Ghid pentru cetățeni: Libertatea întrunirilor pe timp de pandemie

CUPRINS:

I. Ce este dreptul la libertatea întrunirilor

II. Care întruniri sunt protejate  și care sunt interzise

III. Ce pași trebuie să urmeze organizatorii atunci cînd inițiază un protest?

IV. Ce pași adăugători trebuie să urmeze organizatorii atunci cînd inițiază un protest pe timp de pandemie?

V. Ce măsuri trebuie să ia participanții în cadrul unui protest?

VI. Metode alternative de protest

VII. Interacțiunea cu poliția

Introducere

Dreptul la întrunire este esențial pentru o societată democratică. Fiecare cetățean/ă poate organiza și participa la proteste, marșuri, demonstrații și alte forme ale întrunirilor prin care își poate manifesta susținerea sau nemulțumirea față de diverse acțiuni, politici, idei, probleme din societate. 

În contextul pandemiei de Covid-19, când medicii recomandau oamenilor să stea acasă, să evite aglomerațiile, să păstreze distanța socială, dreptul la libertatea întrunirilor a fost afectat în mod deosebit. Însăși esența dreptului la întrunire este că aduce la un loc mai mulți oameni în spații publice, implică comunicarea între aceștia și răspîndirea mesajelor în exterior.

În aceste condiții, autoritățile, adică cei care sunt responsabili de bunăstarea cetățenilor, dar și de protecția drepturilor acestora au în fața lor o sarcină complicată – cea de a găsi un echilibru dintre o libertate fundamentală și evitarea unui pericol social care poate avea urmări grave. 

În același timp, și organizatorii protestelor, și participanții au trebuit să își asume respectarea regulilor și restricțiilor pentru a nu contribui la răspîndirea virusului, a proteja sănătatea cetățenilor și viața celor vulnerabili. 

Prezenta publicație are scopul de a-i ajuta pe cei care vor să organizeze întruniri și pe cei care vor să participe la acestea, să asigure condiții sigure de participare.

I. Ce este dreptul la libertatea întrunirilor?

Libertatea întrunirilor este dreptul oamenilor de a se aduna împreună pentru a exprima o idee, un mesaj sau o poziție – orice mesaj și poziție. Excepție fac doar cele care instigă direct la violență, ură și discriminare. 

Întrunirile pașnice pot lua diverse forme – demonstrații, mitinguri, procesiuni, greve, adunări (inclusiv electorale), flash-moburi, proteste sit-in (demonstranți, care, șezînd pe pămînt, ocupă locuri publice în scop de protest).

Este un drept fundamental al omului din categoria celor civile și politice, cele care protejează individul de abuzurile statului și îi asigură participarea deplină în viața socială.

În statele democratice întrunirile pașnice sunt o formă a democrației directe – un fel de a stabili comunicarea dintre Guvern și popor sau o parte a acestuia. 

Libertatea întrunirilor este consfințită și protejată prin Constituția Republicii Moldova și actele internaționale din domeniul drepturilor omului la care Republica Moldova este parte, inclusiv Declarația Universală a Drepturilor Omului (Articolul 20), Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (articolul 21) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (articolul 11). 

În Republica Moldova, întrunirile sunt reglementate de Legea privind întrunirile, adoptată în 2008. 

II. Care întruniri sunt protejate și care sunt interzise 

Doar întrunirile pașnice sunt protejate. O întrunire va fi considerată pașnică dacă organizatorii își propun scopuri pașnice, iar desfășurarea acesteia e non-violentă. O întrunire rămîne pașnică chiar dacă aceasta deranjează sau ofensează pe cineva și chiar dacă împiedică sau obstrucționează temporar activitățile altor persoane. Instituțiile internaționale recunosc ca pașnice chiar și nesupunerea civică (adică acțiuni formal ilegale întreprinse ca formă de protest) sau acțiunea directă (greve, blocade) atît timp cît acestea sunt non-violente. 

Potrivit articolului 8 al Legii privind întrunirile, sunt interzise întrunirile prin care se urmăreşte: îndemnarea la război de agresiune, la ură naţională, rasială, etnică sau religioasă; incitarea la discriminare sau violenţă publică; subminarea securităţii naţionale sau a integrităţii teritoriale a ţării, săvîrșirea infracţiunilor, încălcarea ordinii publice sau organizarea tulburărilor în masă, încălcarea moralităţii publice, a drepturilor şi a libertăţilor altor persoane ori punerea în pericol a vieţii sau a sănătăţii acestora.

III. Ce pași trebuie să urmeze organizatorii atunci cînd inițiază un protest?

Organizatorii unei manifestații trebuie să își asume mai multe responsabilități legale și logistice decît simpli participanți.

1. Notificarea autorităților locale

Persoanele care intenţionează să desfăşoare o întrunire urmează să notifice în scris, printr-o declaraţie prealabilă, autoritatea administraţiei publice locale (APL), cu cel puţin 5 zile înainte de data desfăşurării întrunirii. În aceasta se indică numele organizatorului, datele de contact, scopul întrunirii, locul, data, ora începerii şi durata întrunirii, traseele întrunirii (dacă e vorba de un marș sau procesiune),  forma de desfăşurare, numărul aproximativ de participanţi, serviciile solicitate din partea autorităţii administraţiei publice locale (carabinierii, ambulanța, pompierii, Lumteh etc). 

Autoritatea publică locală înregistrează declaraţia prealabilă şi eliberează organizatorului o copie ştampilată a acesteia, care trebuie să conţină numărul, data şi ora de înregistrare a declaraţiei. 

Totodată, autorităţile publice vor întreprinde toate acţiunile necesare pentru asigurarea serviciilor solicitate de către organizator.

Ce excepții există de la procedura notificării prealabile?

În cazul întrunirilor cu un număr redus de participanţi (cel mult 50 de persoane) nu e necesară notificarea administrației publice locale. Însă dacă organizatorii solicită anumite servicii din partea APL sau doresc să monteze construcţii temporare (spre exemplu, corturi, scene etc), ei depun o declaraţie prealabilă în scris, cu cel puţin o zi lucrătoare înainte de data desfăşurării întrunirii.

În cazul întrunirilor spontane, notificarea este admisă şi fără respectarea formei scrise sau a termenului de 5 zile, fiind suficientă furnizarea informaţiei cu privire la locul, data, ora, scopul şi organizatorul întrunirii, precum şi cu privire la serviciile solicitate din partea administraţiei publice locale. 

În acest caz, organizatorul informează autoritatea despre intenția de a desfășura o întrunire, cu scopul de a facilita acordarea serviciilor solicitate din partea acesteia. La rîndul său, autoritatea publică locală va lua măsurile necesare pentru desfăşurarea în siguranţă a întrunirii spontane. Aceasta poate iniţia proceduri judiciare pentru a contesta condiţiile de desfăşurare a întrunirii spontane în caz că consideră că acestea au loc cu grave abateri legale sau pun în pericol securitatea și ordinea publică. Totuși, la examinarea unei declaraţii prealabile, autorităţile publice vor acţiona astfel încît să elimine doar elementele ilicite ale întrunirii, garantînd, pe cît este posibil, dreptul la întrunire.

Cînd poate începe promovarea întrunirii?

Organizatorul unei întruniri are dreptul, chiar şi înainte de a depune declaraţia prealabilă, să răspîndească informaţii cu privire la faptul că urmează desfăşurarea întrunirii, locul, data, ora şi scopul acesteia sau orice altă informaţie relevantă, pentru a încuraja publicul să participe la întrunire prin adresări verbale, foi volante, anunţuri, campanii de informare sau prin orice alte metode legale.

Ce se întîmplă cînd mai multe întruniri sunt planificate simultan în același loc? 

Sunt situații cînd mai mulți participanți vor să organizeze întruniri – proteste, mitinguri, marșuri în acelaşi loc şi timp – întruniri simultane. Acestea pot avea sau nu aceleaşi motive sau scopuri. Mai mult, uneori o întrunire publică poate prilejui contramanifestații, participanții cărora își manifestă dezacordul cu întrunirea originală. Acestea pot pune la încercare autoritățile care trebuie să găsească un echilibru dintre drepturile participanților și interesul public. 

Statul are obligația de a facilita și proteja întrunirile publice, indiferent dacă acestea au loc spontan, simultan cu alte întruniri sau dacă reprezintă contrademonstrații. 

2. Pregătirea întrunirii 

Întrunirile pot avea diferite forme, scopuri și mesaje. Unele pot fi spontane, adică să nu permită prea mult timp de pregătire. Totuși, există cîteva lucruri pe care organizatorii și participanții le pot face pentru ca lucrurile să decurgă bine.

• Să aibă un mesaj clar: ce problemă abordează, ce soluții se propun și un îndemn pentru participanți și pentru cei care ar putea aborda problema – de exemplu, autoritățile. 
• Să comunice o locație și durată clară, precum și regulile și precauțiile care trebuiesc respectate. 
• Să pregătească un scenariu al întrunirii care trebuie comunicat din timp participanților – ce tip de întrunire va fi, cît timp durează întrunirea; dacă este un marș – care este traseul, care sunt evenimentele ce urmează etc. 
• Să asigure metode clare/eficiente de comunicare pe parcursul întrunirii: boxe și microfon, megafon, banere cu mesaje, fluturași etc. 
•  Să contacteze părțile relevante: poliția pentru asigurarea ordinii, mass-media pentru reflectarea evenimentului, organizațiile care se ocupă de monitorizarea întrunirilor.
• Organizatorii pot delega persoane care să supravegheze păstrarea ordinii și siguranța participanților în timpul întrunirii; aceștia pot comunica cu poliția pentru ca întrunirea să decurgă pașnic și în siguranță.

! În cazul manifestațiilor cu un număr mai mare de 50 persoane, organizatorii trebuie să notifice autoritatea publică despre eveniment, iar cînd există posibilitatea de contramanifestații, aceștia trebuie să solicite asistența forțelor de ordine.

• Dacă e cazul, să transmită lista clară de revendicări către factorii de decizie relevanți. 
• Să comunice constant despre rezultatele obținute.

3. În timpul protestului 

• Organizatorii trebuie să urmeze scenariul agreat și să anunțe oricare schimbări în program/traseu/activități.  
• Trebuie să anunțe repetat care sunt regulile de comportament la întrunire. 
• Trebuie să sesizeze poliția în cazul riscurilor de provocări, a contramanifestațiilor (mai ales a celor violente) și să documenteze video și foto eventuale incidente.

4. După protest 

• Organizatorii trebuie să comunice care a fost concluzia întrunirii și să comunice constant despre pașii următori și rezultatele obținute. 
• În cazul unor incidente sau intimidări în timpul întrunirii, organizatorii pot solicita participanților transmiterea dovezilor foto și video, să sesizeze organizațiile neguvernamentale de profil și, dacă e cazul, autoritățile (poliția, APL-ul sau alte instituții relevante). 

! Un protest este doar unul dintre instrumentele de exprimare a unei nemulțumiri față de o anumită decizie sau de promovare a anumitor măsuri sau soluții. Pentru a fi eficient, acesta trebuie ancorat, într-un plan bine-gîndit de de comunicare și de mobilizare a oamenilor în jurul unei cauze.  

IV. Ce pași adăugători trebuie să urmeze organizatorii atunci cînd inițiază un protest pe timp de pandemie?

Pe timp de pandemie, organizatorii trebuie să cîntărească alegerea: dacă o manifestație în masă, chiar și cu respectarea restricțiilor în vigoare, nu va conduce la răspîndirea virusului și va pune în pericol participanții. Aceștia trebuie să fie conștienți de situația pandemică la momentul organizării întrunirii, să cunoască ultimele recomandări ale specialiștilor din sănătate și reglementările anti-pandemice în vigoare. Organizatorii trebuie să aibă o comunicare clară și constantă înainte de manifestație, în timpul și după aceasta.  

În procesul de pregătirea protestului, organizatorii trebuie: 

1. Să verifice ultimele decizii în vigoare ale Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică – cerințele ce țin de numărul de participanți, de purtarea măștilor, distanțarea socială, circulația transportului și altele se pot schimba în funcție de evoluția pandemiei. Fiecare organizator trebuie să știe ultimele măsuri care sunt în vigoare.
2. Să decidă care opțiune de protest este mai potrivită în funcție de situația pandemică și grupul țintă de participanți. În cazul unei situații grave pandemice, organizatorii pot identifica căi alternative de protest offline (descrise mai jos): proteste simultane a cîte 2-10 persoane în diferite locații, protest „sonor”, protest la diferite intervale timp, marș etc.
3. Să descurajeze persoanele din grupul de risc și cele care manifestă simptome Covid-19 să participe și să le ofere alternative de implicare.
4. Atunci cînd promovează evenimentul, să anunțe repetat despre regulile și recomandările  antipandemice: respectarea distanței fizice, purtarea măștii etc.
5. Să solicite Poliției asistență pentru păstrarea distanței fizice, a purtării măștilor și altor măsuri menite să evite răspîndirea virusului.
6. Să pregătească persoane voluntare care să distribuie măști, să asigure păstrarea distanței fizice și a altor măsuri.
7. Să cheme la protest persoanele vaccinate sau care au trecut recent prin Covid-19.

În timpul protestului: 

1. Organizatorii trebuie să anunțe repetat care sunt măsurile anti-pandemice. De dorit, să existe postere vizibile sau fluturași/leaflete cu aceste reguli.
2. Să evite scandarea lozincilor. Specialiștii spun că strigatul și cîntatul sporesc riscul transmiterii virusului. Lozincile pot fi înlocuite cu pancarte, tobe, cratițe sau oricare alte obiecte care scot sunete, aplauze, claxoane. 
3. Să asigure cu măști și dezinfectant participanții și să asigure păstrarea distanței fizice.

După protest: 

1. Organizatorii trebuie să folosească mijloacele de comunicare prin care a fost promovat protestul (rețelele de socializare, site-uri, web, conferințe de presă, email etc.), pentru a solicita participanților să raporteze oricare simptome sau bănuială de îmbolnăvire. 
2. Să anunțe ceilalți participanți dacă la întrunire au participat persoane infectate cu Covid, inclusiv folosind mijloacele de comunicare respective. Dacă e cazul, să încurajeze participanții să se autoizoleze.

V. Ce măsuri trebuie să ia participanții în cadrul unui protest?

Participanții, mai ales în situația pandemică, trebuie să respecte restricțiile în vigoare, pentru a nu pune în pericol alte persoane și pe sine.

1. În caz de simptome (tuse, febră, dificultăți respiratorii), sau de contact recent cu o persoană infectată să rămînă acasă. 
2. Persoanele care își asumă participarea este recomandat să fie vaccinate sau să fi trecut recent prin Covid-19.
3. Să respecte măsurile anti-pandemice: masca mereu să acopere gura și nasul și să dezinfecteze des mîinile. Măștile recomandate sunt cele chirurgicale, N95 sau FFFP2.
4. Să evite strîngerea de mînă, îmbrățișările și alt contact fizic cu ceilalți participanți.
5. Să evite grupurile mai mari de persoane.
6. Să raporteze organizatorilor sau, dacă e cazul, poliției încălcările măsurilor anti-pandemice.
7. Să documenteze încălcările măsurilor anti-pandemice, inclusiv din partea Poliției.
8. Să folosească alte instrumente de transmitere a mesajului decît scandările de lozinci.
9. În caz că este o persoană vulnerabilă în fața Covid-19 (63+ sau cu anumite boli cronice) să solicite sau să propună organizatorilor metode alternative de protest.

După protest: 

Să monitorizeze dacă apar oricare simptome caracteristice COVID-19, să se autoizoleze în caz de necesitate și să anunțe organizatorii întrunirii despre aceasta. 

VI. Metode alternative de protest

Protestul nu înseamnă doar adunări în masă de oameni și scandări de lozinci. Vocea cetățenilor poate fi auzită printr-o varietate de metode, iar un număr mare de persoane nu înseamnă numaidecît unica metodă validă de transmitere a unei mesaj. Atunci cînd situația pandemică se agravează și specialiștii recomandă evitarea aglomerărilor, puteți recurge la metode mai sigure de a vă face auziți.

Offline: 

• Proteste simultane în grupuri mici de persoane, sau chiar individuale, în locații diferite, afară. Aceasta permite participarea mai multor persoane, dar fără riscul de aglomerație. În acest caz, organizatorii trebuie să planifice din timp numărul de participanți pentru fiecare locație. 
• Proteste consecutive în aceeași locație. Înseamnă că grupuri mici de protestatari pot veni în aceeași locație, în intervale diferite. De asemenea, organizatorii trebuie să planifice din timp grupurile de participanți pentru fiecare perioadă. 
• Proteste cu pancarte, desene, simboluri relevante.
• Proteste de la balcon, din mașină, de pe bicicletă. 
• Transmitere de petiții/mesaje planificate colectiv către autorități.

Unele întruniri pot deranja sau ofensa pe cineva sau împiedica sau obstrucționa temporar activitățile altor persoane. Grevele pot duce la întreruperea serviciilor și perturba activitatea zilnică a oamenilor. Blocarea circulației, blocarea accesului în instituții sau chiar ocuparea anumitor spații, pot fi nu doar incomode, dar și ilegale din punct de vedere formal. Totuși, oamenii adesea recurg la astfel de acțiuni atunci cînd altele nu-și ating efectul, pentru a-și amplifica mesajul, asumîndu-și riscurile de a fi sancționați. Atît timp cît astfel de acțiuni rămîn non-violente, participanții la ele trebuie să se bucure de protecția drepturilor lor, iar autoritățile să respecte exercitarea acestora în măsura în care acest lucru este rezonabil. În orice caz, organizatorii trebuie să informeze participanții despre toate riscurile la care sunt expuși prin participarea în astfel de întruniri.

Protestele online 

În perioada pandemică, multe acțiuni publice și de protest au migrat în spațiul online. Unele s-au dovedit a fi eficiente, altele au continuat imaginea de „slacktivism” – atunci cînd persoanele întreprind acțiuni online, în feluri care înseamnă puțină implicare din partea participanților și efect diminuat.

Pentru ca un protest online să fie eficient, trebuie să respecte acele reguli menționate mai sus: să aibă un mesaj clar, să aibă un scenariu clar, să fie promovat, să contacteze, după caz, factorii de decizie cu lista clară de revendicări și să comunice orice rezultate. 

Atunci cînd inițiază un protest online, organizatorii trebuie să analizeze grupurile țintă, care platformă mai bine se potrivește scopului lor și cum trebuie să comunice pe fiecare dintre ele. 

Câteva metode online de a acționa în comun sunt:

• Transmiterea de emailuri, petiții sau apeluri colective către autorități;
• Folosirea rețelelor de socializare precum Twitter, Facebook, Instagram, TikTok, Odnoklassniki pentru promovarea mesajelor prin hashtag-uri, evenimente, photo frames, video scurte sau transmisiuni în direct de la întrunire.

Protestele online oferă vizibilitate unei inițiative, pot fi organizate cu o viteză mult mai mare, pot conecta un număr mai mare de participanți împreună, indiferent de locația acestora, în același timp, mereu au fost criticate pentru implicarea limitată a participanților. Acestea pot fi combinate însă cu manifestații offline. Un număr mic de persoane se poate întruni offline, evenimentul este transmis live, iar alți participanți își pot arăta susținerea prin diverse mijloace (hashtag, fotografii, mesaje comune, participarea la evenimente online etc.)

! Organizatorii trebuie să aibă grijă de protecția datelor participanților la întrunire și să aleagă platforme online care asigură protejarea acestora.

VII. Interacțiunea cu poliția 

Poliția și alți reprezentanți ai forțelor de ordine au, în primul rînd, rolul de a proteja și facilita întrunirea. Aceasta nu trebuie să vadă în proteste un pericol public, ci o exprimare firească a drepturilor omului.

Poate poliția să mă filmeze în timpul acțiunii de protest?

Deși nu este o acțiune ilegală în sine, o astfel de practică face ca participanții să se simtă neconfortabil sau intimidați. Poliția trebuie să aibă un motiv pentru a interpela, fotografia sau filma participantul la protest – dacă acesta a comis vreo încălcare, de exemplu. 

Dacă observați asemenea comportament intimidant, puteți contacta organizațiile neguvernamentale de profil. Dacă sunteți deranjat de faptul că sunteți filmat, puteți spune despre acest lucru reprezentantului poliției, superiorului acestuia sau organizatorului.

Pot eu filma poliția în timpul unei acțiuni de protest?

Legea permite în timpul întrunirilor ca orice persoană să facă înregistrări audio sau video. Filmarea sau chiar transmisiunea live poate fi utilă atît pentru documentarea protestului, cît și a acțiunilor forțelor de ordine.

Poate poliția să mă percheziționeze în timpul unui protest? Poate poliția să îmi ia camera/telefonul să verifice conținutul?

Legea permite forțelor de ordine să efectueze examinarea corporală preventivă a persoanei participante la întruniri publice, însă acest lucru este permis doar dacă există bănuiala că persoana ar putea avea asupra sa o armă, sau substanţe periculoase (de ex. explozive). Poliția nu are dreptul să ridice alte obiecte personale decît cele interzise la întruniri (arme, substanțe periculoase).

Standardele internaționale descurajează perchezițiile și alte măsuri intruzive aplicate fără motiv – acestea trebuie să fie necesare pentru înlăturarea unui pericol real sau atunci cînd violența este iminentă. 

Legea presei prevede că mijloacele tehnice ale jurnalistului pot fi ridicate numai în cazul în care servesc drept probă într-o cauză penală.

Dacă poliția îmi spune să fac ceva, trebuie să fac asta?

Forțele de ordine nu au competența de a se expune dacă o întrunire este sau nu oportună. Acestea nu pot indica participanților unde și cum trebuie să aibă loc protestul, dacă acesta este pașnic. În condițiile pandemice, acest lucru este și mai important – participanții trebuie să aibă libertatea de a alege locuri și metode sigure de protest – de exemplu, să lase mesaje scrise (cu cretă, pancarte) sau să facă zgomot, inclusiv cu utilizarea echipamentului audio, în loc să scandeze timp de cîteva ore.

Poliția poate atenționa participanții și organizatorii despre regulile și recomandările antipandemice – purtatul măștilor de protecție, păstrarea distanței, etc. – dar nici într-un caz nu le poate da indicații despre cînd, unde și cum să protesteze.

Dacă poliția cere actele mele de identitate, trebuie să le prezint?

Legea împuternicește carabinierii să stabilească identitatea persoanelor care încalcă legea ori în privința cărora sînt indicii că acestea fie pregătesc, fie au comis o faptă ilegală. Ca și în cazul perchezițiilor, dacă sunteți interpelați fără motiv, doar cu scopul de a vă intimida, acest lucru poate constitui un abuz.

Ce trebuie să fac dacă sunt arestat/ă sau sancționat/ă? Pe cine pot contacta?

Poliția poate să rețină sau să sancționeze participanții doar pentru încălcări reale, ce rezultă din violență sau încalcă în alt mod drepturile altor persoane. Aplicarea amenzilor sau a altor sancțiuni pentru abateri formale, care nu atentează direct la siguranța altor persoane poate fi interpretată ca metodă de a intimida participanții și a restrînge nejustificat dreptul la libertatea întrunirilor. În cazul regulilor pandemice, reprezentanții forțelor de ordine trebuie să avertizeze participanții despre reguli și riscuri, înainte de a recurge la amenzi sau alte penalități.

Dacă sunteți reținut/ă în timpul unei întruniri, aveți dreptul să fiți asistat/ă de un avocat, inclusiv oferit de stat. Dacă vi se impută comiterea unei contravenții reţinerea nu poate depăşi 3 ore. Persoanei reţinute i se aduc imediat la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, drepturile sale şi motivele reţinerii, circumstanţele faptei, încadrarea juridică a acţiunii a cărei săvîrşire îi este imputată. Dacă sunteți reţinut/ă ilegal sau dacă temeiurile reţinerii au decăzut, trebuie să fiți eliberat/ă imediat.  

Acest material este realizat în cadrul proiectului „Libertatea întrunirilor și drepturile conexe în gestionarea pandemiei Covid-19”, implementat de CPR Moldova (Centrul de Politici și Reforme) cu susținerea Fundației Soros Moldova.