fbpx

Cum autoritățile utilizează starea de urgență pentru a îngrădi accesul la informație și dreptul la petiționare

La aproape o lună de la instituirea stării de urgență, autoritățile au renunțat la unele măsuri orientate la încetinirea numărului de infectări. Pe când altele – care nu vizează direct riscuri de sănătate, dar afectează democrația și drepturile cetățenești – au rămas în vigoare.

Pe 31 martie, la solicitarea Guvernului și în baza raportului Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică, Parlamentul a decis să declare stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pentru perioada 1 aprilie – 30 mai 2021. Potrivit notei informative la proiectul hotărârii, starea de urgență e necesară deoarece „interesul public reclamă adoptarea unor măsuri care să permită intervenția eficientă și cu mijloace adecvate gestionării crizei”. Scopul expres al instituirii acestui regim excepțional a fost asigurarea protecției împotriva îmbolnăvirii cu Covid.

Autoritățile nu au ezitat să instituie un șir de restricții de ordin sanitar, social și economic. Dacă unele dintre măsuri păreau justificate din punct de vedere al sănătății publice, altele, fie erau vădit disproporționate, fie nu aveau legătură directă cu lupta cu pandemia COVID-19, dar în schimb afectau direct drepturile cetățenilor.

 

Termenul de soluționare a petițiilor

Chiar din prima zi de stare de urgență, Comisia pentru Situații Excepționale (CSE) a prelungit termenul de examinare a petițiilor cu 60 de zile. Adică l-a triplat. Conform Anexei nr. 1 la Dispoziţia nr. 1 din 1 aprilie 2021 a CSE

În cazul procedurilor administrative iniţiate până la sau în perioada stării de urgenţă, termenul general în care o procedură administrativă trebuie finalizată, prevăzut în articolul 60 alineatele (1), (4) şi (5) din Codul administrativ al Republicii Moldova nr. 116/2018, se prelungeşte cu 60 zile”. 

Mai jos redăm termenii de examinare a unei petiții până la și după instituirea stării de urgență:

termenii de examinare a unei petiții până la și după instituirea stării de urgență

Starea de urgență vs petiția

Acest lucru însemna că cetățenii, care ar depune o cerere, sesizare sau propunere unei autorități publice, i-ar vedea rezultatul nu peste o lună, cum e normal, ci peste trei luni. 

Dreptul la petiționare este un drept fundamental, consfințit de Constituția Republicii Moldova la articolul 52 și garantat prin imposibilitatea supunerii altor limitări decât celor necesare într-o societate democratică (art. 54 din Constituție). Autoritățile nu au adus nicio argumentare prin care să justifice limitarea participării publice a cetățenilor și cu atât mai mult necesitatea acesteia pentru combaterea pandemiei. Într-o situație de criză sanitară și socială, autoritățile ar trebui să fie mai receptive la solicitările cetățenilor, și nu invers.

 

Termenul de răspuns la solicitările de informație

La două săptămâni după această primă dispoziție, CSE a decis a introdus o dispoziție prin care dublează termenul de examinare nu doar a petițiilor, ci și a solicitărilor de informație. Astfel, prin dispoziția nr. 3 din 15 aprilie 2021 pct. 26, CSE a decis: 

„Pe perioada stării de urgență, termenele legale stabilite pentru soluționarea solicitărilor formulate în exercitarea liberului acces la informații de interes public, precum și a petițiilor se dublează”.

Mai jos vom exemplifica cum sunt calculați termenii în care autoritățile trebuie să dea un răspuns la o solicitare de informație sau la o petiție:

termenii în care autoritățile trebuie să dea un răspuns la o solicitare de informație sau la o petiție

Starea de urgență și termenele de solicitare de informații și petiții

Solicitările de informație sunt un instrument democratic folosit mai ales de mass-media, organizațiile civice sau cetățenii activi, pentru a obține din partea autorităților informații de interes public, a monitoriza activitatea autorităților și a depista abaterile (spre ex. în procesul de achiziții publice, eliberarea autorizațiilor de construcții sau defrișări etc.). Extinderea acestui termen diminuează considerabil participarea societății civile în procesul decizional și creează risc sporit de abuzuri din partea autorităților. Totodată, prezentarea informației într-o perioadă atât de mare ar putea conduce la epuizarea interesului public asupra unui subiect și la pierderea actualității acestuia. 

În mod similar dreptului la petiționare, dreptul la informație este un drept fundamental consfințit în Constituția țării noastre și nu poate fi limitat decât în măsura în care acest lucru e necesar într-o societate democratică. Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaște importanța accesului la informație prin prisma dreptului la libertatea de exprimare, protejat prin articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Autoritățile nu au explicat în niciun fel de ce, pentru a proteja oamenii de pandemie (scopul declarat al stării de urgență), este necesar să îngrădim accesul oamenilor la informație de interes public și să reducem din transparența instituțiilor.

 

Concluzie

Din momentul instituirii stării de urgență, autoritățile au renunțat la mai multe dintre restricțiile care aveau scopul de a limita contactele dintre oameni și, respectiv a încetini răspândirea virusului SARS-Cov-2. Interzicerea accesului în spațiile publice a fost abrogată la scurt timp după adoptare. Săptămâna aceasta CSE a renunțat și la interzicerea circulației între orele 23:00-05:00. În tot acest răstimp au fost luate măsuri doar parțiale privind limitarea contactelor dintre oameni în spațiile comerciale, transportul public sau lăcașe de cult. 

În schimb, au rămas în vigoare măsuri care împiedică implicarea cetățenilor în viața publică și diminuează răspunderea autorităților față de cetățeni. În condiții de criză, o astfel de implicare trebuie încurajată, și nu blocată prin termeni excesivi. Îmbunătățirea schimbului de informații este una din cele mai potrivite strategii pentru depășirea situațiilor de criză. 

Pe lângă a fi o datorie fundamentală a autorităților, soluționarea în timp util a petițiilor și solicitărilor de informații nu implică riscuri mai mari de sănătate. Dublarea termenelor de examinare a unei solicitări de informație sau petiții este o măsură nejustificată și disproporționată, care nu numai îngrădește dreptul cetățenilor la petiționare și la acces la informații de interes public, dar nu ajută în niciun mod în lupta cu pandemia COVID-19.

 

Autor: echipa CPR Moldova – Centrul de Politici și Reforme

 


Acest material este realizat în cadrul proiectului „Libertatea întrunirilor și drepturile conexe în gestionarea pandemiei Covid-19”, implementat de CPR Moldova (Centrul de Politici și Reforme) cu susținerea Fundației Soros Moldova.

 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *