Vrem să avem 15% din țară acoperită de păduri, dar ce fel de păduri?

Autor: Eugen Muravschi

Cum împădurim Moldova?

Republica Moldova are un obiectiv crucial de mediu – să (re)împădurească 145 de mii de hectare până în 2032, astfel încît să ajungă la 15% din teritoriu împădurit. E drept că acest obiectiv fusese inclus încă în Strategia de mediu pentru 2014-2023, dar iată-ne ajunși în 2023 cu doar 11% din suprafața țării împădurită și dubii dacă vom reuși să ajungem la 15% măcar până în 2032. Președinta Maia Sandu pare să țină personal la acest obiectiv – anunțase încă în 2019, când era prim-ministră, că planul era să împădurim 16% din teritoriul țării până în 2030. 

Noile planuri sună ambițios, însă diavolul se ascunde în detalii. Majoritatea pădurilor care vor fi plantate, conform planului oficial, vor fi „păduri de producție” care urmează a fi exploatate economic (în primul rând, lemne). Problema e și conceptuală: ca și în restul lumii, politicile de mediu din Moldova sunt antropocentrice, adică abordează protecția naturii aproape strict din prisma beneficiilor pentru om. Lămurim aici cum subminează antropocentrismul Programul național de extindere și reabilitare a pădurilor pentru perioada 2023-2032 și cum poate fi îmbunătățit acest program.

De ce-s importante pădurile, pe scurt

Înainte de a vedea cum se mișcă în practică lucrurile și cît de ambițios este într-adevăr acest obiectiv de împădurire, trebuie să trecem în revistă numeroasele beneficii ale pădurilor:

• „Plămânii planetei”: așa cum am învățat la școală, pădurile produc oxigen și absorb dioxid de carbon;
• Protecția solului: pădurile pot preveni eroziunea, sărăcirea solului și alunecările de teren, etc;
• Reglarea regimului hidrologic: pădurile permit absorbția mai eficientă a ploilor și evaporă înapoi cantități importante de apă, filtrează și curăță apa din sol, permit apei să pătrundă mai adânc, etc;
• Ameliorarea schimbărilor climatice: prin absorbția de CO2, protecția solului și apelor, menținerea unei temperaturi mai răcoroase, pădurile pot ameliora efectele schimbărilor climatice;
• Biodiversitate: pădurile sunt habitate importante pentru numeroase specii de animale, păsări, insecte, plante, ciuperci, etc;
• Utilitate pentru agricultură: biodiversitatea din pădure poate ajuta agriculturii cu polinatori (albine) și prădători care mănâncă dăunătorii din livezi și câmpuri. Nu în ultimul rând, din păduri pot fi recoltate ciuperci, pomușoare și alte produse alimentare pentru om;
• Lemn pentru foc: nu e un beneficiu foarte ecologic, dar majoritatea locuințelor din sate se încălzesc arzând lemne, așa că acest aspect nu poate fi ignorat.

Importanța complexă a pădurilor este adesea invocată, dar rareori explicată sau înțeleasă. În fața schimbărilor climatice, cu secete, inundații și deșertificare, Moldova are nevoie de păduri mai mult ca niciodată. Totodată, reieșind din aceste beneficii diverse, scopul plantării pădurilor poate varia: într-un sat trebuie o pădure pentru lemne, în altă parte trebuie de stabilizat o pantă, iar altundeva trebuie de protejat habitatul unor specii amenințate. Împădurirea va arată diferit în toate aceste cazuri, din acest motiv e important să fie clar din start scopul pentru care se sădește o pădure.

Ce s-a schimbat?

Anul trecut, Guvernul a aprobat Programul național de extindere și reabilitare a pădurilor pentru perioada 2023-2032 și Planul de acțiuni pentru implementarea acestuia pe perioada 2023-2027. Aceste documente stabilesc câteva obiective specifice:

1. 1. Dezvoltarea și extinderea fondului forestier național: aici este inclus obiectivul de extindere a suprafețelor împădurite cu 110 mii ha și reabilitarea a 35 mii ha de păduri existente;
   2. Întărirea capacităților de producere a materialului forestier de reproducere: printre principalele măsuri la acest capitol se numără crearea Centrului Național de Genetică și Seminologie Forestieră, precum și a trei centre regionale de creștere industrială a materialului forestier de reproducere;
   3. Asigurarea sustenabilității vegetației forestiere plantate și/sau reabilitate: adică continuitatea și întreținerea plantațiilor noi, astfel încât puieții pe care-i sădesc politicienii să fie buni nu doar pentru reportaje video, dar chiar să crească până ajung copaci;
   4. Îmbunătățirea cadrului normativ și instituțional de reglementare a activităților din domeniul forestier: un nou Cod Silvic și alte legi ramurale, reforma Moldsilva și dotarea cu echipamente noi;
   5. Asigurarea regimului de pază a suprafețelor forestiere: aici sunt incluse măsuri nu doar împotriva braconajului și a tăierilor ilegale, dar și împotriva incendiilor. 

În practică, lucrurile au început să se miște în mai multe direcții. În primul rând, a crescut amploarea acțiunilor de împădurire și restabilire a pădurilor. În această primăvară, au fost realizate lucrări de extindere a pădurilor pe 1000 de hectare și de restabilire pe 2300 ha. Pentru campania de toamnă, planul e de 4000 ha. Anul trecut, au fost sădiți puieți pe ~7000 ha, cu mult peste media ultimilor ani, dar totuși sub nivelul anilor 2002-2008. 

Dinamica lucrărilor de regenerare și extindere a suprafețelor acoperite cu vegetație forestieră (ha), Sursa: Agenția „Moldsilva”

Pe 31 mai 2024, Ministerul Mediului a anunțat că Moldsilva va primi 14 tractoare, 14 mulcere și 14 rotovatoare, ceea ce va permite tehnologizarea multor lucrări care se realizau anterior manual și, respectiv, va spori capacitatea de împădurire a Moldsilva.

Nu în ultimul rând, în 2024, Parlamentul a aprobat noul Cod Silvic, care va înlocui de anul viitor vechiul Cod din 1997. Noul document definește mai clar atribuțiile autorităților publice centrale și locale, ține cont de angajamentele internaționale ale Republicii Moldova, și introduce noțiuni-cheie precum  „conservarea biodiversității”, „împădurirea terenurilor degradate și plantarea perdelelor forestiere de protecție pe terenurile din afara fondului forestier” și „certificarea pădurilor”. În genere, noul Cod pune mai mult accentul pe dezvoltarea durabilă a pădurilor și menținerea diversității biologice a acestora.

Avem astfel echipamente noi, legi noi, plantări noi și planuri ambițioase – obiectivul de împădurire a 145 mii ha până în 2032 pare un pic mai realist. Totuși, asta nu e suficient.

Ce nu ajunge?

În primul rînd, pentru a face față schimbărilor climatice, estimarea specialiștilor e că trebuie să împădurim 25% din suprafața țării. Desigur, de la 11% la 25% e mult, mai ales ținând cont că am ratat deja o dată ținta de 15%. Aceasta trebuie să fie un obiectiv intermediar, nu unul final. 

În al doilea rând, e vorba de tipul de păduri și scopul plantării acestora. În Programul național de extindere și reabilitare a pădurilor pentru perioada 2023-2032, obiectivul de extindere prin împădurire este definit astfel: „activități de creare a culturilor silvice noi, având ca obiectiv primar siguranța socială (energetică, economică) și cea ecologică (habitate forestiere, adăpost biodiversitate) prin crearea de păduri cu funcții de producție (energetice, industriale) – estimativ, circa 110 mii ha;”.

Articolul 17 din noul Cod Silvic definește grupele funcționale de păduri:

1. a) grupa întâi funcțională cu funcții speciale de protecție – păduri ce sunt utilizate în principal pentru conservarea naturii, conservarea genofondului şi a ecofondului forestier, pentru cercetare științifică, protecția patrimoniului istoric și cultural, protecția corpurilor de apă și a solului, recreere și turism ecologic; aceste păduri includ sistemul de arii protejate și rețeaua Emerald, dar nu se limitează la ele;
2. b) grupa a doua funcțională cu funcții de protecție și producție – păduri polivalente ce asigură securitatea alimentară și energetică a populației, care sunt utilizate în principal pentru producția de lemn, comerțul cu lemn și produse nelemnoase, toate aceste păduri contribuind la protecția mediului.

Astfel, reiese că Programul național de extindere și reabilitare a pădurilor pentru perioada 2023-2032 vizează doar extinderea pădurilor din grupa a doua funcțională: păduri pentru lemn și alte beneficii economice, nu păduri dedicate pentru conservarea naturii și biodiversității.

Desigur, autorii Programului insistă mereu că și împădurirea în scopuri economice are beneficii ecologice. De pildă: „Deficitul de lemn pentru încălzire poate fi atenuat sau chiar lichidat prin împăduririle terenurilor degradate, plantarea perdelelor de protecție a câmpurilor și benzilor de protecție a apelor. Întrucât în aceste scopuri sunt folosite specii repede crescătoare, cu cicluri mici de producție, se poate de calculat care ar fi beneficiile economice ale acestor plantații, care vor contribui, în primul rând, la ameliorarea stării ecologice.”

Este unul din numeroasele exemple când autorii Programului amestecă toate beneficiile într-o oală și nu-i clar care e obiectivul primar: adică plantarea unor păduri „specii repede crescătoare, cu cicluri mici de producție” pentru atenuarea deficitului de lemn va contribui „în primul rând, la ameliorarea stării ecologice”.

Pe de altă parte, tot ei recunosc că „Odată cu extinderea suprafeței acoperite cu vegetație forestieră, pădurile cu valoare ridicată de conservare necesită a fi delimitate de pădurile cu scop de producție.” Nu e clar de ce nu sunt stabilite din start niște obiective privind pădurile crescute și menținute pentru valoarea lor ecologică.

Pădurile „bătrâne” sunt mai bune și la absorbția carbonului din aer, și la protejarea biodiversității. O plantație mono-specie de salcâm sau salcie energetică, care urmează a fi recoltată de îndată ce copacii au ajuns la dimensiunea necesară, nu va aduce aceleași beneficii de mediu ca o pădure permanentă, diversă, în care se dezvoltă ecosisteme bogate, pe termen lung. 

Antropocentrismul nostru cel de toate zilele

În cercurile academice și ecologiste, există distincția dintre antropocentrism – protejarea și conservarea naturii din motive pragmatice (beneficii pentru om), și ecocentrism – protejarea și conservarea naturii ca o valoare și un obiectiv final în sine, chiar dacă asta nu ar aduce beneficii pentru om. 

Distincția e aparent mai mult academică – atît timp cât ambele tabere vor, în practică, să protejeze mediul, de ce mai contează motivele? Programul de împădurire al Republicii Moldova ilustrează bine cât de importantă e diferența dintre cele două curente de gîndire. Împădurirea la noi se face în primul rând pentru beneficii practice: lemn pentru căldură, polenizatori pentru agricultori, protecția apelor și reducerea eroziunii solului – pentru populația largă, dar mai ales pentru agricultori, etc. E un program antropocentric prin excelență. Cum am arătat deja, beneficiile de mediu sunt cumva incluse automat: plantăm niște salcâm pentru lemn de foc, dar până l-om tăia, s-or mai hrăni albinele din el, a mai absorbi niște carbon și toată lumea-i fericită.

Critica antropocentrismului constă anume în asta: natura e tratată în continuare în primul rând ca o resursă de exploatat, or anume această atitudine istorică ne-a adus astăzi în pragul unei catastrofe ecologice. E drept, astăzi exploatarea trebuie să fie „durabilă” sau „sustenabilă”, dar orice nu se încadrează în perspectiva pragmatică a beneficiilor concrete pentru om e lăsat în plan secundar. Astfel, biodiversitatea care se dezvoltă pe termen lung în pădurile permanente nu este prioritizată în raport cu beneficiile tangibile ale „pădurilor de producție”. 

Antropocentrismul nu e „rău” – până la urmă, e o perspectivă care poate „vinde” politici de mediu atât politicienilor, cât și alegătorilor. Accentul pe beneficii pentru om combate percepția că politicile de mediu sunt neapărat un fel de sacrificiu economic și administrativ, un lux pentru țările bogate care și-l permit. Abordarea antropocentrică permite formularea unor argumente care să convingă inclusiv autoritățile și comunitățile locale de necesitatea unor politici de protecție a mediului.

Problema e atunci când aceste politici se bazează exclusiv pe raționamente antropocentrice. O practică răspândită și criticată la nivel internațional este plantarea unor păduri cu o singură specie de copac, care să crească repede, să absoarbă niște CO2 pentru statisticile locale sau naționale, iar apoi să fie tăiați pentru lemn. Aceste monoculturi sunt sărace în biodiversitate, pot sărăci solul și tot CO2-ul absorbit se elimină înapoi după tăiere, respectiv nu ajută nici în lupta cu schimbările climatice. Acest tip de împădurire are sens doar din perspectiva antropocentrică  a beneficiilor economice și politice, dar este un dezastru din punct de vedere ecologic.

Ecocentrismul este necesar pentru a elabora politici care să țină seama de aspecte holistice și pe termen lung, care să nu relegheze aspecte precum biodiversitatea pe plan secundar.

Cum putem îmbunătăți Programul național de împădurire?

E nevoie de stabilit din start niște obiective separate pentru pădurile de producție și pentru cele de protecție. Abordarea curentă pare a fi „plantăm cât putem, preponderent pentru producție, iar pe urmă vedem ce se poate de rezervat pentru protecție”. Poate fi inclus o suprafață sau un procentaj minim pentru pădurile de protecție – sau invers, o suprafață/procentaj maxim pentru pădurile de producție. 

În aceeași ordine de idei, ar prii adoptarea unor obiective mai clare privind diversitatea speciilor plantate. Programul are printre principii promovarea biodiversității și a speciilor autohtone, dar aceste principii trebuie întărite cu ținte concrete. Altfel, riscăm să ajungem în situația când biodiversitatea autohtonă rămâne importantă doar pe hârtie, dar, în practică, trebuie repede de plantat ceva să crească repede pentru a opri eroziunea unui deal lângă sat, iar apoi să fie tăiat pentru lemne de foc.

Trebuie incluse elemente de resălbăticire (rewilding) a teritoriilor – o abordare care presupune lăsarea naturii să se regenereze pe anumite teritorii cu forțe proprii și asistență umană limitată. Ministerul Mediului deja a anunțat despre planul de a include terenurile lăsate în paragină, unde vegetația forestieră s-a extins natural, în fondul forestier. Aceste terenuri pot servi pentru testarea practicilor de resălbăticire. 

Totodată, în acest scop pot fi atrase organizații comunitare internaționale precum Mossy Earth sau Planet Wild, care au experiență în restaurarea habitatelor naturale și pot sprijini implementarea unor proiecte la scară mică. 

Ajustarea Programului de împădurire și a Planului de acțiuni la Orientările UE privind practicile de împădurire, reîmpădurire și plantare de arbori favorabile biodiversității. Acest document promovează o abordare aproape inversă celei adoptate de autoritățile moldovenești. Astfel, Orientările promorează „acțiunile de plantare de arbori care sprijină în mod optim biodiversitatea, atenuarea schimbărilor climatice și reziliența, fără a se neglija beneficiile socioeconomice”. Ierarhia e inversă: biodiversitatea întâi, beneficiile socioeconomice în plan secundar. 

La capitolul finanțare, dar și schimb de experiență, trebuie inclus un obiectiv separat privind accesarea Programului LIFE al UE pentru a sprijini și dezvolta Programul de împădurire. LIFE poate finanța atât proiecte ce țin de guvernanță (reforme instituționale, ajustarea cadrului legal), cât și propriu-zis acțiunile de împădurire.