fbpx

Autoare: Elena Druță, CPR Moldova

A trecut un an și cinci luni de când șapte angajați ai rețelei de licee Orizont au fost răpiți, îmbarcați cu forța într-un avion achitat din banii noștri și transportați direct în Turcia. Aceștia nu aveau dosare penale în Republica Moldova, nu fuseseră condamnați în acest stat pentru nimic, dar aveau aici, în schimb, o viață, familii și copii născuți și crescuți în acest stat. 

Acest caz ne-a adus audieri parlamentare mimate, declarații publice mincinoase despre cum a fost respectat cadrul legal, o condamnare la CEDO, iar pe plan judiciar național avem, mai nou, o hotărâre de primă instanță absurdă, în procesul CPR contra MAI și Poliția de Frontieră. Adăugăm mulțumirile lui Erdogan aduse Președintelui Dodon și scuzele exprimate în limba turcă de către un Procuror General care a trimis o singură persoană pe banca acuzaților și obținem un faliment al unui stat de drept și răpitori de persoane care scapă nepedepsiți. 

Explicăm mai jos de ce ne judecăm cu Ministerul Afacerilor Interne, de ce am pierdut în primă instanță, cum a reușit Olga Poalelungi să rămână la șefia BMA și ce informații (nu) deține Parlamentul. Vedeți, de asemenea, și cum a ajuns Vasile Botnari (fostul șef al SIS) să fie singurul care, potrivit Procuraturii Generale, “a dispus, coordonat și dirijat nemijlocit” operațiunea.

De ce ne judecăm cu Poliția de Frontieră și cu Ministerul Afacerilor Interne

În septembrie 2018, după „expulzarea” profesorilor turci, am solicitat Poliției de Frontieră să ne comunice mai multe detalii despre modul în care aceștia au părăsit Republica Moldova. Am cerut informații pe care le consideram de interes public sporit. Am dorit să ni se confirme oficial reprezentanții cărei instituții i-au însoțit, ce fel de acte de identitate au fost prezentate, în cel fel de avion au fost îmbarcați (dacă a fost unul de linie sau unul charter) și care au fost actele, deciziile, ordinele sau dispozițiile în baza cărora aceștia au fost însoțiți la frontieră. Am mai solicitat să știm dacă acest grup de persoane a fost însoțit doar până la frontieră sau până în Turcia, țara lor de origine. 

Solicitarea de informații a reprezentat o tentativă de a verifica legalitatea acelor acțiuni ale organelor de drept ale țării noastre care au apărut, de la bun început, extrem de grave. Principiul fundamental al accesului la informații constă în faptul că cetățenii pot cunoaște, verifica și controla acțiunile instituțiilor publice. Acest principiu intră deseori în conflict cu un alt interes protejat de legislația noastră națională: acela al protecției datelor cu caracter personal. 

Acesta a fost și motivul invocat de Poliția de Frontieră, iar ulterior, confirmat de Ministerul Afacerilor Interne (la acel moment condus de Alexandru Jizdan) în refuzul de a ne răspunde la întrebări adresate oficial. În fond, aceste instituții au considerat că este mai important să protejeze viața privată a profesorilor turci, în fața „intruziunilor” din partea cetățenilor, ong-urilor sau jurnaliștilor; decât dreptul acestora din urmă de a verifica legalitatea acțiunilor unor instituții ale statului, în ceea ce se profila a fi un grav caz de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, a legislației noastre naționale și a angajamentelor internaționale. Cu alte cuvinte, autoritățile au considerat mai important să „protejeze” în abstract date personale ale unor oameni răpiți de autorități, decît să dea socoteală cetățenilor care vor să afle adevărul în cazul unei încălcări concrete și foarte grave a drepturilor acelorași oameni.  

De ce am pierdut în primă instanță?

Pe data de 5 februarie 2020, Judecătoria Chișinău (sediul Râșcani) a emis hotărârea de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de către CPR, calificând-o drept neîntemeiată. Deși este nevoie să așteptăm aproximativ o lună pentru a obține hotărârea motivată și pentru a înțelege motivele care au stat la baza acesteia, este deja evident că în viziunea judecătoarei Viorica Dodon este prioritar ca sistemul judiciar moldovenesc să continue să protejeze datele cu caracter personal ale profesorilor turci, în detrimentul dreptului democratic al cetățenilor Republicii Moldova de a obține informații oficiale de la instituții ale statului implicate într-un caz de maximă rezonanță publică. Menționăm că această hotărâre, a primei instanțe, a fost dispusă la peste un an de la chemarea în judecată și că majoritatea informațiilor solicitate de către CPR au ajuns deja să fie de domeniu public. Mai mult decât atât, o hotărâre pe acest caz a fost pronunțată (încă în iunie 2019) de către CEDO, care a stabilit că drepturile fundamentale ale cetățenilor turci au fost încălcate, transferul acestora în Turcia s-a petrecut în afara oricărui cadru legal și a obligat Moldova să achite despăgubiri în sumă de 125 000 Euro. Astfel, în baza hotărârii CEDO și a mai multor declarații publice, cunoaștem deja că: 

  • profesorii și angajații liceului Orizont au fost însoțiți de către angajați ai Serviciului de Informațiii și Securitate, fără implicarea personalului specializat al Biroului Migrație și Azil; 
  • că a fost închiriat un avion, special pentru executarea operațiunii, iar costurile – acoperite din bani publici; 
  • că au fost însoțiți până în țara de destinație, nu doar până la frontiera de stat;
  • că în privința acestora și la solicitarea SIS, Biroul Migrație și Azil a emis decizii de îndepărtare de pe teritoriul național al Republicii Moldova, în urma declarării lor drept persoane indezirabile;
  • că în momentul trecerii frontierei, pentru grupul de cetățeni turci au fost prezentate pașapoarte valabile (chiar dacă potrivit rudelor unora dintre ei, pașapoartele lor au rămas la domiciliu). 

În baza celor expuse mai sus, apare nu doar de neînțeles, ci chiar absurdă, hotărârea primei instanțe de respingere a cererii de chemare în judecată. Mai mult decât atât, aceasta demonstrează incapacitatea sau lipsa de dorință a sistemului nostru judiciar de a proteja principii fundamentale ale unei societăți democratice

Restabilirea în funcție a șefei Biroului Migrație și Azil și ce riscă acum 

Olga Poalelungi, șefa BMA

Olga Poalelungi este șefa Biroului Migrație și Azil. Doamna Poalelungi era șefa BMA și în momentul răpirii profesorilor turci. Aceasta a semnat, la solicitarea SIS,  deciziile de declarare a acestor persoane drept indezirabile și de îndepărtare de pe teritoriul național. Deși instituția pe care o conduce este singura instituție din statul nostru care are atribuțiile legale de executare a unor astfel de decizii, doamna Poalelungi a menținut o tăcere mai mult decât suspectă în momentul în care o altă instituție a executat în mod abuziv aceste decizii. În urma publicării hotărârii CEDO, din iunie 2019 și a schimbării Guvernului, Procuratura Generală a anunțat în septembrie 2019 că șefa BMA este vizată în dosarul penal pe cazul profesorilor turci, cu acuzația  de depășire a atribuțiilor de serviciu, cu urmări extrem de grave. Ministrul de interne de atunci, Andrei Năstase, a decis suspendarea acesteia din funcție. CPR a argumentat anterior de ce consideră că șefa Biroului Migrație și Azil trebuia demisă. Cu toate acestea, la început lunii decembrie 2019, dna Poalelungi a revenit la șefia BMA, după ce ordinul emis de deja ex-ministrul Năstase a fost anulat printr-o hotărâre a Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana). Informația nu a apărut în spațiul public decât abia în februarie 2020. Conferința de presă susținută de către Alexandru Stoianoglo, noul Procuror general, pe 5 februarie curent, pe dosarul profesorilor turci, a fost ocazia cu care cetățenii Republicii Moldova au aflat că Olga Poalelungi nu doar a fost restabilită în funcție, dar a și fost scoasă de sub urmărire penală. Șefa Biroului Migrație și Azil nu (mai) riscă nimic. Nici măcar funcția

Ce informații oficiale deține Parlamentul ? 

Comisia securitate națională, apărare și ordine publică a Parlamentului a convocat în două ocazii audieri pe subiectul profesorilor turci. 

Prima dată, aceasta a fost convocată imediat după acțiunile din 6 septembrie 2018, iar audierile au fost prezidate de către Eugen Carpov, președintele de atunci al comisiei parlamentare. Despre desfășurarea audierilor, Parlamentul a emis un comunicat de presă, însoțit de poze. La ședință au participat și Adrian Candu, Președintele Parlamentului, și Prim-ministrul Pavel Filip.

Comisia securitate națională, apărare și ordine publică a Parlamentului convocată în 2018 pe subiectul profesorilor turci

CPR a încercat anterior să afle ce instituții au fost convocate, cine a fost audiat și mai ales, dacă în urma declarațiilor făcute cu ușile închise, a fost redactat un proces verbal al celor comunicate sau dacă a fost elaborat un raport sau orice alt înscris oficial care să înregistreze în activitatea parlamentară declarațiile făcute de persoanele audiate. Secretariatul Parlamentului ne-a informat că astfel de document nu există și că singurele informații cu privire la audieri sunt comunicatul de presă și declarațiile făcute de deputați în urma audierilor. 

Subliniem că în absența unor documente oficiale, fie ele și secretizate, declarațiile făcute în spatele ușilor închise nu pot fi în niciun fel verificate. Menționăm de asemenea, că în urma acelor audieri, cetățenii Republicii Moldova au primit multiple asigurări că a fost respectat cadrul legal, lucru care s-a demonstrat ulterior a fi fals. Putem conclude deci, că lucrările Comisiei securitate națională, apărare și ordine publică prezidate de Eugen Carpov au fost fie desfășurate în mod superficial, fie pot fi caracterizate de lipsă totală de profesionalism sau cunoaștere a cadrului legislativ, fie de declarații false susținute de cei audiați, fie de declarații false ale celor care au comunicat cetățenilor despre cele audiate.

După schimbarea Guvernului, în iunie 2019 și formarea unei noi coaliții parlamentare, președinte al Comisiei parlamentare pentru securitate națională, apărare și ordine publică a devenit Chiril Moțpan. În urma unor investigații și interpelări realizate de acesta, dar și a unor noi audieri pe același subiect, în cadrul aceleiași comisii, doar cu o altă componență,  cetățenilor le-a fost comunicată o cu totul altă versiune față de lucrările precedentei comisii parlamentare. Acțiunile din 6 septembrie 2018 au fost deja descrise nu ca fiind conforme cadrului legal, ci ca “o ordinară răpire de persoane”. În afară de declarații făcute în conferință de presă sau în emisiuni la TV, nu a fost făcut public  niciun document oficial, care să clarifice și să comunice despre responsabili și responsabilități.

Între timp, Guvernul PSRM-ACUM a căzut, iar președinte al comisiei  parlamentare menționate a devenit nimeni altul decât Alexandru Jizdan, cel care în momentul răpirii profesorilor turci se afla la conducerea Ministerului Afacerilor Interne. Menționăm că în subordinea MAI se regăsește atât Poliția de Frontieră, cât și Biroul Migrație și Azil. Recent, Chiril Moțpan a declarat că în dimineața zilei de 6 septembrie 2018, fostul șef SIS (Vasile Botnari), fostul procuror general (Eduard Harunjen) și fostul Ministrul al Afacerilor Interne (Alexandru Jizdan) au avut o întâlnire și că, mai mult decât atât, forțe ale Poliției ar fi participat la acțiunile din acea zi.  

Câte persoane au participat la operațiunea din 6 septembrie 2018 și ce instituții reprezentau acestea? 

Nu se știe. Știm doar că angajații Biroului Migrație și Azil, singurii abilitați prin lege să execute deciziile de îndepărtare de pe teritoriul național a străinilor declarați indezirabili – NU au participat la această operațiune. Nu cunoaștem cum au fost planificate acțiunile, cum au fost coordonate, cine a fost informat, cine a contribuit, cine a executat. Nu cunoaștem gradul de implicare și participare la răpirea grupului de profesori turci a colaboratorilor din cadrul Ambasadei Turciei la Chișinău și nici cea a ofițerilor de securitate turci. Știm doar că cel puțin cei din urmă, au participat cu siguranță. Despre aceste acțiuni executate în comun au anunțat atât Serviciul de Informații și Securitate al țării noastre, cât și mass-media din Turcia, atunci când au informat cetățenii despre această operațiune „de succes”. Nu cunoaștem câte persoane au participat la executarea deciziei și nici ce instituții ale țării au reprezentat acestea. 

Cine va fi tras la răspundere pentru răpirea și transportarea în Turcia a grupului de angajați ai rețelei de licee Orizont? 

Procuratura Generală a comunicat despre inițierea unui dosar penal pe acest subiect la distanță de un an de la evenimente. Între timp, CEDO reușise deja să stabilească că acele acțiuni s-au desfășurat în afara oricărui cadru legal, că au fost încălcate drepturile fundamentale ale omului, că trebuie să fie achitate despăgubiri . Inițierea unui dosar penal nu se explică totuși prin acea condamnare la CEDO. Cel mai probabil acesta se explică prin schimbarea conducerii Procuraturii Generale (PG). În cadrul urmăririi penale au fost făcute publice numele a (doar) trei persoane, cărora le-au fost aduse învinuiri: fostul șef al SIS, fostul șef adjunct al SIS și șefa BMA. Odată adunate suficiente probe, dosarul a  fost expediat în judecată, dar deja cu o singură persoană cu statut de învinuit: Vasile Botnari. Potrivit Procuraturii, acesta a fost singurul care “a dispus, coordonat și dirijat nemijlocit” operațiunea, iar subalternii acestuia “i-au executat ordinele și dispozițiile, fără a ști că acestea sunt ilegale, primind asigurări că totul decurge într-un cadru perfect legal”. Din moment ce procurorii nu au identificat și alte persoane responsabile implicate în acea ordinară răpire de persoane, singurul care riscă o pedeapsă penală rămâne a fi fostul șef al SIS. Cu toate acestea, va fi nevoie ca cetățenii să mai aștepte ceva vreme, până când ipoteza unei pedepse cu ani de închisoare, să se transforme într-o sentință definitivă și irevocabilă, cu ani cu executare. Răspunsul la întrebarea de mai sus este deci, că maxim o persoană riscă să fie pedepsită pentru operațiunea din 6 septembrie 2018.  

Dacă acest caz se va opri aici, societatea va trebui să-și facă concluziile: că, potrivit justiției noastre, în Republica Moldova este posibil ca o singură persoană cu înaltă funcție de răspundere să pună în mișcare întreg aparatul opresiv al statului, contrar legii și oricărei înțelegeri a drepturilor omului și că nu va fi oprit de nimeni. Mai mult, va fi ajutat și acoperit în toate etapele. Iar cînd societatea va cere adevăr și socoteală, se va putea utiliza vreo scuză de genul „intereselor de securitate” sau și mai absurd a „datelor cu caracter personal” pentru a împiedica divulgarea acestui adevăr. 

În cazul tragerii la răspundere a responsabililor pentru răpirea profesorilor turci, nu doar sistemul judiciar a demonstrat că nu înțelege cum ar trebui să funcționeze principiile de bază ale unui stat de drept. În acest caz și Procuratura Generală a eșuat dramatic în exercitarea propriului rol. Faptul că procurorul general a exprimat scuze în limba turcă nu va avea absolut niciun efect penal. Astfel de gesturi nu contribuie la consolidarea unui stat democratic. Singurul lucru care contează cu adevărat este identificarea întregului lanț de comando și trimiterea pe banca acuzaților a tuturor celor implicați în răpiri de persoane.  


Citește și:

Republica Moldova contra șapte profesori

Republic of Moldova Versus Seven Teachers

Poliția de Frontieră a Rușinii

CPR Moldova a dat MAI în judecată: răpirea profesilor turci

Transfer extra-legal: Cazul profesorilor de la Orizont elucidat de CEDO, dar nu și de instanțele naționale

De ce șefa Biroului Migrație și Azil trebuie demisă

Un an de la expulzarea profesorilor turci. Cronologia unei răpiri ordinare de persoane

Categorii: accesPublicatii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *