fbpx

La data de 20 iulie 2020, Centrul de Politici și Reforme a adresat o solicitare de interpretare a actelor normative – Comisiei juridice numiri și imunități din cadrul Parlamentului Republicii Moldova. CPR Moldova a solicitat ca Parlamentul să vină cu o interpretare a Legii nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informație, în contextul în care la data de 17 iunie 2020, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a declarat că: „legislatorul nu a abrogat expres Legea nr. 982 privind accesul la informație, însă ea a devenit inaplicabilă odată cu intrarea în vigoare a Codului Administrativ la data de 1 aprilie 2019”.

Această decizie a creat un precedent periculos, prejudiciind unul din pilonii de bază a democrației – dreptul la informare. CPR Moldova a solicitat Parlamentului să se expună dacă solicitarea de informație cade sub definiția de petiție, întrucât ultima are o formulare ambiguă în Codul Administrativ, ba mai mult, în întregul Cod Administrativ nu se regăsește sintagma de – solicitare de informație.

Drept răspuns, Parlamentul a declarat că norma sus menționată este accesibilă, previzibilă și clară, astfel nu necesită a fi interpretată, iar în cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict de norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis, adică cele ale Codului Administrativ.

Astfel, deși Legea privind accesul la informații nu a fost expres abrogată, aceasta a devenit inaplicabilă în urma deciziei CSJ, iar Parlamentul a refuzat să intervină în soluționarea acestui impas, susținând decizia Curții Supreme. 

Atît hotărîrea CSJ, căt și argumentarea Comisiei Parlamentare dau dovadă de o aplicare absolut eronată a Legii privind actele normative. Afirmînd că în cazurile de acces la informație se vor aplica normele din Codul Administrativ și nu cele din Legea privind accesul la informație, pentru că acesta este mai recent, ambele instituții greșesc. Or, această regulă are excepții, una dintre care este prevederea din art. 5 alin. (3) care spune expres că, în caz de divergenţă între o normă generală şi o normă specială, care se conţin în acte normative de acelaşi nivel, se aplică norma specială. Legea privind accesului la informație, o lege organică, conține norme speciale în raport cu cele în Codul Administrativ, de aceea anume normele din lege trebuie să fie aplicate în raporturile dintre solicitanții și furnizorii de informații. 

Considerăm că Parlamentul trebuie să interpreteze anume așa prevederile legislației despre accesul la informație. O astfel de interpretare nu ar fi o ingerință în activitatea instanțelor judecătorești, or este datoria Parlamentului să își facă explicită intenția atunci cînd apar neclarități privind conținutul legilor pe care le adoptă. Condamnăm inacțiunea Parlamentului atunci cînd se atentează la dreptul constituțional la informație, iar legile adoptate de legislativ sunt interpretate și aplicate arbitrar.

Vom continua demersurile pentru a asigura aplicarea, în continuare, a regulilor care protejează dreptul la informație în țara noastră.

 

Răspunsul Parlamentului – aici


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *