fbpx

Avertizori de Integritate

Autor: Andrei Cebotari, CPR Moldova – Centrul de Politici și Reforme

Instituția avertizorului de integritate – protecția acordată angajaților care dezvăluie cu bună-credință practici ilegale ce amenință interesul public – există în țara noastră din 2018, atunci când a fost adoptată legea specială în acest sens. Totuși, cei care divulgă societății informații de maxim interes public continuă să fie ținte ale răfuielilor. După ce în spațiul public au apărut documente deținute de SIS despre potențialele probleme de integritate ale unui judecător al Curții Supreme de Justiție, instituția a anunțat că va demara o anchetă internă referitor la „circumstanțele” ce au dus la diseminarea informației. Pentru a evita răzbunarea împotriva avertizorului de integritate în acest caz, instituțiile din domeniul drepturilor omului trebuie să intervină.

La data de 23 noiembrie 2021, vicepreşedintele Partidului Demnitate şi Adevăr, Alexandr Slusari, a publicat pe pagina sa de facebook o notă informativă, care ar fi fost expediată anterior de către Serviciul de Informații și Securitate (SIS) în adresa Procurorului General (PG) – Alexandr Stoianoglo.

Nota informativă face referire la „factorii de risc și vulnerabilitățile sistemului judecătoresc, fiind sesizat un caracter disproporționat a situației materiale reale a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Dorel Musteață și Nina Cernat, inclusiv a rudelor apropiate, în raport cu veniturile și bunurile declarate”.

În consecință, SIS a relatat un șir de informații, concluzionând că „diferențele esențiale dintre proprietățile și cheltuielile efective ale membrilor vizați ai CSM […] constituie indiciu al îmbogățirii ilicite”.

Îmbogăţirea ilicită – deținerea de către o persoană cu funcție de răspundere sau de către o persoană publică, personal sau prin intermediul unor terți, a bunurilor în cazul în care valoarea acestora depășește substanțial mijloacele dobândite și s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie obținute licit (Codul Penal al Republicii Moldova)

La o zi după publicare în spațiul public, SIS a venit cu un comunicat de presă, în care a confirmat veridicitatea notei informative, care a fost remisă în adresa PG la data de 28 ianuarie 2020. Totodată, instituția a informat că a realizat un control suplimentar în privința judecătorului Dorel Musteață și a stabilit că informația prezentată anterior către Procuratură, nu are caracter probatoriu. SIS a specificat că de data aceasta nu a constatat indici de îmbogățire ilicită și factori de risc în privința judecătorului vizat, datele respective fiind prezentate Comisiei parlamentare de profil.

În același timp, conducerea SIS a dispus un control intern pentru a stabili cauza și circumstanțele în care nota informativă a SIS a fost diseminată public. Deși acest lucru nu e spus cu text deschis, putem deduce că instituția are în vedere o investigație despre cine și cum a dezvăluit informația și că acest lucru va avea consecințe.

Faptul că Serviciul de Informații și Securitate a demarat un control intern, poate însemna că nota informativă a fost atribuită la secretul de stat, fiind de uz intern cu acces limitat, la care terțe persoane nu puteau avea accesul.

Poate fi sancționat un angajat SIS pentru că a făcut public un act atribuit la secretul de stat?

Conform articolului 29 din Legea nr. 245 din 27.11.2008 cu privire la secretul de stat, cetăţeanul căruia i s-a perfectat dreptul de acces la secretul de stat este obligat să nu admită divulgarea, prin orice metodă, a secretului de stat care i-a fost încredinţat sau i-a devenit cunoscut în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor funcţionale. Iar potrivit articolului 344 din Codul Penal, divulgarea informaţiilor ce constituie secret de stat prevede o pedeapsă cu închisoarea de până la 7 ani.

Pe de altă parte articolul 8 din Legea 245/2008 cu privire la secretul de stat, interzice secretizarea informaţiilor în cazul în care aceasta ar putea limita accesul la informaţiile de interes public, și pe cele ce țin de încălcarea legii de către autorităţile publice şi persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul acestora. În aceste categorii cu siguranță se încadrează și informația cu privire la îmbogățirea ilicită a unei persoane cu funcție de demnitate publică.

Mai mult, conform prevederilor Legii nr. 122 din 12.07.2018 privind avertizorii de integritate, angajatul care dezvăluie cu bună-credință o practică ilegală ce constituie o amenințare sau un prejudiciu adus interesului public este considerat avertizor de integritate și e protejat prin lege.

Conform aceleiași legi este interzisă răzbunarea împotriva avertizorilor de integritate. Răzbunare este considerată orice formă de răfuială, presiune, dezavantajare sau discriminare la locul de muncă care este în legătură cu avertizarea de integritate sau rezultă din ea, cum ar fi: concedierea, suspendarea, retrogradarea, refuzul la promovarea în funcție sau instruire, transferul represiv, anularea primelor, a înlesnirilor sau a altor beneficii, hărțuirea sau alt tratament represiv, precum și amenințările cu astfel de acțiuni.

Legea integrității la rândul ei prevede că funcționarii sunt în drept să difuzeze pentru publicul larg informaţii care le-au devenit cunoscute în cadrul activităţii, dacă aceste informaţii are o deosebită importanţă socială. 

Prin urmare, legislația Republicii Moldova prevede că conducătorii autorităților publice sunt obligați să asigure protecţia avertizorilor de integritate împotriva răzbunărilor și să le încurajeze activitatea.

Ce spune practica internațională?

 

Un caz similar a avut loc în Republica Moldova în 2003. Atunci un angajat al Procuraturii Generale a trimis unei instituții mass-media copia unei scrisori, prin care vicepreședintele Parlamentului se adresa Procurorului General, solicitând adoptarea unei decizii pe caz, ceea ce constituia imixtiune în înfăptuirea justiției. Ca rezultat, Procuratura Generală a efectuat o anchetă internă de serviciu, unde a stabilit angajatul care a remis scrisorile către mass-media, penalizându-l acesta cu demisia din cadrul instituției.

Acest caz a ajuns pe masa judecătorilor Curții Europene a Drepturilor Omului – Hotărârea Guja c. Moldovei, care s-a soldat cu condamnarea Republicii Moldova la CEDO.

Curtea a notat că: 

„un funcţionar public, în timpul serviciului său, ar putea afla informaţii de ordin intern, inclusiv informaţii secrete, divulgarea sau publicarea cărora corespunde unui interes public puternic. […] Semnalarea de către un funcţionar public sau un angajat din sectorul public a unui comportament ilegal sau a unei infracţiuni […] ar trebui să se bucure de protecţie. Acest lucru ar putea fi cerut atunci când angajatul sau funcţionarul public în cauză este singura persoană sau face parte dintr-o categorie mică de persoane care cunoaşte ceea ce se întâmplă la serviciu şi este, astfel, cea mai bine plasată să acţioneze în interesul public prin alertarea publicului larg.

 

Într-un sistem democratic, acţiunile sau omisiunile guvernului trebuie să fie supuse unei analize profunde nu doar din partea autorităţilor legislative şi judiciare, dar şi din partea media şi a opiniei publice. Interesul pe care-l poate avea publicul într-o anumită informaţie poate fi, câteodată, atât de puternic încât să depăşească chiar şi o obligaţie impusă, în mod legal, de a păstra confidenţialitatea. În lumina celor menţionate, curtea a considerat că dezvăluirea externă, chiar şi unui ziar, este justificată”.

Cine trebuie să protejeze avertizorii de integritate?

În mod normal, dacă este supus răzbunării sau represiunilor, avertizorul de integritatea poate fi protejat prin: (i) sancționarea persoanei care s-a răzbunat sau a conducătorului instituției care a eșuat în a asigura măsurile de protecție, (ii) anularea sancțiunii disciplinare, constatată de către angajator sau, după caz, de către instanța de contencios administrativ, care i-a fost aplicată angajatului ca urmare a unei dezvăluiri în interes public făcute cu bună-credință și iii) despăgubirea prejudiciilor materiale și morale suportate în urma răzbunării.

În cazul avertizărilor și dezvăluirilor făcute public, de protecția avertizorilor este responsabil Avocatul Poporului (Ombudsmanul) care se poate sesiza la cerere sau din oficiu. Ca și instituție națională din domeniul drepturilor omului instituită de Parlament, Ombudsmanul este autonom și nu se supune altor organe din stat, ceea ce-i oferă o poziție bună pentru acest rol.

În cazul în care instituțiile publice în loc să protejeze și să încurajeze avertizările de integritate din partea angajaților, demarează anchete de serviciu, având drept scop depistarea și intimidarea angajaților care au dezvăluit public practicile ilegale, Avocatul Poporului se poate și trebuie să se sesizeze din oficiu în conformitate cu art. 22 din Legea 52/2014 cu privire la Avocatul Poporului.

În acest caz, Ombudsmanul are un șir de pârghii de a stopa răzbunarea conducătorilor autorităților publice împotriva avertizorilor de integritate: să prezinte rapoarte speciale la şedinţele Parlamentului, să propună instituirea unor comisii speciale care să cerceteze aceste fapte.


Acest material este realizat în cadrul proiectului „Libertatea întrunirilor și drepturile conexe în gestionarea pandemiei Covid-19”, implementat de CPR Moldova (Centrul de Politici și Reforme) cu susținerea Fundației Soros Moldova.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *