Legislația națională a Republicii Moldova garantează oricărei persoane dreptul la libertatea întrunirilor. Atâta timp cât acestea se desfășoară în mod pașnic, nimeni nu poate îngrădi acest drept, decât în cazuri excepționale, prevăzute de lege.
Sunt situații când, mai mulți participanți vor să organizeze întruniri – proteste, mitinguri, marșuri – în acelaşi loc şi timp – întruniri simultane. Acestea pot avea sau nu aceleaşi motive sau scopuri. Mai mult, uneori o întrunire publică poate prilejui contramanifestații, participanții cărora își manifestă dezacordul cu întrunirea originală. Acestea pot pune la încercare autoritățile care trebuie să găsească un echilibru dintre drepturile participanților și interesul public.
Campania electorală care tocmai s-a încheiat ne-a adus mai multe astfel de exemple. Autoritățile din Orhei au refuzat în repetate rânduri unui partid să desfășoare întâlniri electorale, pe motiv că locul ar fi „rezervat” pentru alte întruniri. Într-un alt episod, o contramanifestație politică a condus la îmbulzeli și intervenția poliției. Analizăm cine a încălcat legea în cadrul întrunirilor simultane și contrademonstrațiilor și ce puteau face autoritățile în două cazuri: Partidul Acțiune și Solidaritate vs Primăria Orhei și Blocul Electoral al Comuniștilor și Socialiștilor vs Alianța pentru Unirea Românilor.
Au sau nu dreptul autoritățile să interzică desfășurarea întrunirilor simultane sau a contrademonstrațiilor?
Statul are obligația de a facilita și proteja întrunirile publice, indiferent dacă acestea au loc spontan, simultan cu alte întruniri, sau dacă reprezintă contrademonstrații. Potrivit standardelor internaționale, în cazul în care e notificat despre organizarea simultană a mai multor întruniri în același loc, statul trebuie să depună tot efortul pentru a le facilita pe toate. Ghidul OSCE/ODIHR și al Comisiei de la Veneția privind libertatea întrunirilor pașnice spune că „simpla interzicere a unei întruniri pentru că e preconizată în același loc și la aceeași oră ca o altă întrunire notificată mai devreme, în condițiile în care ambele întruniri pot fi acomodate rezonabil, poate să constituie o măsură disproporționată și, posibil, discriminatorie”. De aceea, spune ghidul, principiul „primul venit, primul servit” nu trebuie implementat într-o manieră care să permită unor organizatori de manifestații să „blocheze prin rezervare” anumite locații, astfel excluzând alte grupuri.
În cazul contrademonstrațiilor, care sunt o formă particulară a întrunirilor simultane, coincidența de loc și timp cu o altă întrunire poate fi parte esențială a mesajului acesteia. Standardele drepturilor omului protejează dreptul persoanelor de a contramanifesta, inclusiv de a se afla la o distanță care să le permită să fie văzuți și auziți de participanții întrunirii opuse. Acest lucru trebuie să aibă loc în mod pașnic și este de datoria statului să protejeze și faciliteze evenimentele, punând la dispoziție resurse adecvate pentru asigurarea ordinii. Dreptul de a contramanifesta, desigur, se oprește acolo unde începe dreptul celuilalt, iar o contramanifestație nu poate să încalce dreptul altui grup la întrunire.
Legislația Republicii Moldova, în mare parte corespunde standardelor internaționale citate. Potrivit Legii privind întrunirile, dacă mai mulţi solicitanţi au depus declaraţii prealabile cu privire la organizarea unor întruniri în acelaşi loc şi timp (întruniri simultane), autoritatea publică locală este obligată să organizeze o şedinţă, cu participarea tuturor solicitanţilor, pentru a găsi soluţia potrivită privind desfăşurarea întrunirilor simultane.
Dacă participanţii la şedinţă ajung la concluzia că este posibilă desfăşurarea evenimentelor concomitent, se vor da recomandări organizatorilor cu privire la repartizarea spaţiului, precum şi indicaţii organelor de poliţie și Inspectoratului General de Carabinieri privind menţinerea ordinii publice.
În cazul în care, se ajunge la concluzia că nu este posibilă desfăşurarea tuturor întrunirilor simultane, organul în cauză propune modificarea orei, a locului sau a formei de desfăşurare a întrunirilor. Această propunere se face oral în cadrul şedinţei şi se trimite în scris, în cel mult 24 de ore de la încheierea şedinţei, celor care nu au participat la ea.
În cazul în care, în urma discuţiilor, niciunul dintre solicitanţi nu acceptă să modifice ora, locul sau forma de desfăşurare a întrunirii, prioritate are organizatorul care a depus primul declaraţia prealabilă.
Totodată, administrația publică locală (APL), dacă deţine probe concludente că întrunirea urmează să se desfăşoare cu încălcarea legii, și poate duce la tulburarea liniștii și ordinii publice, poate iniţia o procedură judiciară, prin care să ceară interzicerea întrunirii sau modificarea, după caz, a orei, locului sau a formei de desfăşurare a acesteia. Doar intentarea acţiunii în judecată încă nu suspendă dreptul de a desfăşura întrunirea. Cu alte cuvinte, doar instanța de judecată poate interzice întrunirea.
În această situație, instanţa de judecată examinează cererea de interzicere a întrunirii sau de modificare, după caz, a orei, a locului sau a formei de desfăşurare a acesteia şi adoptă o hotărâre în cel mult trei zile de la data depunerii. În cazul dat, instanţa de judecată poate adopta una din următoarele hotărâri: 1) interzicerea întrunirii declarate ori modificarea orei, a locului sau a formei de desfăşurare a întrunirii; 2) menţinerea dreptului de a desfăşura întrunirea. În caz de dezacord cu hotărârea instanței, oricare dintre părţi este în drept să o conteste, în cel mult trei zile de la data pronunţării.
Atât timp cât nu există o hotărâre de judecată organizatorii pot desfășura întrunirea, iar APL-ul e obligat să asigure ordinea și securitatea publică, conlucrând cu organelor de poliţie și Inspectoratului General de Carabinieri. Legislația țării noastre nu reglementează separat contrademonstrațiile, adică întrunirile care exprimă opoziția față de părerile exprimate la o altă întrunire. Acestea se includ în categoria întrunirilor simultane și se supun acelorași reglementări.
Vom relata două cazuri despre cum interacționează administrația publică locală cu participanții întrunirilor simultane și contrademonstrațiilor și cum asigură buna desfășurare a evenimentelor.
Speța nr. 1: Partidul Acțiune și Solidaritate vs Primăria Orhei
În contextul campaniei electorale, concurentul electoral „Partidul Acțiune și Solidaritate”, la 14 mai 2021, a depus o declarație prealabilă cu privire la desfășurarea unei întruniri prin amplasarea unui cort informativ, la care urmau să participe 15-20 de persoane, pentru perioada 24 mai – 9 iulie 2021.
Conform Legii nr. 26/2008, nu este obligatoriu de a notifica administraţia publică locală prin declaraţie prealabilă în cazul a mai puțin de 50 de persoane. Totuși dacă organizatorii solicită anumite servicii din partea autorităților sau doresc să monteze construcţii temporare (spre exemplu un cort), ei depun o declaraţie prealabilă în scris, cu cel puţin o zi lucrătoare înainte de desfășurarea întrunirii. Astfel, concurentul electoral, deși anticipa un număr mic de participanți, a depus declarația prealabilă pentru că intenționa să monteze o construcție temporară (cort).
Drept răspuns, Primăria Orhei a refuzat desfășurarea întrunirii, pe motiv că ar exista o altă declarație prealabilă, care prevede că în perioada 4 februarie – 31 decembrie 2021, zilnic între orele 07:00 – 22:00 sunt planificate alte întruniri de către un alt organizator. Concurentul electoral a depus alte două declarații pentru alte locații, dar a primit același răspuns – că există declarații prealabile pe termen lung ale unui alt organizator al întrunirilor.
Ca urmare, concurentul electoral și-a asumat pe propria răspundere să desfășoare întrunirile, conform ultimei declarații prealabile depuse, în ciuda refuzului din partea Primăriei.
Cine a încălcat legislația? Autoritățile sau solicitantul de a desfășura întrunirea?
Pentru că PAS a dorit să instaleze o construcție temporară, un cort, conform legii, aceștia trebuiau să depună o declarație prealabilă în scris la Primărie.
Prin declarația prealabilă nu se solicită permisiunea de la administrația publică locală, ci doar se notifică APL-ul despre întrunire, pentru ca acesta să poată contribui la buna desfășurare a evenimentului. Prin urmare, APL-ul nu poate da refuz la o declarație prealabilă.
În cazul dat, APL-ul a avut două opțiuni. Prima a fost organizarea unei şedinţe, cu participarea tuturor solicitanţilor, pentru a găsi soluţia potrivită privind desfăşurarea întrunirilor simultane. A doua opțiune ar fi fost iniţierea unei proceduri judiciare, prin care să ceară interzicerea întrunirii sau modificarea, după caz, a orei, a locului sau a formei de desfăşurare a acesteia (după cum s-a menționat anterior, intentarea acţiunii nu suspendă dreptul de a desfăşura întrunirea). Interzicerea desfășurării întrunirii de către Primăria Orhei a fost una contrară legii. Prin urmare, decizia solicitantului de a desfășura întrunirea, în lipsa unei decizii a instanței de judecată, a fost una legală.
Acest caz este ilustrativ și pentru practica de a „bloca prin rezervare”, pe care o citează Comisia de la Veneția în ghidul său. Cineva notifică primăria că va desfășura întruniri zilnic timp de un an într-un anumit loc, iar primăria se comportă de parcă acel loc este „rezervat” pentru acea perioadă. După cum am vorbit mai sus, acest lucru e inacceptabil și regula de bază este că se va încerca facilitarea tuturor întrunirilor planificate pentru acel loc, dacă e nevoie prin negociere și consultări.
Speța nr. 2: Blocul Electoral al Comuniștilor și Socialiștilor vs Alianța pentru Unirea Românilor.
Pe 4 iulie 2021, Blocul Electoral al Comuniștilor și Socialiștilor (BECS) desfășura un marș pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, din mun. Chișinău, conform declarației prealabile depuse anterior. Alianța pentru Unirea Românilor din Republica Moldova (AUR) a organizat o contramanifestație pentru care nu ar fi fost depusă declarație prealabilă, cel mai probabil din motiv că numărul preconizat de participanți urma să nu depășească 50 de persoane, fie era vorba de o întrunire spontană.
Două echipaje a forțelor de ordine au stopat autocarul AUR pe str. Bănulescu Bodoni, intersecție cu bd. Ștefan cel Mare, astfel reprezentanții partidului s-au deplasat pe jos către intersecția pe unde urma să treacă coloana BECS, făcând un coridor de persoane care au întins un tricolor, pentru a împiedica deplasarea membrilor BECS.
Ca rezultat, între reprezentanții BECS și AUR au avut loc altercații, mulțimile fiind dispersate de către forțele de ordine, fiind folosite gaze lacrimogene și forța fizică, atât de autorități, cât și de către manifestanți.
Cine se face vinovat de cele întâmplate?
Legea permite desfășurarea întrunirilor simultane, inclusiv a contramanifestațiilor, însă nici un grup de manifestanți nu are dreptul să îngrădească sau să împiedice buna desfășurare a manifestației celuilalt grup. Aceste acțiuni atrag după sine răspundere contravențională (art. 67 alin. (2) Cod Contravențional). Contramanifestanții au avut dreptul de a desfășura întrunirea, inclusiv astfel încât să fie văzuți și auziți de către cei de la BECS, însă blocarea traseului celeilalte întruniri și confruntarea fizică dintre participanți este inacceptabilă.
BECS au depus declarația prealabilă, notificând autoritățile despre traseu, inclusiv pentru a li se garanta desfășurarea normală a întrunirii. Chiar dacă AUR nu a depus o declarație, aceștia s-ar încadra în excepțiile prevăzute de lege despre manifestațiile spontane sau cu număr redus de participanți. Totuși prioritate la desfășurarea manifestației a avut BECS, iar îngrădirea acestui drept prin contramanifestația AUR a fost o încălcare a dreptului la libertatea întrunirilor.
Concluzie
Cadrul normativ permite întrunirile simultane și contrademonstrațiile și chiar reglementează proceduri detaliate pentru aceasta. Este sarcina autorităților să facă tot posibilul pentru a găsi soluţia optimă referitor la desfășurarea acestora, și să nu recurgă la interzicerea lor. În asta, le pot ajuta câteva principii generale.
Unul din acestea este prezumția în favoarea desfășurării tuturor întrunirilor, cu luarea măsurilor pentru acomodarea acestora în spațiu și timp. Autoritățile trebuie să înțeleagă că atunci când cineva face o declarație prealabilă pentru desfășurarea unei întruniri într-un anumit loc, asta nu înseamnă că cineva și-a „rezervat” acel spațiu public (mai ales atunci când e vorba de luni și luni de zile) și că alte grupuri nu au dreptul să-l folosească pentru propriile manifestații. Legea este suficient de detaliată despre cum trebuiesc soluționate eventualele neînțelegeri – prin dialog și concesii.
La rândul lor, organizatorii întrunirilor trebuie să le desfășoare doar în mod pașnic, fără a îngrădi altor grupuri dreptul la libertatea întrunirilor. Caracterul pașnic al întrunirii trebuie să fie prezumat și doar în cazul probelor concludente despre pregătirea violențelor sau atunci când e manifestat comportament violent se pot lua măsuri de restricționare – nu atât prin interzicerea sau sistarea întrunirii, cât prin izolarea celor agresivi/violenți.
Contrademonstrațiile sunt o formă specială de întrunire, de aceea ar fi recomandabil ca legea să le reglementeze expres în legea întrunirilor, cel puțin la nivel de reguli și principii generale: de exemplu, să prevadă dreptul contrademonstrațiilor de a se afla la o distanță suficient de apropiată de cealaltă întrunire pentru a putea fi văzuți și auziți, dar și să stabilească limite clare dincolo de care acțiunile contramanifestațiilor lezează drepturile celorlalți.
Autori: Andrei Cebotari și echipa CPR Moldova
Acest material este realizat în cadrul proiectului „Libertatea întrunirilor și drepturile conexe în gestionarea pandemiei Covid-19”, implementat de CPR Moldova (Centrul de Politici și Reforme) cu susținerea Fundației Soros Moldova.
