La mai mult de trei decenii de la independență, R. Moldova nu are încă o lege-cadru privind protecția animalelor. Cu alte cuvinte, deși există sancțiuni penale și contravenționale pentru acte de cruzime față de animale, lipsește o lege unitară care să aibă grijă de bunăstarea animalelor în toate aspectele. În decembrie 2024, Parlamentul a adoptat în prima lectură un proiect care se vrea o astfel de lege. Dar, din păcate, nu este.
În cadrul unei cercetări realizate cu sprijinul CPR, Olga Antonova (AO Cetățean Activ) explică problemele existente, cum noua lege își propune să le soluționeze și, mai ales, ce-i lipsește pentru a fi una cu adevărat omenească față de animale.
Care e situația actuală?
În lipsa unei legislații moderne privind protecția animalelor, țara noastră se confruntă cu o criză tot mai acută: numărul animalelor fără stăpân crește, la fel ca și cazurile de cruzime față de animale, iar autoritățile locale sunt lăsate să gestioneze problema cu resurse limitate. Deși există prevederi legale răzlețe, ele nu asigură o protecție reală, iar pedepsele sunt adesea simbolice.
Din cauza acestui vid legislativ, sălbatica metodă a cârnaților otrăviți încă mai este utilizată în unele localități pentru a „controla” populația animalelor fără stăpân.
În teren, ONG-urile și voluntarii fac ce pot ca să înlocuiască inacțiunea statului, dar se lovesc de dificultăți financiare. În plus, atitudinea populației rămâne adesea ostilă, pe fondul lipsei de informare și fricii față de boli. Activiștii cer o lege clară și coerentă, care să împace siguranța publică cu nevoia unei atitudini umane față de animale.
Ce au făcut țările europene? Exemple și antiexemple
Deși la nivelul Uniunii Europene există un cadru general privind bunăstarea animalelor, responsabilitatea în privința animalelor fără stăpân revine statelor membre. Totodată, organizațiile de protecție a animalelor cer o strategie unitară, la nivelul UE, care să vizeze prevenirea abandonului și reducerea numărului de animale de pe străzi. Printre propuneri se numără armonizarea legislației, crearea unor fonduri europene dedicate și o mai bună coordonare între statele membre.
La nivel național, Olanda este un model de bune practici. Datorită unui efort început încă în secolul XIX și continuat prin programe moderne precum CSVE (capturare, sterilizare, vaccinare, eliberare), fenomenul câinilor vagabonzi a fost aproape eliminat. Sterilizările sunt gratuite, există poliție pentru animale, iar legislația sancționează sever abuzurile.
Și Germania oferă un exemplu de urmat. Aici eutanasierea animalelor sănătoase este interzisă, iar adopțiile sunt atent verificate pentru a preveni abandonul.
În schimb, România a ales o cale criticată la nivel internațional. Infama lege din 2013 a permis eutanasierea câinilor maidanezi după 14 zile în adăpost, măsură care a dus la uciderea în masă a animalelor fără a rezolva problema de fond.
La nivelul Consiliului Europei, există Convenția Europeană pentru protecția animalelor de companie, care interzice abandonul animalelor și promovează responsabilitatea proprietarilor, între altele. De asemenea, documentul interzice intervențiile chirurgicale nenecesare, menite doar să modifice aspectul animalului. R. Moldova a ratificat Convenția în decembrie 2024, fapt care deschide acces către fonduri specializate.
Ce (nu) a făcut R. Moldova?
Dincolo de ratificarea recentă a Convenției Europene, tentativele țării noastre de a adopta o lege națională privind protecția animalelor au fost până acum nereușite. Inițiativele legislative introduse în 2007, 2013 și 2021 așa și nu au devenit realitate. Potrivit apărătorilor drepturilor animalelor, proiectul actual, introdus în 2023, riscă să devină și el un eșec dacă va fi adoptat în versiunea actuală.
Înainte de prima lectură în Parlament, în decembrie 2024, activiștii au criticat proiectul propus, subliniind în special lipsa mecanismelor concrete de implementare.
Pe de o parte, proiectul consfințește—în Art.15, par. 4—un principiu important: „Se interzice eutanasia animalelor sănătoase”.
Pe de alta, activiștii cred că fără următoarele mecanisme de implementare, angajamentul autorităților de a proteja animalele riscă să rămână doar pe hârtie:
- înființarea unui Departament pentru Controlul și Protecția Animalelor în cadrul Ministerului Agriculturii, cu rol de coordonare națională în elaborarea strategiilor și legislației privind protecția animalelor;
- adoptarea unui program național CSVE ca metodă principală de control al populației de animale fără stăpân;
- asigurarea controlului public asupra adăposturilor de stat și posibilitatea sesizării cazurilor de abuz;
- învestirea poliției cu atribuții de de investigare a cruzimii față de animale;
- crearea unui program național pentru sprijinirea adăposturilor, voluntarilor și a sterilizărilor gratuite.
Activiștii mai cer ca proiectul de lege să protejeze toate animalele, nu doar pe cele de companie.
Faptul că activiștii au protestat recent—la mai mult de trei luni de la prima lectură—formulând aceleași revendicări, sugerează că autoritățile nu se grăbesc să țină cont de opiniile activiștilor.
Olga Antonova este absolventă a programului CPR „Instigare la Democrație”, destinat cetățenilor activi care vor să contribuie la comunități mai bune.
Articolul este elaborat în cadrul proiectului „Instigare la Democrație”, implementat de CPR cu susținerea Suediei. Conținutul publicației aparține autoarei și nu reflectă în mod neapărat viziunea CPR și nici pe cea a donatorului.
