Autor: echipa CPR Moldova
Televiziunile afiliate Partidului Socialiștilor au discreditat activ vaccinurile vestice pentru a-i face reclamă Sputnikului, în timp ce autoritățile din sănătate încearcă să convingă lumea că toate vaccinurile sînt sigure și eficiente. Consiliului Audiovizualului nu doar că nu a intervenit în acest sens, dar a încercat să obstrucționeze activitatea restului presei. Discutăm în această analiză care sînt consecințele acestei disonanțe dintre mass-media și autorități și cum putem îmbunătăți situația fără a îngrădi nejustificat dreptul la libertatea de exprimare.
Infodemia a fost un neologism popular în prima parte a pandemiei, dar a devenit între timp un clișeu. Manipulările, dezinformările, falsurile, conspirațiile și propaganda înțelese prin acest termen însă continuă și azi, iar impactul lor îl vedem nu doar în sondaje, dar și în viața de zi cu zi – oameni care nu poartă mască, oameni care nu vor să se vaccineze, ba chiar încearcă să-i convingă și pe alții să refuze imunizarea.
În pofida miilor de morți și a zeci de mii de oameni care încă nu au trecut peste urmările Covidului, un sondaj al Ministerului Sănătății din aprilie arăta că 25% din respondenți nu credeau sau nu erau siguri că noul coronavirus există. Potrivit aceleiași anchete, doar 41% erau gata să se vaccineze.
Internetul este adesea țapul ispășitor, sursa tuturor relelor și conspirațiilor, dar Barometrul Opiniei Publice arată că televiziunea rămîne pe primul loc atît ca „principala sursă de informație”, cît și ca sursa care se bucură de cea mai multă încredere din partea moldovenilor. Chiar și în epoca internetului, televizorul își păstrează tronul. Pe timp de pandemie, acest rol a devenit și mai important – canalele TV ar fi trebuit să fie pe prima linie a luptei cu infodemia. În realitate, asemenea politicienilor care le patronează, multe posturi TV au mințit și au manipulat informațiile legate de pandemie în scopuri politice.
Televiziunile guvernării contra guvernului
PSRM s-a aflat la putere pe parcursul întregii pandemii – la început în alianță ba informală, ba formală cu ce-a mai rămas din PDM, apoi cu Partidul Șor. De aceea faptul că trustul media afiliat acestui partid a răspîndit activ dezinformare despre Covid nedumerește.
Imperiul media al lui Vlad Plahotniuc nu s-a destrămat după fuga sa din țară, dar a fost nevoit să facă loc pentru trustul afiliat Partidului Socialiștilor și să cedeze licența de retransmitere a Pervîi Kanal către Accent TV, redenumit între timp în „Primul în Moldova”.
În teorie, anume aceste posturi, alături de televiziunea publică, ar fi trebuit să sprijine guvernul în gestionarea pandemiei. Pînă la urmă, indiferent de legi, regulamente și deciziile Consiliului Audiovizualului, acestea sînt posturi afiliate partidului care se afla la guvernare. NTV e deținut de deputatul Corneliu Furculiță, iar Primul în Moldova și Accent TV de Igor Ceaika, partenerul de afaceri al fratelui lui Igor Dodon. Lista e completată de RTR Moldova, care alături de Primul și NTV e printre cele mai populare canale din țară, conform măsurătorilor Nielsen realizate de TV MR MLD.
Toate aceste posturi s-au chinuit din răsputeri să promoveze vaccinul Sputnik V, oferind mult timp și atenție deputaților socialiști care făceau și ei reclamă preparatului rus. De la NTV Moldova, Primul în Moldova și RTR Moldova aflăm că „Sputnik V este cel mai eficient vaccin anti-COVID, spun oamenii de știință din Suedia”, „Moldovenii au mai mare încredere în vaccinul Sputnik V, decât în celelalte, arată datele unui sondaj”, „San Marino a învins COVID-19 cu ajutorul “Sputnik V””, etc.
În același timp, tot de la aceste canale auzim că „Crește numărul de pacienți decedați după vaccinul Pfizer”, „Astra Zeneca prinși că au manipulat datele despre vaccinul lor anti-Covid”, „Mai mult «Nu» decât «Da»” (tot despre AstraZeneca), „Două scrisori, care confirmă că medicii refuză să se vaccineze împotriva COVID cu AstraZeneca”, etc.
Cu siguranță, au existat controverse reale despre majoritatea vaccinurilor anti-Covid. Cea mai recentă e probabil legată de cheagurile de sînge care au afectat unele persoane imunizate cu AstraZeneca. Informația nu a fost mușamalizată, ci discutată public și evaluată Agenția Europeană a Medicamentului. Aceasta a recomandat ca cheagurile să fie recunoscute ca un efect secundar foarte rar al serului AstraZeneca, dar a subliniat că „per ansamblu beneficiile prevenirii Covid-19 cu ajutorul vaccinului depășesc riscul efectelor secundare”.
Însă trustul mediatic afiliat PSRM a reflectat fiecare problemă, scandal sau dezbatere despre vaccinurile din SUA și UE, dar nu a difuzat nicio știre negativă despre Sputnik-V: nici că brazilienii s-au plîns că au găsit adenovirus activ în ser, nici că slovacii au primit altfel de vaccin decît cel descris în documente, nici că mai mulți savanți din diferite țări au disputat corectitudinea datelor despre Sputnik V publicate în prestigioasa revistă The Lancet.
În timp ce Guvernul, apoi și Președinția, negociau cu UE, România, Covax, chiar și direct cu producătorii de vaccin, obținerea unor loturi de ser pentru Republica Moldova, televiziunile afiliate partidului de guvernămînt sabotau de zor campania de imunizare promovînd un singur vaccin în detrimentul celorlalte. Între timp, autoritățile încearcă să convingă lumea că „Nu avem sub nicio formă careva motive să alegem un vaccin sau altul. Fiecare vaccin care este în Republica Moldova este unul autorizat, sigur și eficient”.
Aceste posturi TV sînt printre cele mai populare din țară și ar fi putut fi un partener crucial pentru autorități în procesul de convingere a oamenilor să se vaccineze. În schimb, au făcut exact opusul – au subminat încrederea oamenilor în vaccinuri.
Bețe-n roate de la autorități
Moldova are o instituție care ar trebui să ia măsuri în așa cazuri – Consiliul Audiovizualului (CA). E drept că, la început pandemiei, CA a încercat să intervină și a eșuat atît de tare că și-a anulat dispoziția o zi mai tîrziu. E vorba de tentativa CA de a obliga presa să prezinte doar poziția oficială a autorităților în legătură cu pandemia.
Pe de o parte, acea dispoziție era clar o încercare de cenzură: jurnaliștii n-ar mai fi putut să prezinte opinia unor doctori, a unor ONG-uri, a unor experți din țară și de peste hotare, experiențele unor pacienți sau lucrători medicali, etc., dacă n-ar fi coincis cu poziția autorităților. Pe de altă parte, măsura nici nu avea sens, fiindcă autoritățile nu aveau o poziție comună. Președintele declara la începutul pandemiei că e doar o răceală, apoi premierul scoate armata în stradă ca să țină lumea în case. Chiar dacă dispoziția CA rămînea în vigoare, presa oricum n-ar fi putut prezenta un flux uniform de informație pentru că acest flux pur și simplu nu exista.
Comisia pentru situații excepționale a făcut lucrul jurnaliștilor și mai greu cînd a majorat de la 15 la 45 de zile termenul în care autoritățile sînt obligate să răspundă la solicitările de informații. Ținînd cont de instabilitatea situației, care se schimbă de la zi la zi, și de necesitatea jurnaliștilor de a prezenta informații actuale, această măsură practic le-a permis autorităților să nu răspundă la cererile de informații din partea presei privind chestiunile de actualitate. Ulterior, termenul a fost „redus” la 30 de zile, ceea ce oricum e dublu față de norma de dinainte de pandemie.
Pe scurt, guvernarea a văzut în presă mai degrabă un oponent decît un partener și a încercat să-i limiteze posibilitatea de a-și face treaba. Evident, nicio măsură nu a fost întreprinsă în direcția televiziunilor PSRM care discreditau activ vaccinurile occidentale.
Hai să fim prieteni
E greu de ghicit care ar fi azi intenția de vaccinare printre moldoveni dacă autoritățile ar fi avut un plan corect și eficient de comunicare, inclusiv de colaborare cu presa, dar cu siguranță ar fi fost măcar un pic mare. Or, dacă vrem să ieșim mai repede din pandemie, fiecare vaccinare contează. Ce ar fi putut face autoritățile?
Curățenie în propria curte. Președintele, premierul, miniștrii, deputații, șeful ANSP, medicii, toți ar trebui să aibă, pe cît posibil, o strategie de comunicare coordonată. Diferențele de opinii sînt inevitabile, dar pe timp de criză autoritățile trebuie să aibă măcar un set minim de mesaje identic pentru toți demnitarii și funcționarii, măcar pentru cei de rang înalt. Pentru asta e nevoie de o celulă unică de comunicare pe lîngă Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică, care să elaboreze acest set de mesaje și să lucreze cu întreaga conducere a statului pentru a avea o poziție comună. Atunci presa va reflecta această poziție și fără tot felul de dispoziții obligatorii din partea CA.
Accesul la informații publice trebuie facilitat, nu îngreunat. Dacă ANSP, Ministerul Sănătății sau Primăria nu răspund la solicitări de informații, ce să facă jurnaliștii decît să apeleze la surse alternative? Autoritățile trebuie să accepte o relație bidirecțională cu mass media: jurnaliștii nu doar transmit mai departe mesajul oficial, dar pot și trebuie să pună întrebări. Pe timp de criză este esențial ca informația să circule operativ, așa că autoritățile trebuie să răspundă cît mai repede și cît mai clar la întrebările presei. Se poate ocupa de asta aceeași celulă de criză specializată pe comunicare sau una separată, dedicată intermedierii rapide între presă și guvernare.
Transparența nu e doar un moft al jurnaliștilor: oamenii mai degrabă vor respecta diferite restricții și măsuri dacă li se explică raționamentul din spatele lor, dacă li se oferă datele în baza cărora au fost luate aceste decizii, decît dacă li se cere să se supună fără să crîcnească. Cu alte cuvinte, este în interesul autorităților să fie cît mai transparente pentru a cîștiga încrederea oamenilor.
Măsurile punitive trebuie să fie țintite, nu generale. Instituțiile media care distribuie falsuri sau reflectă tendențios subiecte legate de criză trebuie sancționate punctual pentru fiecare încălcare concretă. CA trebuie să aibă o comisie de consultare cu societatea civilă, cu mediul științific și academic, cu alte autorități publice, pentru a putea determina cînd o instituție media dăunează unilateral gestionării crizei.
Nu poți interzice unui post TV, spre exemplu, să reflecte în știri sau talk-showuri eșecurile guvernării. Chiar dacă aceste reportaje sau emisiune pot scădea încrederea oamenilor în măsurile anticriză, responsabilitatea e pînă la urmă pe umerii guvernării, nu a jurnaliștilor care își fac treaba. E altă situație cînd un canal TV sau un ziar scriu doar lucruri bune despre un vaccin și doar lucruri rele sau neutre despre altele. Efortul de propagandă e clar și poate fi ușor confirmat printr-o analiză de conținut și monitorizare media. Este o încălcare a codului deontologic care poate cauza morți omenești. CA trebuie să acționeze în astfel de cazuri.
Acest material este realizat în cadrul proiectului „Libertatea întrunirilor și drepturile conexe în gestionarea pandemiei Covid-19”, implementat de CPR Moldova (Centrul de Politici și Reforme) cu susținerea Fundației Soros Moldova.
