fbpx

Autori: echipa CPR Moldova. Centrul de Politici și Reforme

În spațiul public se folosesc mai multe cuvinte sau sintagme legate de pandemia COVID-19. Le explicăm pe rând, pentru a le putea și voi explica altora.

 

Coronavirus

– reprezintă o familie numeroasă de viruși care provoacă o varietate de boli, de la răceala obișnuită până la boli mai severe, cum ar fi Sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS-CoV) și Sindromul respirator acut sever (SARS-CoV). 

Coronavirusurile sunt zoonotice, ceea ce înseamnă că sunt transmise de la animale la oameni. Investigații detaliate au descoperit că SARS-CoV a fost transmis de la pisici civet la oameni și MERS-CoV de la cămile dromedare la oameni. Mai multe coronavirusuri tipice animalelor încă nu au infectat omul. Virusul cu care ne confruntăm acum face parte din această familie, de aceea mai este numit pur și simplu „coronavirus”, deși pentru a fi mai exacți ar fi corect să îl numim „coronavirusul de tip nou” sau „COVID-19”. 

 

COVID-19

este denumirea bolii care provine de la o tulpină nouă care a fost descoperită în 2019 și  nu a fost observată anterior la om. Virusul a fost identificat în 2019, în Wuhan, China.

 

Cazuri de import

– înseamnă că persoana infectată a venit dintr-o altă țară. În R. Moldova, majoritatea cazurilor de import sunt din Italia. Dar există câte un caz din Franța și Marea Britanie.

 

Cazuri de infecție locală

înseamnă că persoana s-a infectat fiind în R. Moldova. 

 

Super-spreader/fenomenul de superinfecțiozitate/super răspânditor

– super-răspânditor este atunci când un singur pacient poate infecta multe persoane prin contact ocazional scurt sau prin posibila contaminare a mediului. Nu este clar de ce unele persoane devin super-răspânditori. Unii speculează că aceasta are legătură cu sistemul imunitar al super-răspânditorului, care poate să nu fie mai puternic la suprimarea virusului sau, invers, poate fi atât de puternic încât să nu simtă simptomele, astfel nu știe că le transmită altora. Este probabil să fie cauzat de mai mulți factori, inclusiv infectarea cu o doză mai mare de virus sau  infectarea cu mai mult de un agent patogen. Este imposibil de știut cine va fi un super-răspânditor și cine nu.  Acest fenomen este tipic și pentru alte virusuri. 

Desigur, super-răspânditorul devine și persoana care nu știe că este infectată și merge în locuri aglomerate, sau persoana care nu respectă regimul de carantină. Este deja cunoscut cazul pacientei nr. 31 din Coreea de Sud, care, deși nu este clar de unde a fost infectată, a mers în locuri aglomerate, a nimerit în spital, a fost la două slujbe religioase și și-a continuat viața socială. Conform unui articol sic.md, la un anumit moment, 70 din totalul de 104 pacienți infectați în Coreea se Sud puteau fi corelați cu pacienta nr. 31.

O persoană fără simptome poate fi un super-răspânditor și, în final, infecta un număr mult mai mare de persoane. 

 

Distanțare socială

pentru că nu știm cine este bolnav și cine nu, pentru că nu știm dacă putem infecta mult mai multe persoane sau nu, este recomandat să păstrăm distanțarea socială. Aceasta înseamnă să nu mergem în locuri aglomerate, atunci când ieșim, să respectăm distanța de 2 metri unii față de alții, să evităm contactul fizic – strângere de mână sau îmbrățișare, să strănutăm sau tușim în cot sau în șervețel și să stăm acasă dacă avem oricare simptom. Aceasta mai înseamnă, că angajatorii ar trebui să încurajeze lucrul de acasă. Spațiile de agrement, localurile și sălile de sport să fie închise, iar evenimentele cu mulți oameni – anulate. 

 

Auto-monitorizare

dacă ați participat la un eveniment sau v-ați aflat într-un loc, în care s-a aflat și cineva  care a fost diagnosticat cu coronavirus, atunci este recomandat să vă auto-monitorizați, chiar dacă nu ați interacționat direct cu acea persoană. Aceasta înseamnă controlul regulat al temperaturii și urmărirea semnelor unei boli respiratorii, cum ar fi febră, tuse sau lipsa respirației. De asemenea, trebuie limitată interacțiunea cu alții.

 

Auto-carantină

dacă o persoană a participat la un eveniment și a interacționat direct cu o altă persoană care ulterior a fost diagnosticată cu COVID-19, atunci aceasta trebuie să treacă la regim de auto-carantină. Persoana poate fi infectată, chiar și în lipsa unor simptome. 

Carantina înseamnă că trebuie să stai acasă și departe de alte persoane pentru o perioadă de minim 14 zile, cât durează perioada de incubare și manifestare a primelor simptome. Cei care nu locuiesc singuri ar trebui să facă tot posibilul să se retragă în camera lor sau să găsească o zonă separată, nu ar trebui să meargă la cumpărături, să  mănânce în oraș sau să socializeze direct cu alte persoane.

 

Izolare

– este atunci când o persoană este deja infectată și este izolată, fie acasă, fie la spital. În asemenea caz, personalul medical poartă un echipament protector. În plus, persoanei aflate în izolare i s-ar cere să poarte o mască atunci când părăsește camera sau se deplasează de acasă la o unitate medicală – pentru a preveni răspândirea picăturilor care ar putea conține virusul.

 

Imunitate de turmă/ herd immunity 

– este o formă de protecție indirectă împotriva bolilor infecțioase și înseamnă că un procent mare dintr-o populație a devenit imună la o infecție. Aceasta se poate întâmpla fie prin infecție, fie prin vaccinare. În discuțiile publice despre coronavirus, imunitatea de turmă înseamnă că mulți oameni se infectează cu virus și dezvoltă imunitate la el, respectiv, stopându-se răspândirea infecției. Conceptul imunității de turmă, ca strategie principală de combatere a virusului, a fost criticat, inclusiv, de Organizația Mondială a Sănătății.

Inițial, Marea Britanie a pus în aplicare un fel de imunitate de turmă, deși nu era declarată politică de stat. Pe 13 martie, consilierul științific principal al guvernului britanic, Sir Patrick Vallance, a declarat la BBC Radio 4 că unul dintre „lucrurile cheie pe care trebuie să le facem” este să „construim un fel de imunitate de turmă, astfel încât mai mulți oameni să fie imuni la această boală și să reducem transmisia.” Câteva zile mai târziu, secretarul de stat din Marea Britanie pentru sănătate și îngrijiri sociale, a subliniat că realizarea imunității de turmă la Covid-19 nu este o politică declarată. În schimb, el a spus că „în săptămânile următoare, oamenilor cu vârsta de peste 70 de ani li se va spune să se autoizoleze.” Se pare că și această politică se schimbă în Marea Britanică, o dată ce prim-ministrul a anunțat că trebuie luate „măsuri drastice”. În timp ce Marea Britanie s-a distanțat de acest principiu, Olanda spune că nu își permite să blocheze activitatea țării prin autoizolare, respectiv, au optat pentru un plan care să includă „distribuția controlată a COVID-19” printre grupurile cu cel mai mic risc. 

 

Stare de urgență

– este atunci când un guvern este împuternicit să întreprindă măsuri care, în mod normal, n-ar fi fost permise. Un guvern poate declara stare de urgență în timpul unui dezastru natural, a unei pandemii / epidemii medicale, tulburări civile sau unui conflict armat. Conform legii privind regimul stării de urgență, de asediu, de război: stare de urgenţă este ansamblul de măsuri cu caracter politic, economic, social şi de menţinere a ordinii publice, care se instituie provizoriu în unele localităţi sau pe întreg teritoriul  ţării. 

 

“Flattening the curve” sau „aplatizarea curbei”

–  se referă la măsuri de izolare a oamenilor, cu scopul de a menține un număr anumit de cazuri de infectare, pentru o anumită perioadă, asigurând o distribuție în timp a cazurilor, astfel  încât sistemul medical să nu fie copleșit și să poată gestiona eficient fiecare caz în parte.

 

Rinoree

curgere de mucozități nazale sau, cu alte cuvinte, nas curgător.

Categorii: ApeluriCovid-19Publicatii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *