Transparența proactivă este atunci când instituțiile publică informațiile astfel încât acestea să fie „disponibile imediat”, datele în formate deschise „open data” iar ședințele autorităților pot fi accesate și transmise live de către public. Proactivitatea instituțiilor crește nivelul de participare publică, transparență, informare și oferă mai multe instrumente de monitorizare a activităților autorităților, dar și beneficii în viața de zi cu zi a locuitorilor/elor.
În acest articol vom analiza în ce măsură legea nouă a accesului la informație răspunde standardelor de transparență proactivă și cum putem îmbunătăți proiectul.
Ce prevede proiectul noii legi a accesului la informații în domeniul „Transparenței proactive”
Proiectul noii Legi privind accesul la informațiile de interes public a trecut de etapa consultărilor la Ministerul Justiției, a fost aprobat de Guvern și a ajuns pe masa deputaților care l-au votat în prima lectură. Acesta prevede și un nou capitol numit „Transparența Proactivă”, cu scopul de a face mai accesibile informațiile și datele publice, prin publicarea lor de către instituții pe paginile web.
Capitolul despre transparența proactivă include un șir de obligații ale autorităților publice de a publica pe paginile lor web (dar și în alte surse) informații cheie despre activitatea lor.
În mare parte capitolul transpune la nivel de lege regulamentele descrise în Hotărârea de Guvern nr. 188 din 03.04.2012 despre „Funcționarea paginilor web în rețeaua internet”. Deși adoptată mai bine de 10 ani în urmă, aceasta nu a fost implementată și executată la nivelul așteptărilor și era actuală doar pentru autoritățile centrale. Acum, autoritățile includ reglementările direct în lege, care va presupune că informația privind bugetele, achizițiile, regulamentele, deplasările, consultările și multe alte documente deținute de instituții, vor fi publicate și actualizate constant pe pagina web. Au fost introduși și termenii în care informația trebuie să fie plasată și sancțiuni în cazul în care acesta lipsește.
Ce înseamnă „Transparență proactivă”
Transparența proactivă înseamnă publicarea informației înainte ca acesta să fie solicitată de cineva. Principiul din spatele acestei noțiuni este că statul trebuie să publice informațiile care le are la dispoziție din proprie inițiativă și într-o măsură cât mai completă.
O instituție transparentă va publica pe pagina sa web informații și date despre serviciile pe care le oferă, bugete și achiziții, rapoarte, studii și cercetări, planuri și strategii, proiecte de cooperare, persoane de contact și altele date. Totodată, aceasta va face ședințele publice mai accesibile , inclusiv prin transmisiuni live și va asigura ca datele să fie „ready available / disponibile imediat” pentru public. Avantajele acestei abordări de maximă deschidere sunt evidente, dar merită de enumerat.
Avantaje pentru cetățeni/cetățene și societatea civilă
Informația „disponibilă imediat” încurajează participarea publică, respectă dreptul la informații veridice și actualizate, economisește timpul presei, cetățenilor și cetățenelor, ONG-urilor și businessului, care vor putea accesa informația fără a aștepta termenul de 15 zile de răspuns la o solicitare oficială. Astfel, societatea civilă poate monitoriza mai eficient și calitativ politicile statului, răspunde mai rapid provocărilor și urmări cum autoritățile cheltuie banii publici. Cetățenii și cetățenele se pot implica mai activ în procesul de luare a deciziilor și pot eventual.
Avantaje pentru autorități
Informația publicată proactiv eficientizează și lucrul autorităților, sporește conlucrarea intersectorială și servește drept garanție a integrității instituției și a angajaților.
Totodată, persoanele din instituții, care răspund la solicitările de informații, vor fi scutite de oferirea aceleiași informații diferitor solicitanți/te, de compilarea informației și își vor putea concentra eforturile și timpul pe răspunsuri mai calitative la solicitări atunci când informația nu este publicată.
Mai puțină dezinformare
Cea mai eficientă metodă de luptă cu dezinformarea este mai multă informare. Publicarea proactivă a informației, conduce la un nivel mai mare de informare a populației din prima sursă și lasă mai puțin loc de interpretări eronate ale informației sau a datelor și, prin urmare, populația este mai rezilientă în fața provocărilor și propagandei.
Ce lipsește în proiectul de lege
Datele deschise și formatele informației
Comunicarea proactivă a informației nu poate fi rezumată doar la plasarea documentelor pe paginile web. Contează și cum este publicată informația. Astăzi, autoritățile adesea publică documente în formate ce nu permit căutarea, selectarea sau copierea; cifrele și tabelele sunt imprimate, scanate și încărcate pe site ca imagini; fișierele necesită dezarhivare și sunt publicate în formate cu licențe oficiale cu plată. Prevederile noi despre publicarea proactivă a informației nu fac referință și nici răspund cerințelor moderne ce țin de formatele informației și a datelor, astfel încât acestea să fie deschise și accesibile.
Mai multe organizații ale societății civile au recomandat și solicitat reglementarea formatelor informației în prezenta lege. Deși, potrivit Ministerului Justiției, reglementarea reutilizării documentelor publice și a datelor deschise urmează a fi făcută într-un alt act normativ, atunci când va fi transpusă Directiva UE 2019/1024 privind „privind datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public”, nu avem un angajament sau claritate când și dacă acestea urmează a fi transpuse. Este oportună descrierea principiilor de bază din directivă în legea privind accesul la informație. O altă lege la care face referință Ministerul Justiției este Legea cu privire la reutilizarea informaţiilor din sectorul public. Totuși, această lege și directiva țin anume de reutilizarea informației, iar în legea accesului la informații, trebuie să vorbim despre accesarea ei.
Informația pusă la dispoziția solicitanților/elor trebuie să fie publicată în formate deschise, analizabile, valabile în timp, căutabile, reutilizabile și non-proprietare – atunci când utilizatorii nu trebuie să dețină instrumente terțe și licențe cu plată pentru a putea accesa și analiza informația. Informația nu este accesibilă și gratuită atunci când este publicată în documente scanate sau care pentru a fi deschise, trebuie achitate licențe, când nu este posibilă căutarea sau copierea informației. Proiectul actual de lege nu soluționează aceste probleme. Datele deschise trebuie publicate în formate care permit prelucrarea lor automatizată, accesul liber la acestea, precum și reutilizarea și partajarea gratuită ulterioară a acesteia. Acest concept se aliniază și cu „Strategia de transformare digitală a Moldovei”, pe care Guvernul s-a angajat să o implementeze până în 2030.
Costuri, timp și implementare
Deși, la prima vedere, adaptarea instituțiilor la aceste noi rigori va lua timp, va fi costisitoare și va pune presiune pe funcționari și funcționare, în practică, transpunerea celor mai simple principii poate fi asigurată printr-un proces simplu și necostisitor. Peste noapte nu vom putea promova deschiderea informației la cele mai înalte standarde, dar putem face asta treptat, și, cel puțin, să includem câteva elemente în această lege, ce țin de formatele informației, posibilitățile de căutare și copiere, reutilizare și caracterul gratuit.
Publicarea proactivă a informației trebuie, de asemenea, monitorizată. O problemă a actualului proiect de lege este lipsa unui mecanism unic de monitorizare a implementării legii, iar rolul de monitorizare atribuit Cancelariei de Stat vizează doar furnizarea informației la cerere. În absența unui astfel de mecanism, monitorizarea paginilor web ale instituțiilor va fi făcută, în cel mai bun caz, de ONG-uri. Considerăm însă, că proiectul trebuie să prevadă responsabilități clare, modalități și metodologii după care să fie monitorizată transparența proactivă. O instituție independentă ar face asta mai eficient, cum ar fi o comisie sau comisar pe informații, despre care am scris aici.
Ședințele publice ale autorităților și accesul publicului la ele
Mai multe ONG-uri și grupuri de inițiativă au semnalat nereguli și îngrădirea accesului la ședințele publice ale autorităților, dar și în realizarea transmisiunilor live. Deși este reglementat în Codul Administrativ și în Legea privind transparența în procesul decizional, accesul în ședințe este și o formă de acces la informație, adesea ignorată de autorități. De aceea proiectul legii trebuie să conțină mecanisme de asigurarea a transparenței ședințelor, care nu ar intra în conflict, ci ar completa prevederile deja regăsite în legislație.
Legea nouă ar putea prevedea că ședințele trebuie să fie deschise pentru public, iar instituțiile trebuie să ofere posibilitatea de transmisiune live de la acestea, cu respectarea caracterului proporționalității limitării informației. Cu alte cuvinte, dreptul la transmisiunile nu poate fi restricționat doar din cauza că la o ședință se discută date cu caracter personal. Atunci când se discută subiecte sensibile, pot fi făcute pauze de la transmisiune.
Introducerea normelor de transparență a ședințelor și în proiectul noii legi privind accesul la informație va spori participarea publică și standardele de transparență a ședințelor. Acestea vor fi „apărate” și de noile prevederi despre contestarea în instanță (conform unei proceduri simplificate) și sancționarea încălcărilor dreptului la informație.
Adaptarea conținutului pentru persoane cu dizabilități
Accesul la informație trebuie să fie garantat tuturor, iar statul trebuie să ia măsuri proactive pentru a facilita accesul la informație pentru persoanele cu dizabilități.
Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (articolul 9 Accesibilitatea), prevede că Statele Părți vor lua măsurile adecvate pentru a asigura acestor persoane accesul, în condiții de egalitate cu ceilalți, la mediul fizic, la transport, informație și mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile și sistemele informatice și de comunicații și la alte facilități și servicii deschise sau furnizate publicului.
La moment, proiectul de lege prevede la articolul 9 că „paginile web oficiale ale autorităților publice trebuie să fie adaptate, în modul prevăzut de lege, pentru accesarea acestora de către persoanele cu dizabilități”. La rândul său, Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, la care se face referință, este prea generală și face referință doar la „standarde internaționale” la care trebuie adaptat conținutul. Un alt document de referință, H.G. Nr. 188 din 03-04-2012 privind paginile oficiale ale autorităţilor administraţiei publice în reţeaua Internet, de asemenea, nu conține prevederi clare rpivind modalitățile de adaptare a conținutului pentru a fi accesibil persoanelor cu dizabilități. Așadar, legea nouă nu introduce nimic nou în domeniul adaptării de conținut și nu vine nicidecum în ajutor persoanelor cu dizabilități de vedere, și pasează reglementările spre alte legi și hotărâri, care de asemenea, nu soluționează problema.
Referințele din lege la standarde internaționale, fără a enumera măcar unul, reprezintă o reglementarea foarte generală care lasă loc de interpretare. Soluția propusă la consultări de societatea civilă, Oficiul Avocatului Poporului și a Consiliului pentru Egalitate este să se facă referință la standardele internaționale de accesibilitate, prin care să fie definit contrastul, culorile, dimensiunea textului și mecanismului „text spre voce”.
Concluzie
Noile reglementări de publicare proactivă a informației, deși necesare, doar copiază sau transpun prevederi din alte legi și regulamente privind furnizarea digitală a informației, care, la rândul lor, sunt adesea învechite și nu aduc abordări, care ar spori standardele de transparență și accesibilitate și ar simplifica procesul de accesare a informației. Pentru a fi un document cu adevărat inovativ și în pas cu timpul, acesta trebuie să conțină standardele de bază privind datele deschise și formatele accesibile ale informației, să prevadă accesul și transmisiunea live a ședințelor publice și să facă informația mai accesibilă pentru persoanele cu dizabilități. Poate mai important, noile cerințe trebuie implementate corespunzător, iar pentru asta trebuie prevăzut și un mecanism de monitorizare.
Recomandările și reglementările propuse nu vor „împovăra” instituțiile și funcționarii/ele și nu necesită cheltuieli și efort semnificativ pentru implementare, dar vor spori standardele de transparență și vor aduce modificări care chiar vor fi utilizate de cetățeni, ONG-uri, business-uri și alte instituții publice.
Autor: Dan Nicorici, Coordonator de proiecte, CPR Moldova
Articol publicat în cadrul proiectul „Dialogul de politici în domeniul responsabilității sociale în Moldova”, implementat de CPR Moldova, cu suportul European Partnership for Democracy (EPD), finanțat de Uniunea Europeană.
Conținutul reprezintă responsabilitatea CPR Moldova și nu reflectă viziunile EPD și ale Uniunii Europene.
