Proiectul de lege pentru combaterea dezinformării, care a stîrnit mai multe dezbateri și critici precum că ar limita nejustificat libertatea exprimării, a ajuns din nou în Parlament săptămîna trecută și a fost votat, ce-i drept, într-o variantă mult mai scurtă. În urma consultărilor publice, la care a participat și CPR, și avizelor primite, din document au fost excluse prevederile care împuterniceau Serviciul de Informație și Securitate (SIS) să blocheze sursele online care răspîndesc dezinformare, impuneau proprietarii de site-uri să-și publice informația personală, precum și un șir de alte modificări. În lectură finală au fost votate prevederi care definesc și sancționează dezinformarea în spațiul audiovizual, instituie restricții privind proveniența programelor informative, stabilesc cote privind originea programelor achiziționate peste hotare.
Ce prevede legea nouă?
Noua lege aduce mai multe modificări la Codul serviciilor media audiovizuale (CSMA) ce sunt axate pe asigurarea securității informaționale în spațiul audiovizual.
Un nou termen în legislație „dezinformarea”
Printe elementele inovatoare ale noii legi se regăsește introducerea în legislație a termenului de „dezinformare”. Astfel, dezinformare înseamnă răspîndirea intenționată a informațiilor false, create pentru a dăuna unei persoane, unui grup social, unei organizații sau securității statului. Noțiunea inclusă în lege are avantajul de a fi succintă, generală și cuprinzatoare în comparație cu cea din proiectul inițial. Atunci, pe lînga o expunere lungă și întortocheată, existau două definiții diferite. Una în CSMA și alta în Legea cu privire la libertatea de exprimare.
50% din importul de programe audiovizuale – europene
Noua lege mai prevede o serie de limite la proveniența programelor audiovizuale ce pot fi achiziționate, retransmise sau difuzate. Aceste restricții au fost printre cele mai dezbătute, atît în cadrul consultărilor publice, cît și în plenul Parlamentului.
Mai exact, din programele audiovizuale achiziționate de peste hotare cel puţin 50% trebuie să provină din statele membre ale Uniunii Europene și din statele care au ratificat Convenția europeană privind televiziunea transfrontalieră. Spre deosebire de proiectul inițial, în proiectul supus votării în lectura a doua, SUA și Canada nu se regăsesc în listă.
La fel, furnizorii de servicii media urmează să rezerve operelor audiovizuale europene cel puțin 50% din timpul de emisie, din care se scade timpul alocat știrilor, evenimentelor sportive, jocurilor, publicității, serviciilor de teletext și teleshoppingului. Totodată, 10% din timpul de emisie trebuie rezervat operelor audiovizuale europene create de către producătorii independenți din Republica Moldova. Aceste reguli au rămas identice celor concepute în proiectul inițial.
În plus, furnizorii de servicii media audiovizuale nu trebuie să difuzeze, iar distribuitorii de servicii media audiovizuale să retransmită, programe audiovizuale cu conținut informativ, analitic, militar și politic care au fost produse în alte state decît statele UE, SUA și Canada sau în statele care au ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră. Excepție de la această regulă sunt filmele și emisiunile de divertisment care nu au conținut militarist. În general, furnizorii de servicii media nu pot difuza și distribuitorii de servicii media să retransmită programe audiovizuale care, indiferent de proveniența lor, justifică războaie de agresiune, incită la ură sau neagă crime de război și crime împotriva umanității. Semnificativ, în dezbaterile publice ale proiectului de lege, s-a atras atenția că restricțiile privind originea produselor informaționale nu ar fi proporționale scopului urmărit – celui de a combate dezinformarea. Or, în loc să țintească anume conținutul periculos, regula practic exclude posibilitatea difuzării și retransmiterii conținutului informativ din peste 150 de state (cele care nu fac parte din triada SUA, Canada, UE și nu au ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră, care e o convenție regională și nu globală). De exemplu, Rusia nu a ratificat convenția, dar nici Qatarul, care găzduiește televiziunea Al-Jazeera, considerată, în general, o sursă credibilă de informații și analize din regiune.
Restricții asupra desfășurării activității comerciale
Adițional, noua lege introduce un set de restricții asupra desfășurării activității comerciale de către serviciile media care nu se află în jurisdicția Republicii Moldova. Mai exact, serviciile de televiziune din afara jurisdicției RM, indiferent dacă sunt transmise direct sau retransmise, nu pot conține „publicitate și teleshopping adresate în mod expres și cu o oarecare regularitate publicului din Republica Moldova”. Astfel de restricții crează nedumeriri întrucît acestea nu par a fi direct corelate cu asigurarea securității informaționale.
Noi sancțiuni
Un șir de sancțiuni sunt prevăzute pentru nerespectarea noilor modificări legislative, care variază în funcție de tipul și frecvența încălcărilor. Acestea includ sancțiuni sub formă de amendă de la 25.000 la 100.000 lei, suspendarea licenței de emisie pe o perioadă de cel mult 7 zile, suspendarea dreptului de a difuza comunicări comerciale pe o perioada de pînă la 3 luni, precum și interzicerea dreptului de retransmisie pe un termen de cel puțin un an.
Scăderea termenului de anunțare a ședinței
Consiliul Audiovizualului (CA) este instituția care va supraveghea aplicarea noilor modificări legislative și va aplica sancțiuni în caz de necesitate. Cu acest scop, noua lege introduce modificări la CSMA pentru a permite Consiliului să-și exercite aceste atribuții. Unele din ele însă par să fi avut un alt scop și riscă, astfel, să restrîngă nejustificat libertatea de exprimare și dreptul la informare. Este vorba, în special, despre reducerea termenului de la 10 lucrătoare la 5 zile calendaristice pentru informarea de către CA despre data, ora și locul desfășurării ședinței publice.
Reducerea termenului limitează dreptul de intervenție a subiecților interesați la ședințele publice de examinare a unei anumite petiții sau sesizări. Deci, nu este clar motivul restrîngerii libertății de exprimare, a dreptului la informare și, respectiv, a dreptului la apărare printr-o astfel de intervenție.
Ce prevedea proiectul inițial?
Doar o parte din prevederile proiectului de lege adoptat în prima lectură au ajuns să fie votate și în a doua. Din proiect au fost excluse modificările la alte șase legi. Acest lucru se datorează probabil criticilor aduse proiectului în timpul consultărilor publice și avizelor primite. Nu este exclus că prevederile eliminate din proiect să se regăsească într-o nouă inițiativă legislativă care va fi propusă ulterior.
I. Legea privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova
Proiectul prevedea noi împuterniciri pentru SIS în domeniul securității informaționale. Acesta urma să aibă atribuția de a emite indicații executorii cu efectul de a întrerupe transmiterea și stocarea conținutului online, prin eliminarea acestuia la sursă. În principiu, proiectul propunea instituționalizarea prin lege a unei împuterniciri pe care SIS a primit-o prin dispozițiile Comisiei pentru Situațiile Excepționale pe durata stărilor de urgență (începînd cu cele prilejuite de pandemia de Covid și pînă la ultimele instituite ca urmare a crizei refugiaților cauzate de invazia Federației Ruse în Ucraina).
CPR a criticat această propunere legislativă, ca fiind inoportună și neconstituțională. La consultările publice, am punctat că noțiunea de indicații executorii nu este reglementată suficient de clar la momentul actual și că acest instrument ar contraveni standardelor naționale și internaționale privind guvernarea prin lege și drepturile omului. De asemenea, trezea suspiciune și faptul că, un instrument excepțional, aplicat pînă acum în condiții de stare de urgență decretată de parlament, se propunea a fi instituționalizat prin lege ca unul permanent.
Mai mult, am argumentat că noile prevederi nu vor avea efectul scontat. Or, competențe similare le-au fost atribuite SIS în repetate rînduri prin dispozițiile Comisiei pentru Situații Excepționale (CSE) în anii 2020-2022 pe durata stărilor de urgență declarate de Parlament. Zeci de pagini web au fost blocate pe motiv că acestea ar fi prezentat o amenințare la adresa securității statului, cu justificarea existenței unei stări de urgență. Cu toate acestea, măsura a vizat surse de informații marginale, anonime sau cu audiențe nesemnificative, iar știrile false și manipulările au continuat în spațiul public, inclusiv în sursele de informare cu audiențe naționale și cu aportul politicienilor și decidenților.
Totodată, am criticat crearea unui mecanism extrajudiciar de limitare a dreptului la libertatea exprimării. Or, Legea nr. 64 din 23.04.2010 cu privire la libertatea de exprimare prevede că confiscarea tirajului sau lichidarea mass-mediei scrise poate avea loc doar prin hotărîre judecătorească irevocabilă, ceea ce corespunde standardelor internaționale din domeniul drepturilor omului. Am argumentat că introducerea unor excepții sau derogări de la această normă, prin instituirea unei proceduri prin care SIS, fără obținerea unei hotărîri de judecată, poate bloca accesul la sursele online este periculoasă pentru un stat de drept.
II. Legea cu privire la libertatea de exprimare
Proiectul prevedea desfășurarea unei serii de definiții ca „informație falsă”, „dezinformare”sau „informație ce afectează securitatea spațiului informațional public”, precum și aplicarea acestora în diverse momente prevăzute de legea respectivă. De menționat că aplicarea acestor termeni în textul proiectului era deseori redundantă și tautologică.
Responsabilitățile de contracarare a dezinformării și a informației ce afectează securitatea spațiului informațional public erau atribuite SIS și CA. Deosebit de problematică, conform opiniei reprezentanților societății civile, a fost menționarea unei anumite metodologii ce urma să fie aplicată pentru exercitarea noilor atribuții, însă fără alte specificari. Prezentarea unor criterii și a unei metodologii ar fi servit ca mecanism de control și echilibru ce ar balansa puterea discreționară a SIS sau CA în ce privește calificarea unei informații drept dezinformare sau informație ce afectează securitatea spațiului informațional public. La fel, prezentarea metodologiei ar fi satisfăcut exigența de previzibilitate a legii. Dacă legea care introduce o restricție nu e previzibilă, dacă de exemplu nu se cunoaște cum SIS va determina ce este și ce nu este dezinformare, instanța de judecată va putea declara ilegală restricția în cauză.
III. – Codul penal
În proiectul inițial, Codul Penal urma să criminalizeze acțiunile de răspîndire a dezinformării sau a informațiilor false ce vizează procesul electoral în spațiul informațional public. Atît opoziția parlamentară, cît și reprezentanții societății civile au atras atenția că includerea acestei prevederi în articolul despre „împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a activității organelor electorale” denaturează scopul acestui articol, or acesta se referă la acțiuni de intervenție fizică în exercitarea votului: blocarea sau atacarea localurilor secţiilor de votare, sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale, etc. De asemenea, nu era clar cît de justificată și proporțională ar fi pedeapsa penală în contextul discursului politic care ar putea fi catalogat drept „dezinformare”.
La fel, Codul urma să fie completat cu sancțiuni pecuniare sau de privațiune de libertate pentru neexecutarea dispozițiilor Comisiei pentru Situații Excepționale și hotărîrilor Consiliului Suprem de Apărare.
IV. Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război
Măsurile aplicabile pe durata stării de urgenţă, asediu sau război urmau să fie lărgite prin introducerea posibilității de: sistare a difuzării programelor audiovizuale și retransmiterii serviciilor media audiovizuale calificate în urma evaluării drept informații ce afectează securitatea spațiului informațional public sau dezinformare; sistare a retransmisiei serviciilor media audiovizuale de stat ori cu capital de stat, interzicere a comercializării ziarelor și revistelor de stat ori cu capital de stat, blocare a paginilor web oficiale provenind din țări recunoscute internațional drept țări agresoare și din statele care oficial sprijină țările agresoare; sistare a retransmisiei posturilor de radio, televiziuni, paginilor web ce difuzează știri ale statului / statelor ce realizează agresiunea militară sau au declarat război Republicii Moldova. Dat fiind faptul că aceste măsuri ar fi aplicabile exclusiv în condiția declarării stării de urgență, de asediu sau de război, acestea ar fi, în principiu, justificate.
V. Legea comunicațiilor electronice
Modificările la această lege introduceau obligația pentru persoanele fizice și juridice care dețin pagini web „să plaseze la un loc vizibil informații de contact care ar permite identificarea acestora, după cum urmează: în cazul persoanelor fizice: numele, prenumele, datele de contact (telefonul fix și/sau telefonul mobil și adresa electronică) și adresa de corespondență”.
Această obligație nu doar nu era necesară, dar și foarte problematică la aplicarea în practică. Nu era necesară, deoarece informațiile indicate se oferă în momentul înregistrării domenului. Respectiv, persoanele interesate pot mereu cere acces la aceste informații printr-un demers motivat la instituția ce le deține. În Republica Moldova, această instituție este „Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică”. Pe lîngă asta, aceasta ar fi subminat securitatea unor persoane precum activiștii sau avertizorii de integritate. În virtutea activității lor, acestea preferă în unele cazuri să-și mențină anonimatul cu scopul de a evita repercusiuni ce riscă să-i afecteze. Nu în ultimul rînd, aplicarea în practică ar fi fost imposibilă pentru paginile web cu domenii străine și superfluă pentru cele cu domeniul .md. În cazul acestora din urmă, se poate aplica metoda descrisă anterior. Adică, informațiile dorite se vor prezenta în urma unui demers motivat de acces la informații. Astfel fiind protejate și persoanele care din anumite motive preferă să-și mențină anonimatul.
VI. Codul contravențional
La codul contravențional erau prevăzute sancțiuni contravenționale pentru răspîndirea dezinformării sau a informațiilor ce afectează securitatea informațională a Republicii Moldova. Acestea erau sub formă de amendă de la 400 la 1200 de unități convenționale precum și posibilitatea de privarea a dreptului de a desfășura o anumită activitate pe un termen de pînă la 6 luni. Ca și în cazul altor prevederi, cel mai problematic aspect al introducerii acestui articol ar fi criteriile în baza cărora o comunicare e clasificată ca dezinformare sau informație ce afectează securitatea informațională a statului și instituirea unor garanții că acest articol nu este utilizat abuziv pentru a îngrădi libertatea de exprimare.
Ce va urma?
Din cîte se pare, Comisia parlamentară responsabilă de proiect a acceptat sugestia de a separa proiectul inițial în două – o parte, ce vizează modificările la CSMA, care să fie votat prioritar și alta, ce vizează legile privind SIS, libertatea de exprimare, etc. care să fie promovate ulterior într-un proiect separat. Dat fiind faptul că anume aceste, ultime prevederi au trezit cele mai mari îngrijorări în societate, este salutabil faptul că s-a renunțat la ele, cel puțin temporar.
Dispozițiile finale și tranzitorii ale legii votate indică că legea va intra în vigoare la publicarea în Monitorul Oficial. Excepție fiind obligația pentru furnizorii de servicii media să rezerve operelor audiovizuale europene cel puțin 50% din timpul de emisie al fiecărui serviciu, ce va intra în vigoare la expirarea termenului de doi ani de la intrarea în vigoare a legii. Deținătorii autorizațiilor de retransmisie dispun de o perioada de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii pentru a ajusta oferta serviciilor conform limitelor impuse asupra activității comerciale. Guvernul, în termen de 3 luni, și CA-ul, în termen de 60 de zile, de la intrarea în vigoare a legii vor trebui să examineze punerea în concordanță a legislației în vigoare și actelor normative cu prezenta lege.
Punctul straniu din lege este însă încredințarea acordată Guvernului ca acesta, în termen de o lună de la intrarea în vigoare a legii, să creeze pe lîngă Guvern un Consiliu coordonator pentru asigurarea securității informaționale. Consiliul nu este menționat nicăieri în primul proiect de lege și nici în textul celui de-al doilea, cu excepția dispozițiilor finale și tranzitorii. Discuții și grupuri de lucru privitor la crearea unui astfel de Consiliu se desfășoară deja de doi ani, fiind elaborat și un proiect de Hotărîre de Guvern destinat să instituie acest Consiliu. Însă nu este clar de ce instituirea acestuia a fost ordonată prin prezentul proiect de lege.
Autori: Radu Mîrza și Andrei Lutenco
Acest articol face parte din proiectul „Civil Liberties Watch Moldova”, implementat de Centrul de Politici și Reforme (CPR Moldova) cu susținerea Human Rights House Foundation și cu suportul financiar al Uniunii Europene.
Conținutul reprezintă responsabilitatea CPR Moldova și nu reflectă viziunile Uniunii Europene.
