La presiunea statelor membre din Sud, a căror economie este dependentă de turism, Uniunea Europeană a introdus pe 1 iulie Certificatul Digital privind Covid. Acesta este o atestare că persoana deținătoare: fie a fost vaccinată împotriva Covid-19, fie s-a testat și are un rezultat negativ, fie a avut boala și s-a vindecat. Pe 21 iulie, în Republica Moldova a fost lansată platforma prin care cetățenii pot obține certificatul de vaccinare, care deocamdată atestă doar imunizarea cu vaccin. Acesta încă nu este recunoscut în UE, dar se poartă negocieri în acest sens. Totuși, această practică stîrnește în continuare mai multe discuții. Principalele avantaje ale pașapoartelor de imunitate ar fi cele economice – mai ales în ceea ce ține de domeniul turismului. Un alt argument este că, gestionate corect, pașapoartele de imunitate pot contribui la controlul pandemiei. Rămâne valabilă discuția despre eficiența imunității mediate de anticorpi sau a testelor și despre accesul inegal al țărilor sărace la vaccin. Desfășurăm în continuare argumentele pro și contra acestor documente.
Certificatele UE și recunoașterea celor moldovenești
Pe 1 iulie, Uniunea Europeană a introdus Certificatul Digital privind Covid, disponibil atît în varianta electronică, cît și cea tipărită. Acesta include un QR cod anti-fraudă. El va fi valabil în toate statele membre UE, Elveția, Norvegia, Islanda și Liechtenstein și va permite ridicarea sau introducerea restricțiilor în mod coordonat cu alte țări europene.
Totodată, UE menționează că „statele membre ar trebui să se abțină să impună restricții suplimentare de călătorie, cu excepția cazului în care acestea sînt necesare și proporționale pentru protecția sănătății publice”. Site-ul Comisiei Europene mai precizează că „certificatul digital privind COVID ar trebui să faciliteze libera circulație în interiorul UE, dar nu va fi o condiție obligatorie pentru libera circulație, care este un drept fundamental în UE”. Referitor la datele cu caracter personal: „Certificatele vor include doar un set limitat de informații necesare. Aceste informații nu pot fi reținute de țările vizitate. În scopul efectuării verificărilor necesare, se controlează numai valabilitatea și autenticitatea certificatului, verificându-se de către cine a fost emis și semnat”.
Republica Moldova deja a pornit tratativele cu UE pentru recunoașterea certificatelor de vaccinare emise local. Secretarul de stat al Ministerului Sănătății, Denis Cernelea a declarat că: „Aproape, totul este finalizat, dacă vorbim de acea interconectare, dar certificatul de vaccinare, deja de la crearea acestuia, este valid și este agreat în țările internaționale (sic!) fiind disponibil în cele trei limbi și cu toate elementele necesare”. Republica Moldova a fost deja inclusă în lista țărilor pentru care restricțiile de călătorie în UE ar trebui treptat ridicate. De asemenea, Moldova a încheiat separat acorduri de recunoaștere a certificatelor de vaccinare cu Ucraina, Ungaria, Turcia și Georgia. Lista restricțiilor de călătorie peste hotare este în continuă actualizare și poate fi găsită pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene.
Pașaportul de imunitate: avantaje economice și controlul pandemiei
Principalele avantaje ale pașapoartelor de imunitate ar fi, în primul rînd, după cum am menționat, cele economice. Agențiile de turism, patronii localurilor, rețelele hoteliere ș.a.m.d, care sînt de fapt printre principalii promotori și susținători ai ideii, vor putea să-și restabilească mai rapid afacerile. Estimările arată că, doar în 2020, turismul global a avut de suferit pierderi de mai mult de 2.4 trilioane de dolari. Aceste pierderi uriașe înseamnă și tăieri din salarii, joburi pierdute pentru personal, pe lîngă incapacitatea unora de a avea acces la divertisment.
Un alt argument ar fi că, gestionate corect, certificatele de imunitate pot contribui la controlul pandemiei. Recent, în Țările de Jos, premierul Rutte a reintrodus restricțiile ce țin de vizitarea localurilor și cluburilor de noapte, după ce Institutul pentru Sănătate Publică olandez a raportat cel mai mare număr de infectări din decembrie încoace. Asta chiar dacă aproape jumătate din populație s-a vaccinat cu ambele doze, iar ⅔ cu cel puțin una. Oficialul și-a cerut scuze pentru relaxarea pripită a restricțiilor. Situația din Țările de jos e un exemplu despre cum imunitatea incompletă a populației, fără un mecanism de monitorizare a celor neimuni, poate duce la o nouă escaladare a numărului de infectări și la noi pagube pentru toți participanții la economie, fie aceștia antreprenori, angajați sau clienți/consumatori.
Există și avantaje de natură psihologică. Cetățenii care vor beneficia de pașaport vor fi siguri că cei care împart cu ei încăperile închise sau călătoresc sînt persoane vaccinate sau imune. Studiile arată că 4 din 10 americani au raportat simptome de anxietate sau depresie în timpul pandemiei. Institutul economic polonez, ne arată în studiul „Generația Coronovirus” că cheltuielile anuale pentru rezolvarea problemelor mintale în rîndul tinerilor au crescut și sînt estimate la 0,5% din PIB-ul global, adică 407 miliarde de dolari USD. Cercetătorii polonezi sugerează că sănătatea mintală printre tineri s-a deteriorat în urma reducerii oportunităţilor de a munci, a înrăutăţirii perspectivelor pentru un loc de muncă stabil și a izolării sociale care vine la pachet cu stresului rezultat din pericolul de a fi infectat. Cu alte cuvinte, factorul economic merge mînă în mînă cu cel psihologic, iar o soluție rapidă ar fi pașapoartele de imunitate.
Cu timpul vom ști mult mai bine care este termenul real al imunității, iar vaccinurile vor fi și ele îmbunătățite, ceea ce ne va permite să distribuim mult mai eficient serurile disponibile către populația care are nevoie urgent de ele, amînînd vaccinarea celor care încă mai pot aștepta, evitînd astfel situațiile de deficit. Iar pentru a monitoriza acest proces și pentru a facilita mobilitatea celor care încă mai pot aștepta, o soluție ar fi certificatele de imunitate.
Dezavantaje
Printre primele dezavantaje ale certificatului de imunitate se numărau cele de natură științifică. Propunerile pentru acesta porniseră încă din martie/aprilie 2020, ceea ce era mult prea devreme pentru comunitatea internațională a medicilor să ajungă la concluzii privind imunitatea de după infectare sau vaccin. În prezent, lucrurile par mai puțin sumbre și chiar Organizația Mondială a Sănătății (OMS), la scurt timp după ce a declarat că „nu există suficiente dovezi cu privire la eficacitatea imunității mediate de anticorpi pentru a garanta acuratețea unui „pașaport de imunitate””, a recunoscut că „infecția naturală poate oferi o protecție similară împotriva bolilor simptomatice ca vaccinarea” și că există studii care atestă o longevitatea a ei de 7 luni.
Un certificat de imunitate ca acel de tip european poate fi obținut și în rezultatul efectuării testului de anticorpi. Testele nu sînt perfecte. Acestea dau des rezultate fals-negative și fals-pozitive. Completarea testului cu un certificat care să ateste imunitatea, atunci cînd ea de fapt nu-i, ar putea pune în pericol o mulțime de persoane care nici nu bănuiesc că se supun riscului.
Rămîne valabilă problema inegalității. Statele bogate sînt cei mai mari cumpărători de vaccinuri, în timp ce cele sărace au o capacitate mult mai redusă de aprovizionare, mizînd mult pe donații. Unul din efectele pașapoartelor este ca cei bogați să se vaccineze și să beneficieze de un set semnificativ mai larg de drepturi și libertăți, în timp ce cei săraci își vor aștepta rîndul mult și bine, riscînd să dezvolte cu timpul noi tulpini ale virusului. De exemplu, rata vaccinării în Uniunea Europeană este de peste 55% din populația totală cu o singură doză, și 43% cu ambele. În Africa media generală e de doar 3%, din care doar jumătate cu ambele doze. În Republica Moldova degrabă depășim rata de 10% cu ambele doze, însă acest lucru se datorează în mare parte disponibilității vaccinurilor oferite de UE și în special România.
Punerea în aplicare a certificatelor ar putea duce la stimulente greșite: persoanele din țările mai sărace, care o duc prost la capitolul vaccinare, se pot expune intenționat la pericolul infectării pentru a beneficia de un certificat de imunitate. Acest comportament egoist ar putea duce la sporirea numărului infectărilor și la noi decese.
De asemenea, scepticii au rezerve în ceea ce privește siguranța datelor cu caracter personal sau cum se va răsfrînge introducerea pașapoartelor, de exemplu, asupra drepturilor fundamentale, cum ar fi cel la întruniri. Protestele sînt deseori despre nemulțumirea cetățenilor față de guvernanți, cei din urmă ar putea utiliza aceste certificate pentru a monitoriza și intimida activiștii incomozi. Același lucru e valabil și pentru dreptul la muncă. De exemplu, în Israel, introducerea unui certificat de vaccinare intern presupunea în mare parte asigurarea accesului la evenimente culturale și horeca, însă cu timpul s-a transformat într-un instrument folosit de angajatori pentru a concedia lucrătorii.
Oricum, pînă medicii vor afla clar cît durează imunitatea postcovid, vaccinarea trebuie să rămînă o prioritate. Încrederea oarbă a cetățenilor în propria imunitate, legitimată de existența certificatelor de imunitate, ar putea duce la relaxare prematură și la ignorarea unor eventuale noi măsuri de securitate.
Monitorizarea imunității
La baza ultimelor argumente pro-pașaport sînt cercetările în continuă actualizare despre longevitatea imunității organismul uman după Covid. De exemplu, în mai 2021, cercetătorii de la Strasbourg University Hospitals au ajuns la concluzia că imunitatea postcovid se poate extinde și pînă la 13 luni. Cercetărorii au monitorizat timp de un an 1309 persoane, din care 393 deja fuseseră infectate. Din acei 393, doar o singură persoană s-a reinfectat, într-o formă asimptomatică. E de menționat că rezultatele reflectă doar date ce țin de eficiența anticorpilor împotriva tulpinii originale, nu și variantele noi, iar rezultatele nu au fost încă evaluate și confirmate de alți colegi din domeniu (peer-reviewed).
Alte cercetări au ajuns la concluziile că imunitatea post-covid poate ajunge pînă la 9 luni, iar procedura de identificare a celor imuni va deveni cu timpul mult mai simplă. Cercetătorii arată că imunitatea naturală depinde nu doar de anticorpi, dar și de limfocitele T de memorie sau „celule ucigașe”.
Și raportul din mai al OMS citează patru studii de amploare din Regatul Unit, Statele Unite și Danemarca, care au estimat că infecția cu SARS-CoV-2 asigură o protecție de 80-90% împotriva reinfectării timp de 7 luni, și până la 94% protecție împotriva bolii simptomatice și că „infecția naturală poate oferi o protecție similară împotriva bolii simptomatice ca vaccinarea”.
Deci, teoretic, imunitatea persoanelor care au trecut prin covid sau care s-au vaccinat ar putea fi monitorizată mult mai ușor decît se credea inițial.
Primele exemple de pașapoarte
Unul din primele state care a implementat un certificat de imunitate a fost Israelul, care printre altele e și unul din statele cu cea mai mare rată de vaccinare din lume. Certificatul era destinat uzului intern, adică cu ajutorul lui cetățenii Israelului puteau frecventa evenimente culturale sau sportive, restaurante sau hotele etc. Israelul a fost și prima țară care a renunțat la ele. Motivul: redundanța lor. Rata de vaccinare e atît de mare, că patronii localurilor pur și simplu nu mai insistau pe prezentarea certificatelor.
În martie 2021, China a fost prima țară care a introdus un pașaport de vaccinare pentru facilitarea călătoriilor peste hotare. China este un stat cu o populație numeroasă, iar vaccinarea întregii populații va dura ceva timp. Documentul include un cod QR cu o semnătură digitală, pentru a nu fi falsificat și care permite autorităților să obțină informații despre starea de sănătate, tipul de vaccin și testele efectuate. În prezent, certificatul este predestinat doar pentru cetățenii chinezi, iar autoritățile lucrează la recunoașterea certificatului de către alte state.
Concluzii
Pașapoartele de imunitate, oricît de controversate ar fi părut inițial, încep să fie implementate în întreaga lume. Însă discuțiile despre problemele acestora nu trebuie să înceteze. O soluție rapidă de remediere a situației economice, nu înseamnă neapărat că e și una durabilă. Dacă nu se vor lua măsuri concrete de asigurare a echității sociale și a accesului universal la serviciile publice de sănătate, o nouă pandemie va duce la aceleași consecințe. O revenire la normalitate este prea puțin, atîta timp cît drepturile omului nu le sînt garantate tuturor oamenilor, mai ales în situațiile de criză care aprofundează inegalitățile și exacerbează vulnerabilitățile.
Un nou supliment la diferențele de clasă deja existente, cum ar fi certificatele de imunitate, ar putea genera noi crize sociale și politice, iar acesta e ultimul lucru pe care ni l-am dori. Decidenții politici trebuie să ia toate măsurile ca dincolo de interesele de sănătate publică, ca noile certificate să fie etice și să respecte libertățile fundamentale, precum cele la libera asociere, de reuniune, la mișcare sau drepturile la muncă și intimitate. Iar înainte de a implementa certificatele de imunitate pe scară largă, comunitatea internațională trebuie să se asigure că testele și vaccinurile anti-covid sînt disponibile și accesibile pentru toate țările.
Autori: Cristian Doroftei și echipa CPR Moldova
Acest material este realizat în cadrul proiectului „Libertatea întrunirilor și drepturile conexe în gestionarea pandemiei Covid-19”, implementat de CPR Moldova (Centrul de Politici și Reforme) cu susținerea Fundației Soros Moldova.
