Autor: Dan Nicorici, CPR Moldova
Votul electronic în Parlament și consiliile locale face procesul de vot mai transparent și democratic. Acesta simplifică procedura de vot și responsabilizează aleșii. În plus, este un instrument prin care cetățenii pot monitoriza constant ce fac cei pe care i-au votat. Avem peste 15 milioane de lei cheltuiți pentru a implementa, fără rezultat, votul electronic în legislativ și în Consiliul Municipal Chișinău. Cum am cheltuit acești bani și de ce avem nevoie ca deputații și consilierii să voteze digital?
15 milioane lei cheltuite pe sisteme care (încă) nu funcționează
De ani buni se discută despre utilizarea sistemului de vot electronic în Parlament și Consiliul Municipal Chișinău. Mai mult, în 2013, au fost cheltuiți 13 milioane lei pentru sistem de vot electronic în Parlament. Sistemul nu a funcționat, iar deputații au revenit la metoda veche. Echipamentul funcționa cu ajutorul butoanelor pro, contra sau abținere, și nu era integrat în sistemul informațional al Parlamentului. Cu alte cuvinte, informația despre voturi nu era stocată pentru a fi accesibilă cetățenilor pe website-ul Parlamentului sau secretariatului. În 2018, Parlamentul a alocat resurse suplimentare pentru a face funcțional votul electronic. S-a optat pentru dezvoltarea unui sistem informațional e-Parlament, care ar fi urmat să integreze și e-votarea, iar termenul-limită a fost anunțat destul de generic: „mijlocul lui 2019”. Butoanele de pe mesele deputaților au fost schimbate pe tablete electronice care vor fi montate în sala legislativului și ne-au costat alte 2,2 milioane lei. Precizăm că deocamdată nu cunoaștem când vom vedea votul electronic în acțiune, iar în caietul de sarcini (elaborat pentru restructurarea site-ului web al Parlamentului), nu am găsit informații despre modul în care se va vota în cadrul Comisiilor Parlamentare.
Și Consiliul Municipal Chișinău anunța că din 2016 vom cunoaște nominal cum votează consilierii, iar pentru asta a fost achiziționat un sistem care ne-a costat 700 mii lei. Atunci a fost procurat un sistem de votare cu ajutorul unei cartele electronice, oferită fiecărui consilier. Ulterior, au fost anunțați noi termeni limită de lansare și cheltuielile inițiale au crescut, fiind cumpărate ulterior noi componente și soft-uri. Sistemul s-a prăfuit până la sfârșitul anului 2019. Pentru a deveni funcțional, și acesta, ca și cel al Parlamentului, trebuie integrat cu sistemul informațional al primăriei, astfel încât să putem vizualiza în timp real votul fiecărui consilier. Proiectul de implementare prevede aceste aspecte, însă nu cunoaștem dacă în caietul de sarcini final (inițial acesta a fost plasat pe site-ul PPEM, dar acum nu poate fi accesat) acestea au fost introduse sau dacă votul electronic va viza și activitatea comisiilor de specialitate ale CMC. Aleșii continuă să voteze, și în 2020, ridicând mâna.
Procedura de vot în Parlament și Consiliul Municipal Chișinău: incertitudini și netransparență
Odată la patru ani deputații și consilierii ne promit că vor acționa în interesul nostru, că vor promova anumite valori pe perioada mandatului și că vor implementa un șir de acțiuni concrete, în cazul în care le vom da votul nostru. Alegem 101 deputați în Parlament, consilieri municipali, raionali și locali.
Aceștia au rolul de a veni cu inițiative legislative, propuneri și proiecte de decizii sau să le susțină sau nu pe cele inițiate de colegi. Prin felul cum votează un deputat sau ales local, putem, de fapt, analiza activitatea acestora. În cazul unui deputat, de exemplu, putem vedea cât de bine își îndeplinește promisiunile date și cum acționează în interesul cetățenilor. Putem afla dacă a votat pentru demiterea unui Guvern, dacă a susținut inițiative menite să protejeze victimele violenței domestice sau drepturile copiilor, dacă s-a împotrivit proiectelor de mediu, etc. Pe scurt, putem accesa întregul șir al pozițiilor luate de-a lungul anilor, pe fiecare subiect în parte care a fost supus votului în Parlament.
La moment, Parlamentul Republicii Moldova nu publică datele despre votul fiecărui deputat nici pe pagina sa web, pentru că nici măcar Parlamentul nu duce evidența nominală a modului în care se votează, ci doar pe cea a numărului de voturi, pro sau contra. Astfel, cetățenii nu știu cum votează aleșii lor, ci doar voturile exprimate de fracțiuni. Chiar și așa, am avut situații de incertitudine sau nedumeriri, atunci când au existat divergențe între suma anunțată a voturilor și numărul real de voturi exprimate. Aceeași situație o avem și în cadrul comisiilor parlamentare.
La fel și în Consiliul Municipal Chișinău, dar și toate consiliile locale din țară, nu se publică datele privind votul fiecărui ales în parte. O practică care afectează transparența procesului decizional este cea a votului „la pachet”, adică când votează o singură dată, dar pentru mai multe chestiuni de pe agendă. O altă problemă mai este și numărul consilierilor prezenți în sală, care oscilează de la un proiect de decizie la altul. Respectiv, uneori președintele fracțiunii poate anunța că susține unanim un proiect, cu toate că o parte din consilieri pot nici să nu fie prezenți în sală. De asemenea, nu cunoaștem cum votează reprezentații în fiecare comisie de specialitate, de supraveghere sau consultativă.
De-a lungul anilor, au fost lansate acuzații și au existat multiple scandaluri legate de activitatea Consiliului Municipal Chișinău. Acestea vizau privatizări dubioase sau proiecte croite contrar interesului cetățenilor. Consiliile se schimbă, iar răspunderea personală, pentru acțiuni specifice nu există; există doar una colectivă, per fracțiune. La fel ca și în cazul Parlamentului, nu putem identifica responsabilii pentru unele eșecuri ale primăriei, suntem nevoiți să căutăm informațiile în mass-media, să privim transmisiunile live de la ședințe (care nu pot fi găsite pe site-ul oficial, ci pe o platformă privată, accesibilă cu abonament lunar contra-cost). Putem consulta și monitorizările efectuate de către organizațiile care urmăresc activitatea primăriilor, însă unora din ele li se interzicea să efectueze transmisiuni de la ședințe (vezi cazul PrimăriaMea din Durlești). Cu toate acestea, sursa primară de informare ar trebui să fie cea oficială – site-ul Primăriei.
De ce avem nevoie de vot electronic?
Votul electronic înseamnă că fiecare ales național sau local are un dispozitiv care înregistrează votul său individual de pro, contra sau abținere. Ulterior, această informație este imediat accesibilă publicului.
Votul electronic înseamnă mai multă transparență în procesele decizionale, pentru cetățeni este un instrument de a vedea, dacă cel căruia i-a oferit votul, respectă propria platformă electorală și promisiunile făcute, iar jurnaliștii și activiștii pot depista conflicte de interese sau anumite scheme.
Acesta înseamnă și eficiență, simplificarea procedurii de vot și economisirea timpului. „Numărătorii” trebuie să numere mâinile ridicate ale aleșilor sau să întrebe fiecare consilier în parte cum a votat, pentru o simplă includere a proiectului pe ordinea de zi: „-Domnule Chirtoacă, dumneavoastră cum ați votat? Vreți sau nu?” – a spus secretarul Valerii Klimenco la ședința CMC din 19 decembrie 2019. La fel, nu se cheltuiește timp pentru înregistrarea voturilor pe pagina web. În același timp, societatea civilă economisește timp prin a accesa imediat informația, nu prin a transmite solicitări de informație.
Votul electronic sporește acuratețea înregistrării voturilor. Respectiv, niciun ales nu poate declara că nu a fost consultat sau că nu era prezent în procesul votării. Astfel, fiecare deputat sau ales local în parte poartă responsabilitate pentru votul său.
Desigur, există și critici. Mai ales că ar putea fi mai multe deficiențe tehnice sau că alți deputați ar putea vota în locul colegilor lor. Astăzi, în țările occidentale, se discută despre sisteme de vot electronic performante care înlătură sau diminuează aceste dezavantaje.
Care este situația și alternativele în alte state?
Un șir de state sau de regiuni care dispun de competențe considerabile descentralizate, au implementat votul electronic. Parlamentul Scoțian și Adunarea Națională a Țării Galilor utilizează sistemul de vot electronic din 2004. Pe fiecare masă este instalată o consolă prin care aceștia pot vota pro, contra sau abținere, autentificându-se în sistem prin intermediul unui card. În toată această perioadă, sistemul a dat greș o singură dată în 2016, când un vot nu a fost numărat corect. Totuși, nici în acel caz nu a fost clar dacă greșeala a fost de sistem sau una umană.
Parlamentul European folosește votul electronic simplu prin butoane încă din anul 1980. Totuși, acesta votează de obicei prin ridicarea mâinilor, și utilizează votul electronic instalat în Strasbourg și Bruxelles doar în situații de incertitudine. Până și în Duma de Stat a Federației Ruse, un stat nu tocmai democratic, se votează cu ajutorul butoanelor. Cu toate acestea, votul poate fi cu ușurință falsificat, atunci când unii deputați votează și pentru colegii lor. Atunci când nu există o logare prealabilă, se întâmplă ca și în acest video, în care se vede cum unii deputații apasă și pe butoanele de pe alte mese, votând astfel și pentru colegii lor absenți.
În Camera reprezentanților a Congresului SUA votul electronic a fost introdus în 1973, după 84 de ani de modificări legislative și inițiative prin care acesta urma să fie introdus, iar Senatul examinează oportunitatea instalării unui astfel de sistem.
De asemenea, mai mult de jumătate din legislativele statelor din SUA votează electronic, iar statul Wisconsin a adoptat procedura încă în 1917.
Estonia este un exemplu proeminent la capitolul digitalizării procesului de vot, în care deciziile din toate instituțiile publice se fac prin votul electronic.
Totuși, votul electronic este util și funcționează corect în statele care respectă principiile democratice. În statele cu probleme la capitolul democrației și transparenței, votul electronic deveni foarte ușor nefuncțional și să distorsioneze rezultatele votării.
Concluzii și recomandări
În timp ce avem studii de fezabilitate ce evaluează oportunitatea implementării sistemului de vot electronic în toată țara, iar CEC este în proces de dezvoltare a unui astfel de sistem pentru alegerile generale, legislativul, executivul și consiliile municipale votează prin ridicarea mâinii. Încercările de a implementa un sistem de vot în cadrul Parlamentului și Consiliului Municipal Chișinău, deși s-au cheltuit milioane de lei, încă nu au finalitate.
Votul electronic va transparentiza, simplifica și eficientiza procesul de vot în instituții. Cetățenii vor beneficia de un important instrument de monitorizare și responsabilizare a aleșilor, iar consilierii și deputații vor putea să își exercite votul conform unei proceduri mai democratice. Insistăm asupra lansării rapide a sistemelor de vot electronic în Parlament și în Consiliul Municipal Chișinău, care este un prim pas în procesul de digitalizare a votului în alte consilii municipale și raionale din țară, dar și în instituțiile publice.
Rezultatele votării trebuie stocate și integrate în sistemele informaționale ale instituțiilor, astfel încât acestea să fie accesibile într-o formă bine structurată pe ședințe, comisii, mandate și ani. Cetățenii trebuie să poată vizualiza aceste date cât mai rapid și direct pe paginile web ale instituțiilor, fără a fi nevoiți să solicite informații sau să descarce fișiere. De asemenea, trebuie să avem posibilitatea de a căuta orice date despre vot, dar și a le reutiliza pentru ca cetățenii și organizațiile să poată crea statistici sau aplicații alternative de monitorizare.
17 decembrie 2019
Articolele și informațiile sunt publicate în cadrul proiectului “A More Honest Government: Advancing Access to Information Standards in Moldova “, finanțat de National Endowment for Democracy și implementat în perioada septembrie 2018 – decembrie 2019.
Opiniile exprimate aparțin exclusiv autorilor și nu reflectă poziția oficială a instituțiilor finanțatoare.