La sfârșitul anului trecut, Franz, un tânăr queer din Moldova, a cerut ajutorul poliției după ce a fost bătut și insultat pe stradă de persoane necunoscute. Poliția, în loc să-și facă treaba cum se cuvine, a ales să-l învinuiască pe el, spunându-i că nu și-a urmărit agresorii, iar acum poliția nu are cum să-i identifice.
Drept urmare, Franz a depus plângere și împotriva polițistului căruia i-a raportat cazul.
Colega noastră Violeta Andriuța, care îi oferă lui Franz asistență juridică, a discutat cu Europa Liberă Moldova despre modul în care poliția a reacționat față de acest caz.
În cele ce urmează, explicăm în detaliu unde a greșit poliția și cum ar fi trebuit să acționeze imediat ce Franz a sesizat organul de drept, astfel încât fiecare cetățean/ă să aibă încredere în instituțiile statului.
Cazul Franz scoate în evidență probleme legate de atitudinea autorităților și obstacolele cu care se confruntă victimele atunci când interacționează cu autoritățile.
Poliția ar fi trebuit să trateze plângerea lui Franz cu seriozitate și să înceapă o investigație corespunzătoare, nu să-i ofere comentarii irelevante. Abordarea aleasă de polițiștii care i-au primit plângerea este greșită, subminează încrederea în poliție și descurajează cetățenii să ceară ajutor și protecție.
Ce greșeli a făcut poliția?
– Poliția i-a spus lui Franz să urmărească agresorii, ceea ce este nu doar periculos, dar și incorect din punctul de vedere al procedurilor legale. Victimele nu trebuie să se pună în pericol și nu trebuie să își asume rolul de a urmări agresorii. Aceasta este responsabilitatea autorităților.
– Poliția nu a avut o reacție imediată față de plângerea victimei, nu și-a concentrat atenția pe obținerea imediată a cât mai multor informații de la Franz, precum descrierea agresorilor, locul și circumstanțele incidentului, pentru a efectua investigația. În loc de aceasta, i s-a sugerat o acțiune necorespunzătoare.
– Imediat după sesizarea poliției de către Franz, instituția nu a inițiat o investigație operativă și eficientă, nu a identificat posibilele surse de dovezi (de exemplu, camere de supraveghere din zonă, martori etc.) pentru a verifica informațiile oferite de Franz și pentru a trage agresorii la răspundere în cele din urmă.
Cum ar fi trebuit să acționeze poliția?
– Să asculte cu atenție victima și să caute detalii. În momentul în care Franz a raportat cazul, poliția ar fi trebuit să îi adreseze întrebări pentru a înțelege mai bine circumstanțele incidentului (descrierea agresorilor, direcția în care au fugit, zona exactă unde a avut loc atacul etc.). Aceste informații ar fi fost utile pentru identificarea făptuitorilor și stabilirea adevărului.
– Să înceapă imediat să verifice zonele unde ar fi putut exista camere de supraveghere, să caute martori sau să investigheze alte posibile dovezi. Identificarea și interogarea martorilor ar fi fost un pas esențial.
– Să își exprime preocuparea față de siguranța lui Franz și să îi ofere sprijin. Poliția ar fi trebuit să explice tânărului ce pași ar trebui să urmeze pentru a asigura protecția lui și cum să coopereze eficient în procesul de investigare a cazului de către poliție.
– În loc să îi ceară lui Franz să îi urmărească pe agresori, polițiștii ar fi trebuit să lanseze propria investigație, utilizând resursele lor pentru a identifica făptuitorii.
Dacă poliția și-ar lua misiunea în serios…
Fiecare dintre cele patru acțiuni enumerate mai sus poate contribui la încrederea societății în instituțiile statului. Un instrument practic pentru formatorii profesioniștilor și profesionistelor din poliție, Manualul de formare pentru polițiști din perspectiva drepturilor fundamentale, menționează următoarele:
„Poliția este o instituție care ar trebui să contribuie la perceperea unui sentiment de siguranță personală și publică. Ea trebuie să trateze cu seriozitate sentimentele de nesiguranță ale cetățenilor (…).
Poliția reprezintă statul în modul cel mai vizibil, încrederea în poliție echivalează cu încrederea în stat.”
Doar atunci când oamenii au încredere în poliție, instituția poate considera că își îndeplinește misiunea. Or, misiunea poliției este să apere drepturile şi libertățile fundamentale ale omului și demnitatea umană, fără discriminare. Această obligație o regăsim și pe pagina web a Poliției Republicii Moldova.
Totuși, dacă poliția și-ar lua misiunea în serios, cazul lui Franz ar fi fost și el tratat cu seriozitate. Poliția ar fi trebuit să acționeze eficient pentru a examina circumstanțele cazului. Indicația de a urmări agresorii este periculoasă și nu reflectă bunele practici de răspuns ale poliției. În schimb, poliția ar fi trebuit să ia măsuri imediate pentru a proteja victima și pentru a efectua o investigație eficientă și imediată pentru a găsi agresorii.
Nu este obligația cetățenilor să urmărească agresorii! Responsabilitatea de a răspunde la astfel de acte de violență revine poliției, nu victimelor. Atitudinea autorităților față de acest caz denotă lipsă profesionalism și, deci, personalul din poliție trebuie instruit din perspectiva drepturilor și libertăților fundamentale în mod continuu și sistematic. Cu această ocazie, recomandăm Poliției Republicii Moldova să consulte resursele în domeniu, precum Manualul de formare pentru polițiști din perspectiva drepturilor fundamentale, Ghidul Rolul Poliției în combaterea și prevenirea discriminării.
Continuăm să urmărim îndeaproape cum autoritățile tratează acest caz. La fel, vom urmări ce acțiuni întreprind autoritățile pentru a asigura fiecărei persoane, fără discriminare, protecție și acces egal la justiție.
Fiecare persoană, indiferent de identitatea sa, trebuie să trăiască liber și în siguranță în orice mediu s-ar afla.
