Autor: Echipa CPR Moldova
Cine a prins anii ‘90 își aduce aminte cum o sticlă de apă dulce Asorti sau una de bere Arc putea fi întoarsă la magazin pentru bani. Acele timpuri s-ar putea întoarce din 2026, întrucît noile modificări la Legea nr. 209/2016 privind deșeurile pun bazele așa-numitului sistem de depozit (sau, cum i se zice în România, sistem de garanție-returnare).
Cum funcționează în alte părți, care sunt beneficiile și costurile acestui sistem, cum se împacă cu obiectivele de mediu naționale și europene și care sunt perspectivele sale în Republica Moldova – ne lămurim în continuare.
Cine mai face așa?
Cînd cumperi un produs într-un ambalaj de unică folosință, plătești o mică sumă în plus pe care o poți primi înapoi dacă întorci ambalajul la un anumit punct de colectare. Ideea nu-i nouă și este implementată sub diferite forme în multe țări din Europa: Germania, Olanda, Slovacia, Islanda, Danemarca, Estonia, Lituania, Letonia, Finlanda, Suedia și Norvegia. În genere, se observă o diferență nord-sud, sistemul fiind mai popular în jumătatea nordică a Europei și mai puțin răspîndit în sud.
Majoritatea țărilor merge pe varianta return-to-retail, adică ambalajele pot fi întoarse contra cost în magazinele care comercializează aceste produse. Ambalajele pot fi colectate manual, dar, de obicei, sunt preferate aparatele automate de colectare. Islanda e unica țară europeană care a mers pe varianta return-to-depot, unde ambalajele trebuie returnate direct la depozitele de deșeuri, sistem preferat și în America de Nord.
Variază și tipul de ambalaje colectate: de plastic, de sticlă sau de metal. În prezent, accentul se pune pe ambalajele de plastic, deoarece acestea se produc în cantități mai mari și sunt mai poluante.
Care sunt avantajele și dezavantajele?
Ideea din spatele acestui sistem e că oamenii vor fi motivați financiar să întoarcă ambalajele, ceea ce va reduce deșeurile. Potrivit unui raport din 2020 al Curții Auditorilor Europeni, țările UE care folosesc sistemul de depozit colectează, în medie, peste 80% din toate sticlele PET, cu mult peste media UE de 58%. Respectiv, asta înseamnă și mai puțină poluare cu plastic, întrucît mai puține ambalaje ajung la groapa de gunoi sau aruncate pe unde se nimerește de lumea mai iresponsabilă.
Cifrele privind colectarea sunt impunătoare, dar nu reprezintă unicul avantaj. Calitatea materialului colectat prin sisteme de depozit este de obicei mai bună, ceea ce facilitează reutilizarea sau reciclarea lui, contribuind astfel la atingerea obiectivelor de economie circulară.
Firește, niciun sistem nu-i perfect. În cazul sistemului de depozit, sunt mai multe critici:
- Încurajează reciclarea în detrimentul reutilizării ambalajelor;
- Descurajează oamenii să aibă grijă de restul ambalajelor, care nu sunt incluse în sistem (de pildă, pungile de plastic);
- Nu garantează circularitatea ambalajelor, adică faptul că PET-urile sunt colectate nu înseamnă neapărat materialul va fi folosit pentru noi PET-uri;
- Avantajează magazinele mari care-și permit să aibă aparate automate de colectare;
- Sistemele naționale de depozit nu sunt interoperabile (adică fiecare țară are sistemul ei și importatorii/exportatorii au nevoie de ambalaje speciale pentru țara în care urmează a fi comercializate produsele).
Principala problemă însă ține de cost: în Germania, se estimează că întreținerea sistemului costă ~800 milioane € anual.
Atunci cine plătește?
Dacă un cumpărător plătește, să zicem, 10 eurocenți depozit pentru o sticlă și apoi primește înapoi tot 10 eurocenți, atunci de unde rămîn bani pentru întreținerea sistemului?
Primele două surse de bani sunt relativ evidente: 1) venitul din vînzarea sau reciclarea materialelor colectate și 2) depozitele ambalajelor nereturnate (cînd cumpărăm o cola, plătim, să zicem, 2 lei depozit pentru ambalaj – dacă nu întoarcem sticla, sistemul păstrează acei 2 lei).
A treia sursă de finanțare a sistemului e nițel mai complicată și variază mult de la stat la stat, dar principiul de bază ar fi următorul: companiile care introduc pe piață ambalaje plătesc o mică taxă pentru aceste ambalaje dacă acestea sunt colectate și reciclate sau o taxă mai mare în caz contrar. Aceasta este o implementare a principiului numit răspunderea extinsă a producătorului (REP), care are drept scop motivarea companiilor să investească în reducerea deșeurilor de ambalaje, indiferent dacă asta se întîmplă prin colectarea clasică (în urne, tomberoane etc.) sau prin sistemul de depozit.
În Norvegia, care are unul din cele mai performante sisteme de depozit, 49% din costuri sunt acoperite de depozitele ambalajelor nereturnate, 35% din valorificarea materialelor colectate, 8% din taxele REP, iar 8% din alte surse diverse. Desigur, trebuie să ținem cont de faptul că Norvegia este aproape un exemplu ideal - implementează sistemul de depozit încă din 1999, colectează 92% din sticlele PET și are un punct de colectare la 355 de locuitori.
Ce spune UE?
Directiva UE 2019/204 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului stabilește niște ținte ambițioase, obligatorii pentru toate statele membre: să colecteze 77% din deșeurile de plastic de unică folosință pînă în 2025 și 90% pînă în 2029. Aceeași directivă mai cere statelor membre să se asigure că, începînd din 2025, sticlele PET vor conține cel puțin 25% plastic reciclat.
Directiva menționează expres „scheme de returnare a garanției” printre mecanismele prin care aceste obiective pot fi atinse. Dat fiind că, statistic, țările cu sisteme de depozit colectează plastic mai mult și mai curat, unele state membre codașe apelează la sistemul de depozit pentru că altfel riscă să nu atingă țintele UE de colectare și reciclare a plasticului.
În 2022, Comisia Europeană a propus înlocuirea Directivei 94/62 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje cu un Regulament UE, care ar obliga statele membre să instituie sisteme de depozit pentru ambalajele de plastic și metal pentru băuturi. În Directivă, sistemul de depozit e menționat doar ca un exemplu de metodă de gestionare a deșeurilor. Totodată, un Regulament se aplică direct pentru toate țările membre, spre deosebire de o Directivă, care trebuie transpusă în legislația națională și, astfel, lasă mai mult spațiu de manevră pentru guvernele naționale.
Propunerea Comisiei face o excepție pentru vinuri, băuturi spirtoase tari și produse lactate, și, totodată, scutește de obligația unui sistem de depozit statele membre care au rată de colectare a deșeurilor vizate de 90%. Acest prag a fost redus la 85% în timpul negocierilor în Parlamentul European. Consiliul UE vrea o scutire și pentru țările care vor avea o rată de colectare separată de cel puțin 78% în 2026.
În 2021, UE a stabilit o taxă de 0,80 € per kilogram de plastic nereciclat pe care statele membre trebuie să o plătească direct în bugetul UE (Decizia privind Resursele Proprii). Fiindcă încurajează colectarea și reciclarea, această taxă indirect stimulează și adoptarea sistemelor de depozit.
Ce vom avea în Moldova?
Sistemul de depozit în Moldova va fi obligatoriu pentru comercianți și producători și va include atît ambalajele PET, cît și cele din sticlă și metal, cu o capacitate mai mare de o zecime de litru, dar mai mică de trei litri. Sistemul se va aplica atît pentru ambalajele reutilizabile, cît și pentru cele de unică folosință - suma depozitului va fi stabilită de Ministerul Mediului „ținând cont de propunerile administratorului sistemului de depozit”.
Acest administrator va fi, la rîndul său, „o entitate juridică publică fără scop lucrativ, înființată în conformitate cu legislația organizațiilor necomerciale, exclusiv pentru a implementa, gestiona, opera și a asigura finanțarea sistemului de depozit”. În același timp, fondatorii săi vor fi „structurile asociative ale producătorilor și structurile asociative ale comercianților care introduc și comercializează pe piață produse ambalate”. Cu alte cuvinte, administratorul sistemului va fi un fel de ONG necomercial, controlat de producători și comercianți. Acesta e cel mai popular model în Europa, folosit în țări ca Slovacia, Norvegia sau Olanda, dar există și alte variante. În Letonia, operatorul sistemului e o companie privată deținută nu doar de asociațiile de producători și comercianți, dar și de cea mai mare companie de reciclare de PET-uri. În Islanda, operatorul de sistem e deținut inclusiv de Ministerul de Finanțe, de asociația autorităților locale și de Asociația Islandeză de Cercetășie. În Croația, operatorul de sistem e chiar o instituție publică: Fondul pentru Protecția Mediului și Eficiența Energetică. Din punct de vedere al returnării ambalajelor – ceea ce, pînă la urmă, e scopul de bază al sistemului – toate opțiunile funcționează bine și ating o rată înaltă de retur (Croația - 91%, Islanda - 91%, Norvegia - 92%).
Nu toți comercianții vor fi obligați să accepte returnarea ambalajelor cu depozit. Vor fi scutiți „comercianții de produse în ambalaje în magazinele din orașe și sate cu o suprafață de comercializare care nu depășește 60 de metri pătrați, din alte magazine cu o suprafață de comercializare care nu depășește 150 de metri pătrați din tarabele din piață, chioșcuri, benzinării și alimentația publică”.
Sensul acestei măsuri e, teoretic, să nu împovăreze comercianții mici. Acest lucru însă are două potențiale dezavantaje: 1) și lanțurile mari ca Linella au magazine mici, sub 90 de metri pătrați; și 2) dacă doar magazinele mari vor avea puncte de colectare și eliberare a depozitului, acesta va fi încă un avantaj care să atragă consumatorii la ele în detrimentul micilor comercianți.
Legea modificată va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2025, iar producătorii și comercianții vor trebui să se conformeze noilor prevederi de la 1 ianuarie 2026. Planul este, astfel, destul de ambițios - să punem pe picioare un sistem de depozit în doar doi ani. Partea bună e că România a reușit acest lucru într-o perioadă asemănătoare: Hotărârea de Guvern care reglementează sistemul de garanție-retur a fost adoptată în 2021, iar sistemul a fost lansat în noiembrie 2023. Nu toată lumea e fericită și există mai multe provocări de ordin tehnic și logistic, dar e ceva de așteptat pentru un sistem abia lansat. Noi avem pînă în 2026 să învățăm - în timp real! - din experiența României.
Proiectul „Sustenabilitate și bună guvernanță pentru instituțiile publice și mediul de afaceri” este implementat de CPR, cu susținerea Suediei.
