România – o pandemie la secret sau cum autoritățile nu cred în transparență

Pandemia COVID-19 nu a adus numai o criză sanitară de proporții în România, dar a generat și o criză acută de încredere în autoritățile de la București. Multe informații care ar trebui să fie publice și accesibile oricărui cetățean sunt ori secrete, ori nu sunt explicate sau sunt publicate trunchiat și doar când își aduc aminte autoritățile. 

Autoritățile publice din România au cerut, încă din martie 2020, încrederea cetățenilor în măsurile impuse. Fie că vorbim de măsuri de restricție, campania de testare împotriva COVID-19 sau, mai târziu, cea de vaccinare. S-a cerut, în schimb, transparență, mai ales după ce deciziile pe care Bucureștiul le implementa deveneau din ce în ce mai opace. Cetățenii au avut încredere în măsurile impuse de autorități la începutul pandemiei, dar deciziile luate au fost din ce în ce mai netransparente și, de multe ori, fără legătură cu evoluția pandemiei. Accesul cetățenilor la informații publice privind gestionarea pandemiei rămâne și acum obstrucționat. 

Gestionarea pandemiei COVID-19 este o catastrofă, cu una dintre cele mai ridicate rate de decese raportat la populație din lume și cu a doua cea mai scăzută rata de vaccinare din Uniunea Europeană. Neputința autorităților de a convinge cetățenii să se vaccineze se poate explica și prin modul în care pandemia a fost gestionată: cu decizii netransparente, fără suficiente informații publice, cu actorii care gestionează pandemia (inclusiv comunicarea publică) ținuți la secret, cu previziuni complet eronate și cu multe declarații populiste. 

Autoritățile de la București au dezinformat și au ascuns, mai degrabă voit, multe informații despre cum au gestionat pandemia. Iar când guvernarea dezinformează și comunică doar informații trunchiate, și încrederea în aceasta se prăbușește. Încrederea în Klaus Iohannis, votat de peste 66% dintre cetățenii români în alegerile prezidențiale din 2019, s-a prăbușit la 14%, iar în președintele Partidului Național Liberal, Florin Cîțu, la 7%. Cel din urmă și-a arogat inclusiv rolul de coordonare a campaniei de vaccinare, un eșec de proporții, iar în momentul în care s-a profilat eșecul campaniei, a încercat să arunce vina pe Ministerul Sănătății, condus de membri ai Uniunii Salvați România, partenerii de guvernare.  Doar că tot el golise de atribuții în gestionarea campaniei de vaccinare cel mai important minister în apărarea sănătății publice. 

Cum am ajuns aici. Și de ce cetățenii nu au avut acces la informații complete privind pandemia COVID-19. 

1. „Comunicarea publică” la secret.  Puține informații publice, multe secrete.

Comunicarea privind gestionarea pandemiei de COVID-19 a fost derulată de un așa-numit grup de comunicare strategică. Componența acestuia a fost și a rămas un mister pentru publicul larg. Solicitările jurnaliștilor de a afla componența celui mai important actor în gestionarea pandemiei s-au lovit de un zid. Un Secretistan, cum scria Emilia Șercan în una dintre cele mai bune analize privind opacitatea autorităților de la București. Așa cum s-au lovit și alte solicitări privind gestionarii pandemiei în privința grupurilor de „experți” care decid și influențează măsurile de restricție, inclusiv de lockdown sau măsuri de tip închiderea școlilor. 

Datele pe care le fac publice autoritățile de la București au fost minimale pentru o bună parte din pandemie și e neclar cum au fost stabilite. Și, cel mai important, de către cine. Cine sfătuiește autoritățile în gestionarea pandemiei rămâne o enigmă, iar deciziile sunt comunicate deseori fără nicio explicație sau bazate pe criterii științifice. 

Timp de peste un an, a fost imposibil de aflat inclusiv câte teste erau efectuate zilnic în fiecare județ sau localitate, nu s-a știut numărul de decese și infectări raportat la nivel de județ sau rata reală de răspândire a virusului. Multe și acum sunt neclare. Calculul incidenței pe localitate, care determină restricțiile la nivel local, s-a ajustat în funcție de interesele politice. Rolul Comitetul Național pentru Situații de Urgență, care ar trebui să stabilească restricțiile, este neclar. 

Haosul reglementărilor fixate din pix și comunicate netransparent încă continuă. Mai nou, ce se decide ziua se schimbă noaptea pentru că creșterea numărului de cazuri în perioada recentă a fost atât de rapidă, încât, pe primele reglementări decise de autorități, toate orașele mari și multe dintre cele mici trebuiau să intre în lockdown generalizat. O decizie pe care nu a vrut nimeni să și-o asume. Unor orașe afectate puternic de pandemie, precum Bucureștiul, nu li s-au impus niciodată restricții dure, deși legislația le prevedea. Carantinarea Bucureștiului a fost respinsă de un grup secret, deși chiar Institutul Național de Sănătate Publică a cerut-o. Explicația autorităților privind lipsa de transparență: „Grupul de experți care a respins carantinarea Bucureștiului și a județului Ilfov și a decis păstrarea școlilor deschise în pandemie nu este o „autoritate publică”.”

După foarte multă presiune publică, datele dezagregate privind numărul de testări, incidența și numărul de persoane spitalizate se publică inclusiv pe portalul național privind datele deschise. Însă până aici s-a ajuns greu, iar multe alte date publicate transparent de țările vestice  rămân secret în România.

2. Cum a fost demis un Ministru al Sănătății pentru că a vrut să informeze cetățenii.

În martie 2021, Ministerul Sănătății, condus la acea dată de Vlad Voiculescu, a creat două baze de date, una cu informații la zi despre teste, cazuri noi și spitalizări în fiecare județ, și a doua despre procesul de vaccinare care conținea situația vaccinărilor în fiecare centru de vaccinare.  

Datele oficiale publicate indicau existența unui sistem paralel de vaccinare. Adică, pe lângă centrele oficiale de vaccinare pe care le putea vedea oricine și unde te puteai programa dacă erai eligibil, mai existau centre „la secret”, accesibile doar unor categorii speciale, de obicei din instituții militarizate, servicii sau Ministerul Afacerilor Interne.    

Excluzând centrele oficiale de vaccinare care apăreau pe platforma de vaccinare, mai existau foarte multe centre care nu apăreau pe platformă: spitale, instituții militare sau ale MAI. În lunile februarie-martie 2021, când populația generală nu avea acces la vaccin, căci el a fost prioritizat inițial pe grupe de vârstă, mulți dintre lucrătorii din sistemele de securitate se vaccinau fără probleme. Numeroase investigații de presă au arătat că mulți nu erau eligibili și foarte mulți s-au vaccinat peste rând sau împreună cu toată familia. Mii de persoane s-au vaccinat fără a avea dreptul, mulți înaintea medicilor și persoanelor vârstnice. 

Consecința a fost neașteptată. Ministerului Sănătății i-a fost tăiat accesul la portalul de date publice și, la scurt timp, ministrul Vlad Voiculescu era demis de premierul Florin Cîțu cu o explicație ridicolă. În data de 14 aprilie, ministrul Voiculescu este demis din cauză că „a încercat să schimbe regulile de carantinare a localităților fără aprobarea primului-ministru”. 

Nici până acum pe platforma oficială de date publice date.gov.ro nu se publică datele privind centrele de vaccinare și numărul de vaccinări per centru, procentul de vaccinare per județe, pe grupe de vârstă sau la nivel de localitate. Sau procentul de vaccinare în sistemul medical, dezagregat per spitale, sau în sistemul de educație. Frânturi de informații sunt publicate de autoritățile publice în diverse raportări sau conferințe publice și fără o transparență asumată a acestor date.

3. Transparență scăzută în derularea campaniei de vaccinare. Marile necunoscute.

Campania de vaccinare în România stă și ea încă sub semnul lipsei de transparență. Se publică date privind numărul de vaccinuri efectuate, reacții adverse și tipul de vaccin utilizat pe zi, într-un tabel needitabil, dar nu se publică date dezagregate. Nu sunt publicate date privind numărul de vaccinuri ce se efectuează zilnic/săptămânal/lunar într-o localitate anume, nu poți verifica evoluția numărului de vaccinați, câte vaccinuri au fost aruncate din cauza programărilor neonorate sau câte au expirat. Zilnic poți afla doar câți oameni se vaccinează la nivel național. 

Nu sunt publicate transparent date dezagregate la nivel de localitate referitor la numărul de vaccinați, deși acestea sunt raportate zilnic de către centrele de vaccinare. Doar că autoritățile au decis să nu le facă publice. De exemplu, nu poți astfel verifica dacă anumite măsuri ale autorităților locale au avut mai mult succes ca altele sau să poată fi utilizate de alte localități.  

Singurele date publice privind campania de vaccinare per localități sau județe sunt unele comunicate, la anumite intervale de timp, care anunță câte vaccinuri sunt efectuate până la acea data. Ultima informare cuprinzătoare privind situația vaccinării în România este din 5 octombrie 2021, de aproape o lună în urmă. Cu toate acestea, în declarațiile de presă ale oficialilor, apar date mai mult sau puțin oficiale cu privire la câți vaccinați sunt în diverse localități, județe sau sunt prezentate topuri de județe în funcție de numărul de vaccinați. Nu este deloc predictibil și este dificil de estimat timpul scurs între două raportări. Nu se poate afla câte persoane au fost vaccinate într-o localitate anume  într-un interval de timp. 

Important de menționat aici este și că rolul Ministerului Sănătății (vezi conflictul pe transparență de la punctul 2), de exemplu, este unul mai degrabă minor în campania de vaccinare, ceea ce ridică, pentru orice om bine intenționat, semne majore de întrebare. Campania este derulată de Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19, aflat în coordonarea lui Valeriu Gheorghiță, medic cu grad de colonel, iar comitetul a fost preluat în subordinea directă a premierului Florin Cîțu. Rolul Ministerului Sănătății este numai să asigure plata personalului din centrele de vaccinare.

4. Ascunderea datelor și date eronate despre numărul de decese.

Neîncrederea în raportările autorităților a sporit odată cu explozia unui nou scandal la începutul anului 2021. Atunci, Vlad Voiculescu indica că raportarea oficială comunicată populației nu include câteva mii de decese anterioare, cele mai multe din toamna anului anului 2020, atunci când România a fost lovită de valul 3. Voiculescu a indicat că sunt diferențe majore între datele raportate de spitale în platforma informatică Corona-Forms și situația primită la Ministerul Sănătății. 

În primăvara și vara anului curent, în urma unor verificări a celor două baze date, s-au depistat necorelări flagrante între raportări. Astfel, comunicărilor zilnice cu un număr de decese li s-au adăugat sute de alte decese din perioada anterioară. Raportarea datelor în România a inclus comunicări zilnice cu zece decese din ultimele 24 ore și sute de decese anterioare.  

Neconcordanțele au depășit câteva mii de decese neraportate la timp. Nici până acum, autoritățile române nu au explicat raportările subestimate din toamna anului trecut și nici nu a fost cineva tras la răspundere. Reamintesc că, în decembrie 2020, au avut loc alegeri parlamentare, deși numărul de cazuri depășise și 10.000 pe zi. Prezența la urne a fost una foarte slabă, de numai 33%, mulți criticând decizia autorităților publice de a organiza alegerile.

5. Cum au ratat autoritățile publice din domeniul sănătății toate previziunile privind valul 4 Delta?

Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) din România, cel care, în teorie, trebuia să prevadă impactul valului 4 și să propună autorităților măsuri adecvate, a eșuat în a prognoza corect amploarea acestuia. În luna iulie 2021, când deja apăreau temeri privind valul 4 și în România, INSP previziona un maxim de 900 cazuri pe zi. În luna august 2021, cel mai negru scenariu al INSP indica cel mult 2000 de cazuri pe zi și, în cel mai rău caz, 4000 de internări în spitale. Aceste date au fost folosite în nenumărate comunicări publice de către autorități.

Valul 4 urma să fie, astfel, mult redus față de valul 3. În realitate, România are în acest moment peste 20,000 internări în spitale, niciun pat ATI liber și o rată de mortalitate în top 3 în lume. Numărul de cazuri zilnice este în marja de 13.000 – 18.000. 

Eșecul INSP în a prevedea valul 4, deși mulți cercetători independenți subliniau că acesta va fi mult mai dur ca valul 3 din cauza variantei Delta, a fost unul de proporții. Cum și-a calculat INSP datele rămâne neclar, transparența nu există, dar prognozele lor au fost ori „de o incompetență malignă” ori „de o rea-credință malignă”, așa cum remarca cercetătorul Octavian Jurma. Lipsa de transparență, comunicarea limitată cu societatea civilă și lipsa de răspundere pentru previziunile publice au determinat greșeli strategice pentru cel mai important institut de sănătate publică din România. 

La cei 5 factori de mai sus, ce au sporit neîncrederea cetățenilor în autorități, au contribuit din plin și declarațiile publice pline de populism ale celor mai importanți oameni de stat. Klaus Iohannis și Florin Cîțu au declarat de nenumărate ori că România a învins pandemia de COVID-19, restricțiile au fost ridicate fără nicio corelare cu incidența sau campania de vaccinare, iar puținele voci din zona medicală care au cerut coerență în măsuri au fost date la o parte. Florin Cîțu a impus inițial anumite praguri de vaccinare pentru a ridica restricțiile, apoi, dintr-un puseu populist, a renunțat la orice măsură de promovare a campaniei de vaccinare și a decretat victoria asupra pandemiei. Klaus Iohannis a urmat aceeași logică. 

În timp ce școlile erau trecute în sistem online sau certificatele verzi deveneau obligatorii la intrarea în mall-uri sau în magazinele neesențiale, bisericile erau scutite de orice restricție. Explicația autorităților? „Nu e neapărat să ai argument științific”. Tipul acesta de comunicare publică fără respect pentru buna informare a cetățenilor și favoritisme oferite unor categorii sociale și instituții au afectat semnificativ atât campania de vaccinare, cât și respectarea măsurilor de protecție.  

Într-un univers paralel, dacă autoritățile de la București ar fi comunicat transparent toate măsurile luate în timpul pandemiei, ar fi făcut din cetățeni parteneri în combaterea pandemiei și ar fi permis accesul acestora la toate informațiile publice relevante, rata de vaccinare în România ar fi fost cu totul alta. Mult mai ridicată. Autoritățile din România au preferat însă să țină procesul de luare a deciziilor la secret. Și acest lucru se vede.

Autor: Alex Damian, expert asociat în cadrul CPR Moldova și cercetător în cadrul CRPE România

Acest material este realizat în cadrul proiectului „Libertatea întrunirilor și drepturile conexe în gestionarea pandemiei Covid-19”, implementat de CPR Moldova (Centrul de Politici și Reforme) cu susținerea Fundației Soros Moldova.