fbpx

Autor: Andrei Lutenco, CPR Moldova

Interceptarea convorbirilor, supravegherea video în domiciliu și alte măsuri numite de lege „speciale de investigații” reprezintă un amestec grav în viața privată a cetățenilor și o limitare serioasă a drepturilor omului în general. Faptul că, în ultimul timp, s-au întețit acuzele că statul a abuzat de aceste instrumente în scopuri politice nu a condus și la aflarea adevărului (cine, cum și de ce încălca dreptul la viața privată a cetățenilor?) sau la încrederea că această situație nu continuă sau nu se va repeta în viitor. A fost desființată Direcția nr. 5 a Inspectoratului Național de Investigații, acuzată că ar fi făcut interceptări ilegale, au fost pornite dosare penale de către procuratură și organizate audieri parlamentare. Informația care ajunge la societate însă este minimă. Publicul e ținut în întuneric, inclusiv cei despre care se spune că au fost interceptați. Iar asta doar prelungește încălcarea drepturilor lor, perpetuează nesiguranța cetățenilor și lasă subiectul să fie unul exclusiv politic.

Îmi pare rău

Luni, 20 ianuarie, atunci cînd anunța despre rezultatele controlului la cele două procuraturi specializate, Procurorul General Alexandr Stoianoglo a considerat oportun să-și ceară scuze de la „sutele de cetățeni care au fost urmăriți ilegal de către procurori”. Astfel Procurorul General a confirmat o stare de fapt gravă, despre care se cunoștea. Stoianoglo a spus că există dosare penale începute exclusiv pentru a putea intercepta comunicările celor vizați. În rest, nu a intrat în detalii.

Scuzele urmează după un scandal în două valuri, stîrnite în iunie 2019 de o investigație RISE și în noiembrie a aceluiași an de declarațiile președintelui de atunci a Comisiei securitate națională, apărare și ordine publică a Parlamentului Chiril Moțpan. Investigația RISE a adus dovezi că autoritățile au declanșat o întreagă campanie de filare a opoziției și a oamenilor incomozi guvernării, sub pretexte foarte dubioase. În baza acesteia, în septembrie 2019 au fost pornite cauze penale pe subiectul interceptărilor. 

Declarațiile lui Moțpan au adus nume noi, dar nu și probe sau surse concrete care ar ajuta cumva publicului, avînd mai degrabă consecințe politice și de imagine. Între timp, în mod curios, președinția Comisiei a trecut deputatului PDM Jizdan, care era Ministru al Afacerilor Interne în timpul evenimentelor din investigația RISE. La doar două zile după scuzele procurorului general, noul președinte al comisiei a explicat interceptările opoziției din timpul cînd conducea MAI-ul prin faptul că „[cei din opoziție] planificau deturnarea puterii în stat, planificau incendierea autobuzelor, transportul Poliției […] vandalizarea sediilor care aparțineau statului”. Din păcate, atîta timp cît publicul știe prea puțin despre felul în care erau interceptați membrii opoziției și activiștii, astfel de „explicații” politice vor continua. 

Dacă ai ști

În mod normal, dacă ți se încalcă un drept, poți cere socoteală pentru asta – încetarea încălcării, garanții că nu se va repeta, pedepsirea făptuitorului sau mai ales recuperarea daunelor care ți-au fost pricinuite. Însă ca să-ți poți exercita aceste prerogative, mai întîi trebuie să cunoști că ți-a fost încălcat dreptul, în ce mod și cît de grav.  

Cu alte cuvinte dreptul la informație e instrumental pentru apărarea celorlalte drepturi, în cazul de față – a celui la viață privată și de familie. Implicit, dacă ți se încalcă dreptul la informație despre o încălcare, ți se încalcă și dreptul de acces la justiție. Or, nu te poți apăra de ceea ce nu cunoști. 

Pe lîngă garanțiile constituționale, Legea cu privire la accesul la informație prevede, dreptul de a accesa orice informație oficială cu excepțiile stabilite de lege. Printre excepții, e adevărat se numără și informaţiile ce ţin de activitatea operativă de investigație şi de urmărire penală, lucru de care nu ezită să se folosească organele de drept cînd răspund la solicitări de informație. Dar aceștia uită sau preferă să ignore o condiție importantă a legii – că așa zisul secret al urmăririi penale se aplică „numai în cazurile în care divulgarea acestor informaţii ar putea prejudicia urmărirea penală, interveni în desfăşurarea unui proces de judecată, lipsi persoana de dreptul la o judecare corectă şi imparţială a cazului său, ori ar pune în pericol viaţa sau securitatea fizică a oricărei persoane”.

Mai mult ca atât, potrivit Legii privind activitatea specială de investigație, după efectuarea interceptării, procurorul trebuie să informeze persoanele care au fost supuse acesteia despre interceptare și aceasta are dreptul să ia cunoştinţă de procesul-verbal privind efectuarea măsurii speciale de investigaţii şi de ordonanţa procurorului cu privire la legalitatea măsurii efectuate.

Cu alte cuvinte, cei interceptați, urmăriți, filați, au dreptul să afle despre acest lucru, iar dacă accesul este limitat, are loc încălcarea unui întreg buchet de drepturi constituționale.

Și ce dacă

Am vorbit cu mai mulți oameni care au fost vizați fie în investigația RISE, fie în lista lui Moțpan și care s-au adresat eventual procuraturii pentru a afla dacă au fost filați. Am depus și eu, împreună cu mai mulți colegi activiști o cerere în acest sens . Cererea întreba univoc dacă în privința mea au fost dispuse careva măsuri speciale de investigație, care anume și în ce temei.

Răspunsul la această cerere a fost că „în cadrul controlului […] nu au fost stabilite careva circumstanțe privind încălcarea drepturilor și intereselor legitime ale Dvs.” Adică, în loc să răspundă la întrebare sau să refuze răspunsul, Procuratura a decis să ofere un non-răspuns. Or, „nu ți-au fost încălcate drepturile” nu înseamnă „nu ai fost filat”. Prin aceste cuvinte se poate spune și „chiar dacă ai fost filat, asta s-a întîmplat potrivit legii”. 

Același răspuns l-au primit și activiștii OccupyGuguță, președintele Centrului de Resurse Juridice, Vlad Gribincea și jurnalista Natalia Morari.

Exemplu de non-răspuns la o solicitare de informație

În mod evident, acest non-răspuns, pe lîngă implicațiile mai grave pe care le-ar putea ascunde, este în sine o încălcare a dreptului la accesul la informație, iar persoana responsabilă de încălcare ar urma cel puțin să fie sancționată conform Codului Contravențional pentru încălcarea legislației privind accesul la informație.  

Poți să visezi

Dar, să revenim la marea problemă. Dacă tot cetățenii, inclusiv cei ale căror drepturi sunt afectate direct, nu au acces la informații despre cine, cum și de ce îi filează; cine are? 

Potrivit legii, activitatea operativă de investigații se supune controlului parlamentar de către Comisia securitate naţională, apărare şi ordine publică. Da, acea comisie șeful curent al căreia era Ministru în timpul interceptărilor din investigația RISE și a cărui reacție la acuzațiile de grave încălcări a vieții private este că „oamenii care încalcă legislația trebuie interceptați și pentru asta avem servicii speciale”.

Din păcate, însă, și sub fosta președinție a comisiei lucrurile nu prea s-au clintit din loc. O decizie  din iulie a comisiei, privind rezultatele audierilor referitoare la executarea Legii privind activitatea specială de investigații, prilejuită de investigația RISE, se rezumă la a recomanda adoptarea modificărilor legislative (fără a preciza ce fel de modificări), pornirea urmăririi penale pe faptele interceptării ilegale, dar și recomandă „asigurarea financiară și logistică adecvată a activității speciale de investigații”. De parcă lipsa finanțării și problemele de logistică au dus la încălcarea masivă a drepturilor cetățenilor prin interceptări. Alte detalii care ar asigura cetățenii că cineva veghează să le apere drepturile nu au fost prezentate. 

O altă instituție cu rol în verificarea încălcărilor drepturilor omului prin interceptări este cea a Avocatului Poporului, care prin lege are dreptul să primească de la autorităţi informaţii, documente şi materialele necesare pentru exercitarea atribuţiilor, inclusiv informaţiile oficiale cu accesibilitate limitată. Legea mai spune că în cazul în care se constată încălcări în masă sau grave ale drepturilor şi libertăţilor omului, Avocatul Poporului este în drept să prezinte rapoarte speciale la şedinţele Parlamentului, precum şi să propună instituirea unor comisii speciale care să cerceteze aceste fapte. În condițiile în care Procurorul General își cere scuze de la „sute de cetățeni interceptați” putem vorbi de încălcări în masă și grave. În condițiile în care nici procuratura și nici comisia parlamentară de profil nu comunică cetățenilor constatări clare despre abuzurile comise, o anchetă din perspectiva drepturilor omului ar trebui făcută de ombudsman.

În final, un rol important îl poate avea și Curtea Constituțională. Vladislav Gribincea, Preşedinte al Centrului de Resurse Juridice din Moldova, unul dintre cei vizați în investigația RISE ca fiind interceptat într-un dosar de „organizade a dezordinilor în masă”, a sesizat în iunie CC-ul privind neconstituționalitatea normelor din Codul de Procedură Penală ce țin de confidențialitatea urmăririi penale. Pornind de la propria experiență, în care procuratura a refuzat în repetate rînduri să-i ofere informații despre dosarul în baza căruia a fost interceptat sau măcar despre propria calitate procesuală în acest dosar, Gribincea a solicitat declararea neconstituționalității unui șir de prevederi din Codul de procedură penală, astfel încît apărarea si victimele infracțiunii să aibă acces la toate materialele dosarului penal pe durata urmăririi penale, cu cîteva excepții limitate, prevăzute de lege.

Vreau să știu povestea

Faptul că în ultimii ani procuratura a inițiat dosare penale împotriva oamenilor din opoziție și societatea civilă, pentru simplul fapt că au participat la proteste pașnice și doar pentru a-i putea intercepta, urmări și înregistra este foarte grav. Dar poate mai grav e că după ce aceste lucruri au fost descoperite și denunțate de presă, autoritățile continuă să ascundă informațiile, chiar de la cei ai căror drepturi au fost încălcate. Să crezi că după ani de abuzuri din partea procuraturii, oamenii se vor încrede într-un dosar penal pe interceptările ilegale pornit de aceeași procuratură înseamnă să nu înțelegi cum lucrează democrația și statul de drept.

Cît timp subiectul va fi învăluit de secret, iar noi, ca societate, nu vom ști povestea interceptărilor ilegale – cine, la comanda cui, cu ce motiv etc. ne-a urmărit și ascutat – nu va exista justiție ci doar politică. Oameni implicați direct în abuzuri, cum e Jizdan, vor contiuna să afirme cinic orice neghiobie, fără a putea fi puși în fața faptelor, iar încălcările drepturilor noastre vor continua.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *