fbpx

I. Ce este libertatea de întrunire?

Potrivit actelor și tratatelor internaționale primordiale în domeniul drepturilor omului cum ar fi Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948), precum și Pactul Internațional cu privire Drepturile Civile și Politice (1966), se garantează că „Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire și de asociere pașnică”. Într-o altă formulă se stabilește că „Dreptul la întrunire pașnică este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decît restricțiilor conforme cu legea și necesare într-o societate democratică, în interesul securității naționale, al securității publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile și libertățile altora”.

Legea în vigoare cu privire la întruniri (Legea nr. 26 din 22.02.2008) prevede că întrunirile pot fi desfășurate numai în mod pașnic și fără arme, la fel este inadmisibil ca în timpul desfășurării întrunirii să apară elemente interzise. Elementele individuale interzise, în cazul în care ele apar, urmează a fi îndepărtate de la desfășurarea întrunirii. Totodată, Legea garantează participanților pașnici să continue întrunirea, fiind îndepărtate doar elementele interzise în așa mod ca întrunirea să poată să se desfășoare pașnic.

Ce ține de obligațiile autorităților, conform legii în vigoare, acestea sînt obligate să asigure serviciile solicitate de către organizator, care sînt, în mod obișnuit, prestate prin intermediul organelor din subordine și al întreprinderilor pe care le administrează.  

Legea nr.26/2008 definește principiile de bază de desfășurare ale unei întruniri. Anume în coroborare cu aceste principii urmează a fi aplicate alte prevederi din lege. Astfel, au fost definite principii ca: proporționalitate, nediscriminare, legalitate și prezumție în favoarea desfășurării întrunirilor. Aceste principii trebuie să asigure evitarea unor abuzuri din partea autorităților în raport cu organizatorii/participanții la întrunirile pașnice.

Conform prevederilor legale, organizatorul trebuie doar să notifice cu cinci zile în avans, administrația publică locală despre data, ora, locul, scopul și numărul planificat de participanți. Pentru întrunirile care nu depășesc 50 de participanți, precum și pentru întrunirile spontane, organizatorul nu este obligat să notifice primăria. 

Orice persoană poate participa la întruniri pașnice și orice întrunire se poate desfășura fără intervenții din partea administrației publice locale și a forțele de ordine dacă nu se încadrează într-o formă interzisă expres de lege.

 

II.Restricții și limitări impuse libertății de întrunire în perioada stării de urgență în sănătate din anii 2020-2021

Interzicerea organizării și desfășurării manifestărilor / măsurilor / întrunirilor în masă cu participarea unui număr mai mare de 50 de persoane. (10.03.2020 – 19.03.2021). Scopul interdicției a fost de a reduce posibilitatea de contaminare cu SARS-COV-2 prin evitarea adunărilor cu mai mult de 50 de persoane. Interdicția a fost aplicabilă oricărui gen de evenimente desfășurate în spațiu închis sau deschis (ședințe, reuniuni, festivități, mese de sărbătoare, etc.), inclusiv întrunirilor publice organizate în conformitate cu Legea nr. 26/2008.

Obligația de a întocmi lista de evidență epidemiologică (nume, prenume, IDNP, adresă electronică, adresă de acasă, număr de telefon) (10.03.2020 – 19.03.2021). Scopul obligației a fost de a întocmi lista care conține date cu caracter personal, pentru a putea stabili ulterior lista contactelor în eventualitatea în care se constată că vreunul din participanți s-a infectat cu SARS-COV-2.

Derogarea de la prevederile articolului 11 din CEDO, articolul 2 din primul protocol și articolul 2 din protocolul nr. 4 ale CEDO (18.03.2020 – 19.05.2020). Derogarea s-a produs în temeiul activării articolului 15 al CEDO, motivată de necesitatea de a stopa răspîndirea COVID-19, inclusiv prin interzicerea de întîlniri, demonstrații publice și alte adunări în masă. Secretariatul Consiliului Europei a dat curs derogării începînd cu 19.03.2020 pînă la data solicitată. 

Interdicția persoanelor în vîrstă de peste 63 ani de aflare în afara domiciliului și în spațiile publice fără necesitate stringentă, cu excepția: (i) deplasărilor în interes de serviciu, …, (ii) deplasărilor pentru asigurarea cu produse alimentare; (iii) deplasarea pentru asistență medicală, ce nu poate fi amînată; (iv) deplasarea pentru alte motive justificate și care nu pot fi amînate (ex. decesul unui membru al familiei, necesități ale persoanelor și animalelor de companie, etc) (25.03.2020 – 28.04.2020). Restricția a fost una extraordinară și se adresa persoanelor din categoria 63+ (cu risc sporit pentru COVID-19). Restricția implica interpretarea discreționară a motivelor de aflare în spațiile publice prin aplicarea condiției de necesitate stringentă. 

Interdicția aflării persoanelor în spații publice: parcuri, păduri, terenuri de joacă, terenuri sportive, zone de agrement. (25.03.2020 – 27.04.2020 și 1-28.04.2021) Interdicția presupunea imposibilitatea aflării în anumite spații publice, care în mod normal ar fi putut permite desfășurarea unor întruniri publice. Prin urmare, locurile enumerate se includ în lista spațiilor în care a fost interzisă desfășurarea întrunirilor în perioada indicată.

Interdicția aflării în locuri publice, în grupuri mai mari de 3 persoane (cu excepția grupurilor constituite din membrii familiei de gradul I-II în linie dreaptă sau colaterală, concubini sau alte persoane ce au calitatea de reprezentant legal al unuia din membrii familiei). (27.03.2020 – 28.04.2021). Limitarea numărului de persoane în locuri publice la maxim 3 persoane a fost o măsură de ordin general menită să reducă răspîndirea COVID-19 prin reducerea contactelor între persoane în spații publice în afara membrilor aceleiași familii.

Interdicția desfășurării întrunirilor în masă cu caracter unic care sînt în adiacentul instituțiilor publice, de învățămînt, spitalelor sau altor locuri cu risc sporit de infecție. Interdicția presupunea evitarea adunărilor de persoane în adiacentul instituțiilor unde există risc sporit de infecție. Lista locurilor este exemplificativă, dar nu este exhaustivă. 

Interdicția desfășurării adunărilor, întrunirilor, manifestaţiilor publice, mitingurilor şi a altor acţiuni de masă. Interdicția absolută de a desfășura întrunirile publice a fost cea mai radicală măsură care a vizat libertatea de întrunire. Restricția a avut o motivație de conjunctură politică, nu a contribuit efectiv la prevenirea răspîndirii infecției și și-a pierdut valabilitatea automat după declararea neconstituționalității.

La lista restricțiilor se adaugă obligațiile generale impuse pe perioada pandemiei: Respectarea măsurilor de sănătate publică respectarea distanței sociale (fizice) între persoane de minim 1 metru purtarea măștii și sancțiunile pentru nerespectarea restricțiilor.

 

III. Aplicarea în practică a restricțiilor libertății de întrunire

Pe parcursul anului 2020, putem deosebi cîteva etape de aplicare a restricțiilor libertății de întrunire. 

Prima etapă o constituie perioada ianuarie 2020 – 9 martie 2020,  care a fost marcată puțin de începutul pandemiei de COVID-19 și a determinat o oarecare precauție a populației în organizarea evenimentelor publice. În această perioadă, potrivit IGP, au avut loc 2425 de întruniri, sau circa 14% din numărul total de întruniri. 

A doua etapă a fost marcată de începutul stării de urgență în sănătate publică, începînd cu 10.03.2020, cînd numărul maxim legal admis de participanți la întrunirile publice a fost de 50 de persoane. A doua etapă a continuat cu perioada stării de urgență, începînd cu 17.03.2020 pînă la 15.05.2020. Potrivit Hotărîrii de Parlament, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova avea dreptul să instituie interdicția totală a desfășurării întrunirilor și manifestațiilor. 

Pe durata stării de urgență din 2020 a fost observată o scădere a numărului întrunirilor comparativ cu perioada similară a anilor precedenți. Astfel, în lunile martie – mai 2020 au avut loc 461 de mitinguri, demonstrații, pichetări și alte evenimente social-politice – de aproape patru ori mai puțin decît în aceeași perioadă din 2019 (1688 de evenimente similare) și de aproape trei ori mai puțin decît 2018 (1228 de evenimente similare). 

Numărul de evenimente publice în lunile martie-mai, anii 2018, 2019 și 2020 (sursa IGP)

 

Respectarea restricțiilor, frica de infectare și de eventualele consecințe legale ale încălcării restricțiilor au fost cauzele scăderii numărului de întruniri. Prevederile restrictive au creat o anumită confuzie în privința numărului maxim admis de participanți la întruniri (50 de persoane – restricția specială pentru întruniri sau 3 persoane – restricția generală pentru aflarea în spații publice).  

A treia etapă a început după terminarea stării de urgență, și constă în perpetuarea restricțiilor impuse libertăți de întrunire, care nu au fost modificate pînă la sfîrșitul anului 2020. Pe măsura relaxării restricțiilor generale, a crescut numărul întrunirilor, inclusiv al întrunirilor desfășurate fără respectarea condițiilor și restricțiilor impuse (numărul de participanți, purtarea măștilor, respectarea distanței, întocmirea listelor de evidență epidemiologică). În primele trei luni ale anul 2021 CNESP a continuat aplicarea acelorași restricții privind libertatea de întrunire. 

O dată cu instituirea de către Parlament a stării de urgență pentru perioada 01.04.2021 – 30.05.2021 s-a intrat în faza cea mai acută pentru libertatea de întrunire. În data de 01.04.2021 Comisia pentru Situații Excepționale, a interzis desfăşurarea adunărilor, întrunirilor, manifestaţiilor publice, mitingurilor şi a altor acţiuni de masă. Interdicția și-a pierdut valabilitatea pe cale de consecință, în data de 28.04.2021, după ce Curtea Constituțională a declarat neconstituțională hotărîrea parlamentului de instituire a stării de urgență. Cu toate că interdicția absolută privind întrunirile era în vigoare, în luna aprilie 2021 au avut mai multe întruniri publice cu sute de participanți (care au protestat contra stării de urgență) facilitate de forțele de ordine, fără a încerca împiedicarea acestora.  Conform datelor IGP, în perioada 1-28 aprilie, 2021 au avut loc 115 întruniri, la care au participat circa 4 431 persoane.

Ultima restricție a CNESP privind întrunirile publice a avut ca termen de aplicare data de 18.04.2021. Prin urmare, în luna mai 2021 nu au mai fost în vigoare restricții privind întrunirile publice, decît restricțiile generale anti-COVID. În lunile de vară, pe fundalul ameliorării situației pandemice a crescut numărul întrunirilor publice, mai ales în preajma alegerilor parlamentare din 11.07.2021.  

Chiar dacă în toamna anului 2021, situația pandemică s-a înrăutățit, CNESP nu a revenit la măsuri restrictive care să limiteze expres întrunirile publice.

Pe fundalul limitărilor din mediul fizic, în anul 2020 a fost observată o intensificare a activității în mediul online, inclusiv reuniuni și proteste online. Tendința a continuat în anul 2021, acest gen de întruniri online au continuat. Monitorizarea întrunirilor online pe parcursul a trei luni (iulie-octombrie 2021) a identificat cel puțin 48 de astfel de întruniri online. Întrunirile online au fost destul de diverse ca formă și conținut: petiții online, flash-mob online, hash-tag, postări și proteste pe rețele de socializare.

Analizînd cifrele oficiale colectate de IGP, pentru ultimii patru  ani, putem trage concluzia că numărul general al întrunirilor înregistrate în anul 2020 este mai mare ca în anul 2018 cu aproximativ 10,5%, dar mai mic ca în anul 2019 cu circa 28%. Numărul întrunirilor din primele zece luni ale anului 2021 a fost în scădere comparativ cu anul precedent. Totodată, atrag atenția datele cu privire la numărul de participanți la întruniri. Astfel, deși numărul întrunirilor în anul 2020 este mai mare ca în anul 2018, numărul participanților a scăzut cu circa 36%. Numărul mediu de participanți per întrunire s-a înjumătățit în timpul pandemiei: în anul 2018, numărul mediu de participanți la o întrunire a fost de 341 de persoane, în anul 2019 a fost de 371 de persoane, pe cînd în 2020 a scăzut la 196 de persoane și a rămas la media de 197 de persoane și în 2021. Aceste date însă nu includ întrunirile online. 

Totodată, IGP a estimat că, în pofida restricțiilor, cele mai multe întruniri sub formă de mitinguri și proteste au avut loc anume în anul 2020, comparativ cu anii precedenți. În anul 2020, putem remarca și o creștere cu 55% a întrunirilor religioase comparativ cu anul 2019, cel mai  probabil datorită desfășurării în aer liber a ceremoniilor religioase atunci cînd acestea erau interzise în interior. Tot aici ar trebui să menționăm că numărul și tipurile întrunirilor au fost influențate în anul 2018 de alegerile locale generale, iar anul 2019, 2020 și 2021 de campaniile parlamentare și prezidențiale. Prin urmare, nu am putea să distingem întrunirile cu caracter electoral de întrunirile calificate de către IGP ca fiind cu caracter social-politic. 

Date privind întrunirile publice, anii 2018, 2019 și 2020 (sursa IGP)

Anul Număr total de întruniri Număr total de participanți la evenimente Întruniri cu caracter social-politic Măsuri cu caracter religios Acţiuni cultural -artistice desfăşurate Mitinguri, acțiuni de protest
2018 14 825 5 058 438 3 347 3 584 6 347 554
2019 23 089 8 563 095 13 778 4 241 3 932 504
2020 16 555 3 238 402 8 685 6 559 1 050 769
2021 (ian.-oct.) 12514 2 467 747 5 912 4 460 973 455

Notă: În informația prezentată sînt incluse și întrunirile desfășurate în incinta clădirilor.

 

Interzicerea organizării și desfășurării întrunirilor în masă cu participarea unui număr mai mare de 50 de persoane. 

Deși în majoritatea cazurilor restricția a fost respectată, pe parcursul perioadei au fost desfășurate și întruniri care au avut sute sau chiar mii de participanți. 

Pe fundalul pandemiei disputa pro sa contra desfășurării întrunirilor a constituit nu doar o problemă politico-socială, dar și de sănătate publică, care a fost folosită frecvent, îndeosebi de către forțele politice. Mai mult ca atît, în perioada pandemiei au avut loc două evenimente electorale care au prilejuit întîlniri cu alegătorii: alegerile parlamentare noi din 15.03.2020 pentru circumscripția 38, Hîncești (desfășurate într-un climat deja tensionat) și alegerile prezidențiale din 15.11.2020 (cu perioada electorală începută pe 25.08.2020). Conform instrucțiunii privind modalitatea de organizare și desfășurare de către CEC a scrutinelor electorale în condițiile situației pandemice cu infecția COVID-19, la întrunirile electorale pot participa maxim 50 persoane cu respectarea condițiilor epidemiologice. În perioada electorală au fost sesizate mai multe situații în care numărul de participanți a depășit 50 de oameni. 

Potrivit IGP, în perioada de după 10.03.2020 și pînă la 31.12.2020, au fost înregistrate cel puțin 140 întruniri la care au participat peste 50 de persoane. Poliția a înregistrat 82 de cazuri de încălcare fiind aplicate 58 de sancțiuni participanților și organizatorilor.  

Reprezentativ este faptul că nici chiar președintele Republicii Moldova (în funcție sau ales) nu a respectat această restricție. Atît Igor Dodon, cît și Maia Sandu (președinte ales la momentul întrunirii) au chemat la participare și au participat la întruniri cu sute sau mii de persoane.

Unii organizatori au recurs la tertipuri legale pentru a evita restricția, prin depunerea a cîteva declarații prealabile pentru întruniri în același loc, timp și scop cu cîte 49 de participanți. Astfel, organizatorii nu au încălcat formal restricția, însă, de facto, au desfășurat întruniri care au adunat sute de participanți.

Totodată, hotărîrile CNESP și CSE au permis sau au admis alte genuri de adunări în aer liber și în spații închise care au depășit limita de 50 de persoane (de ex. aglomerațiile din piețele comerciale, supermarketuri sau hipermarketuri cu zeci și sute de persoane, concerte cu cîteva mii de persoane, întruniri cu caracter religios cu admiterea în spații închise a densității de 1 om / 4 metri pătrați (începînd din 05.06.2020), ședințele Parlamentului (cu peste 100 de persoane), aglomerațiile din transportul public la orele de vîrf (capacitatea unui autobuz sau troleibuz depășește 100 de persoane) sau mese de sărbătoare.

Interdicția aflării în locuri publice, în grupuri mai mari de 3 persoane a creat dificultăți de interpretare, cel puțin în prima fază a pandemiei. Această restricție generală s-a suprapus cu restricția specială privind numărul maxim admis la o întrunire publică și a fost interpretată inițial ca normă aplicabilă și pentru întruniri. 

După întrunirea împotriva măsurilor anti-pandemice, organizată pe 29.04.2020 de către activistul Pavel Grigorciuk, lîngă statuia lui Ștefan cel Mare, IGP a precizat că numărul maxim admis la o întrunire în parc era de 3 persoane. Acest comunicat a generat și mai multă confuzie, în situația în care, scopul organizatorului a fost anume de a desfășura o întrunire  care permite maxim 50 de participanți.

Organizarea întrunirilor a fost interzisă în spațiile din adiacentul instituțiilor publice, de învățămînt, spitalelor sau altor locuri cu risc sporit de infecție. În anul de studii început în septembrie 2020, o dată cu reluarea învățămîntului în regim offline, în adiacentul (și în interiorul) instituțiilor de învățămînt s-au format în mod curent, adunări de persoane (elevi, părinți, studenți, cadre didactice) pentru desfășurarea procesului educațional. Practic, a continuat să fie interzisă exercitarea libertății de întrunire în adiacentul instituțiilor de învățămînt, dar nu au fost excluse alte modalități de adunări publice, ceea ce înseamnă că a fost restricționată libertatea fără a reduce de fapt riscurile de infectare (scopul de bază al restricțiilor).

Interdicția aflării persoanelor în spații publice: parcuri, păduri, terenuri de joacă, terenuri sportive, zone de agrement a fost temporară și a presupus imposibilitatea aflării în anumite spații publice, care, în mod normal, ar fi putut permite desfășurarea unor întruniri publice. Locurile enumerate fac parte din lista spațiilor în care a fost interzisă și desfășurarea întrunirilor în intervalul de timp menționat.

În privința obligațiilor generale impuse ca măsuri anti-epidemiologice, inclusiv distanța fizică sau purtarea măștii gradul de respectare a variat de la întrunire la întrunire.  În unele cazuri, participanții au respectat toate obligațiile, în alte cazuri participanții au ignorat cel puțin una dintre obligații, în special prin nerespectarea distanței. În unele cazuri organizatorii și participanții au aplicat marcaj special pe asfalt pentru a încuraja distanța fizică a participanților, ceea ce e un indicator al diligenței acestora, chiar dacă participanții nu neapărat au respectat regulile stabilite. 

Lista de evidență epidemiologică a fost una din obligațiile a cărei necesitate și mod de utilizare a fost neclar pentru mulți organizatori. În unele cazuri organizatorii nu au întocmit listele, în alte cazuri reprezentanții instituțiilor publice au gestionat greșit această obligație. Au fost semnalate cazuri în care reprezentanții forțelor de ordine au solicitat lista de evidență epidemiologică. A mai fost constatat un caz în care organizatorii au prezentat lista la primăria municipiului Chișinău, care, la rîndul ei, a plasat-o împreună cu declarația prealabilă pe pagina web a primăriei. Lista a fost ștearsă de pe site peste cîteva zile, după ce problema a fost sesizată de către Asociația Promo-LEX. Nici forțele de ordine și nici administrația publică locală nu sînt în drept să solicite sau să utilizeze aceste liste, care conțin date cu caracter personal. O altă dilemă apare în privința gestionării listei de către organizatorul întrunirii. Astfel, nu este clar care sînt limitele și responsabilitățile unei persoane fizice care organizează o întrunire, care sînt obligațiile sale post eveniment și cum gestionează această listă. În plus, relația dintre organizatori și participanți nu presupune un nivel de încredere atît de profund, încît să justifice oferirea unor date personale sensibile. 

Destinatarul listei este structura teritorială de sănătate publică care monitorizează focarele de infecție și aplică protocoalele medicale în cazuri de confirmare a COVID-19. Problema cu care se confruntă structurile de sănătate publică este că listele de la întrunirile publice sînt acumulate și gestionate manual împreună cu alte zeci de liste de evidență epidemiologică colectate de la CMF și alte instituții. În aceste condiții, capacitatea de monitorizare a tuturor cazurilor este mică, iar operatorii recomandă organizatorilor păstrarea listei timp de 14 zile, pentru a putea stabili ulterior lista contactelor în eventualitatea în care se constată că vreunul din participanți s-a infectat cu SARS-COV-2.

Pe de altă parte, potrivit poliției această listă urma să fie prezentată de către organizatorul întrunirii în situația în care persoana infectată avea să comunice unității medicale despre faptul că a fost la o întrunire. Această procedură evident complică și mai mult procesul de documentare și informare a instituției medicale.  

Derogarea de la aplicarea art. 11– dreptul la libera întrunire și asociere, Articolului 2 al Protocolului nr. 1 – dreptul la educație, și Articolul 2 al Protocolului nr. 4 – dreptul la libera circulație ale CEDO. Derogarea viza interdicțiile care au fost impuse potrivit Hotărîrii Parlamentului nr. 65 din 17.03.2021 prin care se urmărea scopul limitării adunărilor sau deplasărilor neesențiale care puteau provoca transmiterea virusului. În context și alte trei state membre ale Consiliului Europei – România, Letonia şi Armenia – au activat articolul din CEDO care permite derogări de la aplicarea acesteia în condiţiile stării de urgenţă. Această declarație a fost acceptată de Secretariatul CE și transmisă spre monitorizare către Comitetul de Miniștri al CE. 

În perioada stării de urgență nu au fost înregistrate întruniri, proteste de anvergură, care să determine acțiuni radicale sau contrare prevederilor art. 11 al CEDO. Cu toate acestea, unele măsuri legislative pot fi considerate descurajante sau excesiv de punitive. Problema proporționalității măsurilor aplicate cu prevederile art. 11 a Convenției constituie amenzile pentru nerespectarea măsurilor de carantinare, care ar fi putut fi aplicate și participanților la întruniri. Astfel, pentru perioada 12.03.2020 – 26.05.2020, poliția a aplicat 2089 amenzi persoanelor fizice care nu au respectat regimul de carantină sau de autoizolare. Raportînd la suma amenzilor pentru alte tipuri de contravenții, aceste sancțiuni sînt cele mai mari prevăzute vreodată în raport cu persoanele fizice, ridicîndu-se la suma minimă a amenzii de 22500 lei, fiind aplicate în baza noilor prevederi ale art. 76/1 Cod Contravențional, introdus o dată cu blocul de modificări anti COVID-19. Aceste date însă nu sînt segregate pe tipuri de locație sau circumstanțe în care au fost aplicare sancțiunile. La 30.06.2020, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 76/1 al. 1 Cod Contravențional, în partea stabilirii sumei minime a amenzii la 450 unități convenționale pentru persoanele fizice. 

Interdicția de aflare în spații publice pentru persoanele în vîrstă de peste 63 ani și acțiunile poliției în timpul unor întruniri pașnice. La mai multe întruniri au fost observate persoane cu vîrsta aparentă de peste 63 de ani, însă nu a fost semnalată practica verificării actelor de identitate a participanților sau alte modalități de stabilire a vîrstei. Restricția nu a avut impact practic asupra exercitării libertății de întrunire, decît în măsura în care persoanele de peste 63 de ani s-au abținut în mod deliberat de la aceasta. 

În anul 2021, CNESP a renunțat la această interdicție, înlocuind-o cu recomandarea de evitare a aflării persoanelor în vârstă de peste 63 (şaizeci şi trei) ani în afara domiciliului şi în spaţiile publice fără necesitate stringentă, cu anumite excepţii.

Cu toate acestea, forțele de ordine au avut în mai multe rînduri o contribuție negativă la unele întruniri la care participau și persoane peste 63 ani. Metodele tactice pe care le-au aplicat structurile de forță au mărit riscul de infectare pentru participanți și chiar pentru forțele de ordine însele. De exemplu, forțele de ordine au provocat altercații cu participanții, s-au angajat în contact fizic apropiat, au aplicat electroșocuri și gaze lacrimogene, împotriva participanților pașnici. Gazele lacrimogene sînt un mijloc special nediscriminatoriu și sînt absolut contraindicate în situația pandemiei de COVID-19. Acestea provoacă tuse, iar picăturile purtătoare de virus se răspîndesc ușor într-o aglomerație. Potrivit poliției, mijloacele speciale cum ar fi forța fizică și gazele lacrimogene au fost aplicate de 3 ori în perioada analizată. 

La protestul agricultorilor din 16.12.2020, polițiștii și carabinierii au stat masați în fața clădirii Parlamentului în număr de peste 100 de persoane, fără a respecta distanța fizică. Potrivit monitorilor întrunirilor, comportamentul forțelor de ordine a fost de multe ori o sfidare directă și sabotare a măsurilor anti-COVID-19 și a reprezentat un model negativ pentru întreaga populație. Deși poliția a menționat existența mai multor instrucțiuni foarte clare de prevenire a răspîndirii COVID-19 în rîndul poliției, totuși incidența în rîndul angajaților a fost una destul de mare. Potrivit răspunsului IGP se menționează că efectivul limită al poliției a constituit 9156 de polițiști, iar pentru a menține ordinea publică la toate cele 14040 întruniri care au avut loc în perioada 17.03.2020 – 31.12.2020 au participat 55735 de polițiști. La cele 12514 întruniri desfășurate în primele zece luni ale anului 2021 au fost implicați 34430 de polițiști. Incidența totală a polițiștilor infectați cu COVID-19 a fost de 1553 în 2020 (aproximativ 17% din numărul total de efectivul limită) și 1076 în 2021. 

Reprezentanții APL au adoptat în unele cazuri proceduri mai sigure. Este salutabilă în acest sens, decizia Primăriei mun. Chișinău care a înregistrat declarația prealabilă depusă online de agricultori, pe platforma web a primăriei dedicată întrunirilor publice.

 

IV. Evaluarea restricțiilor și limitărilor dreptului la întrunire

Restricțiile impuse pe perioada pandemiei sînt o reacție legitimă pentru încercarea de menținere sub control a răspîndirii COVID-19. Totuși, orice limitare și restricție poate fi impusă numai proporțional și fără discriminare și trebuie fundamentată pe argumente clare de ordin medical, care pot avea ca scop doar limitarea răspîndirii virusului. După cum a menționat și Curtea Constituțională a RM, în hotărîrea sa emisă pe marginea sesizărilor cu privire la unele prevederi ale Hotărîrii Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020, orice imixtiune în drepturile civile trebuie să fie previzibilă, legitimă, proporțională și necesară. Mai mult ca atît, lipsa unui control parlamentar eficient, lipsa unui control judiciar de jurisdicție deplină și existența unui caracter disproporționat nu poate asigura un echilibru între puterile statului în contextul stării de urgență și nu asigură dreptul de a fi judecat de către un tribunal de plină jurisdicție. 

Articolul 14 al Legii privind întrunirile prevede condițiile și formele limitărilor întrunirilor. Această normă reiterează principiile care trebuie aplicate în situația limitării dreptului la întrunire. Un rol separat le revine autorităților publice în gestionarea oricăror limitări. Instanțele de judecată au rolul de a examina legalitatea oricăror limitări sau cereri cu privire la interzicerea întrunirilor. Pe parcursul anului 2020, unii organizatori ai întrunirilor au invocat faptul că atît poliția, cît și Primăria mun. Chișinău au zădărnicit desfășurarea anumitor întruniri. De altfel, potrivit IGP, se confirmă că acesta a înaintat 9 solicitări către Primăria mun. Chișinău, privind interzicerea desfășurării întrunirii, fiind invocate încălcări ce pot genera, urmare a desfășurării evenimentelor: încălcarea ordinii publice, blocarea/periclitarea traficului rutier, nerespectarea măsurilor de sănătate publică și punerea în pericol a vieții și sănătății persoanelor. Nu se cunoaște dacă Primăria a urmat calea legală de sesizare a instanțelor de judecată. 

Aparent, în perioada anului 2020, toată responsabilitatea gestionării întrunirilor publice a trecut de la autoritatea publică locală la CNSEP, odată ce anume această instituție avea competența să limiteze condițiile și forma întrunirilor. Astfel, putem examina limitările dreptului la întrunire din perspectiva măsurilor impuse de către CNSEP.  

Interdicția desfășurării adunărilor, întrunirilor, manifestaţiilor publice, mitingurilor şi a altor acţiuni de masă. Această prevedere a suspendat efectiv dreptul constituțional la libertatea întrunirilor (articolul 40 din Constituția Republicii Moldova) pe durata perioadei de urgență (în perioda 1-28.04.2021). Interdicția nu a avut o fundamentare suficientă și a afectat disproporționat libertățile civile și politice ale cetățenilor. Prevederea a fost nejustificată și abuzivă din următoarele considerente: 

Interdicția a avut un caracter ilegal, arbitrar și neuniform. Potrivit tratatelor internaționale din domeniul drepturilor omului la care este parte Republica Moldova, inclusiv Pactul Internațional cu privire Drepturile Civile și Politice și Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, exercițiul dreptului la libertatea întrunirilor nu poate fi supus decât restricțiilor conforme cu legea, să fie proporționale și trebuie să fie necesare într-o societate democratică. Prevederi similare se conțin în Articolul 54 din Constituția Republicii Moldova.  Potrivit Raportului Raportorului Special pentru dreptul la întrunire și asociere se menționează că acțiunile de prevenire a răspândirii COVID-19 nu pot fi utilizate pentru limitarea drepturilor omului. Autoritățile trebuie să respecte dreptul la întrunire chiar și în timpul pandemiei de COVID-19. 

Deși aparent urmărea un scop legitim – prevenirea răspîndirii virusului SARS-CoV-2 – nu a existat o fundamentare a necesității acestei măsuri în forma în care a fost adoptată – fapt confirmat de hotărîrea Cuții Constituționale. La baza adoptării acestei interdicții absolute nu a stat nici o analiză sau opinie consolidată a autorităților publice. Instituțiile  publice nu au adus dovezi că întrunirile pașnice din perioada pandemiei ar fi condus la proliferarea infecției, sau că restricțiile anterioare – limitarea numărului de participanți, obligativitatea distanței sociale (fizice) între persoane de minim 1 metru, purtarea măștii și sancțiunile pentru nerespectarea restricțiilor – nu ar fi fost suficiente pentru controlul riscurilor de sănătate pe durata întrunirilor.

Interdicția nu a fost necesară și nici proporțională. În loc să interzică în totalitate întrunirile, autoritățile ar trebui să continue să reglementeze aspectele cu risc sporit ale acestora. Astfel, întrunirile în aer liber, într-un loc spațios, cu păstrarea distanței dintre participanți și de o durată scurtă ar corespunde standardelor de sănătate publică recunoscute de experții din domeniu. Interzicerea inclusiv a manifestațiilor care întrunesc aceste condiții este disproporționată scopului legitim urmărit.

Reieșind din aceleași considerente privind riscurile de infectare cu SARS-CoV-2, autoritățile ar trebui să restricționeze mai ales activitățile publice care au loc în încăperi, fără respectarea distanței fizice, care atrag mulți participanți sau sunt îndelungate. Dispoziția nr. 1 din 1.04.2021 nu a interzis adunările din centrele comerciale, transportul public, întrunirile religioase în spații închise care implică mult mai multe persoane într-un ritm mult mai intens și deci cu un risc de infectare sporit. O abordare similară orientată spre limitarea riscurilor și nu interzicerea în totalitate e posibilă și în cazul întrunirilor pașnice în sensul Legii privind întrunirile. 

Interdicția a avut impact disproporționat asupra libertăților civile și politice. Deși formulată în termeni generali, interzicerea adunărilor, întrunirilor, manifestaţiilor publice, mitingurilor şi a altor acţiuni de masă putea afecta disproporționat drepturile civile și politice ale cetățenilor. În condițiile crizei, sanitare, politice și economice, o astfel de restricție poate fi interpretată ca un instrument de a împiedica manifestarea pozițiilor și opiniilor critice și de protest împotriva guvernului și comportă un risc mare de abuz în sensul cenzurării opiniilor care nu sunt agreate de autorități. 

Pentru a atinge efectul scontat – de a limita numărul infectărilor și a descărca sistemul de sănătate – restricțiile adoptate de autorități trebuie să fie sistematice, necontradictorii și bazate pe argumente științifice. Interzicerea în totalitate a întrunirilor pașnice pe durata stării de urgență nu corespunde acestor criterii, a limitat excesiv drepturile cetățenilor și au fost disproporționate.

Interzicerea organizării și desfășurării întrunirilor cu participarea a mai mult de 50 de persoane.  Actele normative nu includ explicații privind raționamentul care stă la baza numărului stabilit de 50 de persoane. În acest sens, o paralelă cu un text legal poate fi numărul de persoane stabilit prin lege pentru întrunirile cu număr redus de participanți (maxim 50), (pentru care nu este obligatorie declararea prealabilă a întrunirii), însă nu este clar cum și dacă limita de 50 de persoane este corelată cu scopul limitării răspîndirii virusului.

Limitarea adunărilor la 50 de persoane nu a fost aplicată uniform pe parcursul anului 2020. Oamenii nu au avut dreptul să se adune în grupuri mai mari de 50 de persoane pentru a protesta, dar au avut dreptul să se adune în grupuri mai mari la ceremonii religioase, concerte, ședințele parlamentului sau în spații comerciale. Posibilitatea de răspîndire a virusului într-o aglomerare de persoane este similară indiferent de scopul adunării. Mai mult, riscul epidemiologic este mai mic în aer liber și în cazul întrunirilor publice mobile (de ex. marșuri). În anul 2020, limita de participanți a fost eludată flagrant sau prin tertipuri atît de organizatori obișnuiți, cît mai ales de demnitarii publici de cel mai înalt rang și de instituțiile APC. 

În practica europeană nu a existat uniformitate în privința numărului maxim admis de participanți la întrunirile publice în timpul pandemiei de COVID-19. Unele state au interzis de tot întrunirile publice (Letonia), altele au pus diverse limite pentru plafonul maxim admis: 2 persoane (Belgia), 20 (Islanda), 100 (România sau Cehia – în grupuri de maxim 20 de persoane), 500 (Austria), 1000 (Germania).  Au existat și alte abordări: în Bulgaria nu a fost pusă o limită fixă, dar a fost pusă condiția ca adunarea să nu depășească 50% din capacitatea totală a spațiului (în aer liber sau interior), cu respectarea distanțării fizice. În Israel a fost interzisă participarea la proteste sau demonstrații mai departe de doi kilometri de reședință.  În Danemarca au fost interzise adunările mai mari de 10 persoane, cu excepția adunărilor care formează opinii, inclusiv demonstrațiile și reuniunile politice.

OMS recomandă luarea în considerare a locului, duratei și a numărului de participanți pentru definirea noțiunii de „adunări în masă”. Astfel, un eveniment dintr-un oraș mare, care durează doar cîteva ore ar putea să nu constituie o „adunare în masă” într-un stat cu un sistem de sănătate bine dotat. Aplicarea unui plafon fix se traduce în practică în situații complet diferite în funcție de condițiile spațiului de desfășurare. În acest sens, o întrunire de 50 de persoane în fața primăriei municipiului Chișinău și 50 de persoane în PMAN creează situații cu risc de contact și infectare diferit. Pentru facilitarea exercitării libertății de întrunire este oportună admiterea unui număr variabil maxim admis de persoane care poate fi stabilit în mod situațional, în funcție de capacitatea de acomodare a spațiului în care se desfășoară, cu asigurarea obligatorie a distanțării fizice și purtării măștii. 

Lista de evidență epidemiologică.  Organizatorii de întruniri sînt obligați să colecteze date cu caracter personal, fără ca aceștia să dispună de acest drept. Totodată, nu a fostreglementat mecanismul păstrării și procesării datelor de către organizatori. Norma a fost probabil cea mai rău înțeleasă obligație a organizatorilor și care a creat cele mai multe dificultăți de ordin practic.

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova a emis o Opinie instituțională cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul pandemiei de Coronavirus (COVID-19) în Republica Moldova, însă această opinie nu conține nici o referință la modul de gestionare a fișelor epidemiologice de către organizatorii întrunirilor. Potrivit buletinelor sale și comunicatelor de presă informaționale, nu se pot desprinde acțiuni de informare a populației cu privire la gestionarea acestora. La fel, nici instituțiile medicale nu au raportat utilitatea acestui document. 

În concluzie această formalitate apare doar ca o obligație fără efect din partea organizatorului întrunirii și aparent birocratizează desfășurarea întrunirilor și pune în sarcina structurilor medicale și poliției atribuții suplimentare inutile. 

Derogarea de la prevederile de la aplicarea articolul 11 din CEDO, articolul 2 din Protocolul nr. 1 și articolul 2 din Protocolul nr. 4 ale CEDO. Această limitare în perioada acută a evoluției pandemiei, aparent, nu a determinat apariția unor încălcări flagrante ale dreptului la întrunire, cu excepția cuantumului amenzii aplicate care a fost aplicată unui număr destul de mare de persoane fizice, pentru o perioada nesemnificativă de timp. Cu toate acestea, nu sînt date care să indice o legătură între persoanele care au primit amenzile și întrunirile care au fost desfășurate în această perioadă. În eventualitatea în care au fost aplicate amenzile exorbitante participanților la întruniri, aceste măsuri ar putea ridica problema proporționalității sancțiunii și legalității acesteia, prin prisma prevederilor art. 11 din Convenție.  

Interdicția generală a aflării persoanelor în spații publice: parcuri, păduri, terenuri de joacă, terenuri sportive, zone de agrement, iar ulterior a unui grup de doar 3 persoane, precum și interdicția persoanelor în vîrstă de peste 63 ani de aflare în spațiile publice fără necesitate stringentă poate servi drept temei formal pentru împiedicarea participării și sancționarea pentru participare la o întrunire publică legală. 

În contextul prevederilor exprese ale Legii privind întrunirile, criteriul de vîrstă este un motiv clar de discriminare și respectiv o încălcare a libertății de întrunire pentru persoanele de peste 63 de ani. Restricția părăsirii domiciliului pentru scopuri neesențiale sau fără permis a fost impusă și în alte state, însă fără a discrimina pe criteriul de vîrstă. În partea ce ține de limitarea numărului de participanți acest subiect constituie mai degrabă o necesitate a analizei judiciare din perspectiva proporționalității acestei limitări. 

Organizarea întrunirilor cu excepția spațiilor care sînt în adiacentul instituțiilor publice, de învățămînt, spitalelor sau altor locuri cu risc sporit de infecție. Norma legală nu este suficient de specifică și exhaustivă cu privire la sensul sintagmei „locuri cu risc sporit de infecție”, ceea ce permite extinderea discreționară fără argumente de ordin epidemiologic, a listei locurilor unde este interzisă desfășurarea întrunirilor. În lipsa unei argumentări de ordin medical, prevederea lasă la discreția altor factori de decizie limitarea libertății de întrunire în locuri care ar permite desfășurarea întrunirilor fără riscuri epidemiologice.

Măsura este neuniformă și, în principiu, caducă, cel puțin pentru instituțiile de învățămînt, unde se produc zilnic adunări de oameni. Consecința normei pentru instituțiile de învățămînt este că interzice doar adunările care urmăresc transmiterea unor mesaje, dar permite adunările care nu au un asemenea scop.

 

V. Recomandări:

CNESP:

  • Fundamentarea numărului maxim admis de persoane la adunări publice pe baza unui raționament cu argumente de ordin medical și epidemiologic.
  • Aplicarea uniformă a restricției privind numărul maxim de persoane admis pentru orice situație care presupune o adunare de oameni (competiții sportive, piețe și centre comerciale, cinematografe, teatre, servicii religioase etc.) indiferent de natura evenimentului: oficială, publică sau privată. 
  • Renunțarea definitivă la interdicția pentru persoanele cu vîrsta de 63+ de a părăsi domiciliul și păstrarea măsurii doar sub formă de recomandare.
  • Eliminarea obligației organizatorului întrunirii de a întocmi lista de evidență epidemiologică care conține date cu caracter personal.

 

AUTORITĂȚILOR PUBLICE LOCALE și CENTRALE 

 

  • Facilitarea platformelor de comunicare inclusiv pentru întrunirile online; 
  • Asigurarea dreptului la întrunire online care trebuie să aibă o protecție ca și cele offline; 
  • Dezvoltarea sistemelor alternative de interacțiune dintre public și autoritățile publice, astfel încît să există o reacție asupra solicitărilor din cadrul unei întruniri.  

 

IGP ȘI IGG 

  • Eliminarea practicii forțelor de ordine de aplicare pe durata pandemiei a forței fizice și a mijloacelor speciale (gaze lacrimogene), care cresc riscul de contact și contaminare în spațiile publice; 
  • Respectarea de către forțele de ordine a măsurilor anti-COVID-19, inclusiv păstrarea distanței fizice și formarea de grupuri care nu depășesc limita maxim admisă pentru adunări în spații publice. 

 


Acest material este realizat în cadrul proiectului „Libertatea întrunirilor și drepturile conexe în gestionarea pandemiei Covid-19”, implementat de CPR Moldova (Centrul de Politici și Reforme) cu susținerea Fundației Soros Moldova.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *