MASS MEDIA ȘI CORUPȚIA ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Ioana Avădani,
director, Centrul pentru Jurnalism Independent din România

18.10.18

Lucrarea de față își propune să analizeze relația dintre mass media și fenomenul corupției în Republica Moldova, urmărind două filoane principale:

– care sunt factorii care influențează o reprezentare corectă a corupției în mass media și ce rol joacă jurnalistul, ca individ;

– dacă se poate extinde conceptul de „corupție” asupra sectorului mass media însuși.

Într-o perspectivă mai largă, își propune să identifice măsurile care pot face ca mass media din Moldova să fie eficientă în portretizarea corupției ca inacceptabilă social și să contribuie la consolidarea unui blam moral public asupra „corupților”.

Considerente teoretice

Legătura dintre buna guvernare și o presă independentă și de bună calitate profesională este indubitabilă. Acolo unde presa își îndeplinește „mandatul” de câine de pază, de instituție care ține sub observație comportamentul autorităților, calitatea guvernării și administrării bunurilor publice, acolo corupția își găsește cu greu loc. Citirea în paralel a unor clasamente precum Indicele Precepției Corupției, realizat de Transparency International și cel al libertății presei, realizat de organizația Reporters Without Borders indică o corelație inversă clară între libertatea presei și corupție. Alte studii academice (Brunetti – Weder, 2003; Chowdury, 2004; Staning 2015) susțin aceeași corelație, expunând factorii care alimentează această corelație.

În esență, modul în care mass media relatează despre fenomenul corupției depinde, cu precădere de:

– climatul mediatic și politic al țării, la un moment dat;

– gradul de politizare a sistemului mass media;

– schimbările din piața de media și ale proprietății asupra mijloacelor de informare în masă, precum și consolidarea fenomenului de concentrare a proprietății;

– gradul de manipulare a mass media: fie că e vorba de cenzura aplicată de de proprietari, directori/redactori șefi, fie de auto-cenzura practicată de jurnaliști

– motivația proprie jurnalistului și percepției acestuia asupra „binelui public”;

Acești factori nu sunt niciodată unici sau izolați, ei lucrează în ansamblu, devenind dominați unul sau altul, la un moment dat (Mazzoni M., Avadani I, Kazoka I., 2016).

Jurnalistul, ca individ, poate juca la rândul său, mai multe roluri în expunerea corupției:

a. Inițiator/ (rol pozitiv) – jurnalistul identifică subiectul, îl investighează în profunzime, îl urmărește în timp și aduce o contribuție coerentă și solidă la expunerea corupției.

b. Facilitator/raportor (rol pozitiv) – reporterul urmărește subiectele descoperite de alții sau relatează, de o manieră corectă și profesionistă, despre eforturile pe care instituțiile însărcinate cu aplicarea legii luptă împotriva corupției. Deși nu ia el însuși inițiativa de a dezvălui cazuri de corupție, reporterul joacă totuși un rol pozitiv, contribuind la expunerea ei.

c. Colaborator/participant activ la acte de corupție (rol negativ) – reporterul este parte a unui act sau rețele de corupție și utilizează instrumentele jurnalistice pentru a-și expune, uneori agresiv (și uneori fals) dușmanii. În alte cazuri, jurnalistul doar manifestă simpatie pentru una din părți și prezintă doar punctul de vedere al acesteia. Oricum ar fi, jurnalistul joacă astfel un rol negativ, violând regulile relatării corecte.

d. Inactiv/leneș (rol negativ) – reporterul nu este interesat să relateze despre corupție, lăsând publicul în necunoștință de cauză în ceea ce privește fenomenul, violând astfel „idealul” profesional al obligației de a informa corect și la timp publicul.

Metodologie

Pentru a vedea cum se aplică aceste instrumente teoretice în presa din Moldova, am recurs la o cercetare calitativă de conținut mediatic. În principal am urmărit să evidențiem dacă există instrumentalizare politică a mass media (asociată unor interese de grup sau personale) și dacă aceasta duce la distorsionarea modului în care presa relatează subiecte controversate.

Am ales pentru aceasta cazul alegerilor pentru primăria Chișinăului, mai precis perioada scursă între turul al doilea al alegerilor (3 iunie 2018) și decizia finală de invalidare a alegerilor (25 iunie 2018), cu o extensie până la decizia Parlamentului European de a recomanda Comisiei Europene să suspende orice plăţi prevăzute de asistenţa macrofinanciară, dar şi sprijinul bugetar pentru Republica Moldova (5 iulie 2018).

Această suită de evenimente are elemente care naște suspiciuni de corupție.

În primul rând, alegerile rezultă în desemnarea unor persoane care capătă acces la și putere de decizie asupra utilizării resurselor publice. Însăși definirea legală a corupției este legată de utilizarea unei astfel de funcții publice „fie pentru solicitarea, primirea sau acceptarea, direct sau indirect, pentru sine sau pentru o altă persoană, a unor foloase materiale sau a unui avantaj necuvenit, fie în promisiunea, oferirea sau acordarea ilegală a unor asemenea foloase sau avantaje necuvenite subiecţilor actelor de corupţie”.

În al doilea rând, poziția pentru care se candidează a rămas vacantă în urma unui scandal de corupție. Dorin Chirtoacă, ales primar în 2015, a fost acuzat de „corupție pasivă și trafic de influență în variantpă avansată în dosarul amenajării parcărilor cu plată din Chinișinău. La sfârşitul lui 2015, primăria Capitalei a semnat un contract cu o firmă austriacă privind amenajarea parcărilor cu plată în Chişinău. Firma câștigătoare fusese creată cu doar o lună înainte, aparent chiar pentru a participa la licitație și Centrul Național Anticorupție a adunat dovezi privind participarea primarului la negocieri anterioare licitației. Dorin Chirtoacă a fost suspendat din funcție și apoi și-a dat demisia din funcția de primar (în februarie 2018), clamând presiuni la adresa sa și a primăriei Chișinăului.

În al treilea rând, decizia de invalidare a rezultatului alegerilor a fost neașteptată și contestată de ambii candidați din turul al doilea. Ea s-a bazat pe o interpretare laxă a legii, considerând că apelurile de participare la vot făcute publice de ambii candidați în ziua alegerilor, prin intermediul rețelelor sociale, au influențat rezultatul alegerilor. Decizia de invalidare pronunțată de prima instanță a fost amânată dincolo de practica uzuală, creând suspiciuni de negocieri subterane. Decizia inițială a fost pronunțată în 19 iunie, la mai bine de două săptămâni după derularea celui de-al doilea tur de scrutin (3 iunie) și foarte aproape de termenul limită prevăzut de lege (21 iunie).

În al patrulea rând, judecătoarea Rodica Berdilo, cea care a emis decizia inițială este tânără și cu o experiență restrânsă (2 ani) și a mai fost vizată de articole de presă într-un caz în care au existat suspiciuni.

În plus, momentul alegerilor pentru primăria Chișinăului constituie un foarte bun material de analiză, din mai multe motive:

1. Prezintă o cronologie necontestată/incontestabilă a faptelor:

2. Faptele au fost de notorietate publică și accesul la principalii actori a fost facil, predictibil și uniform pentru toate mediile, astfel încât reflectarea lor în presă să nu fie condiționată de calitățile profesionale excepționale ale jurnalistului sau de dotările tehnice ale redacției.

3. Faptele au un pronunțat caracter politic, ceea ce potențează mecanismele de politizare a mass media, acolo unde există, și le scoate în evidență;

4. Faptele au un distinct caracter de interes public, astfel încât decizia de publicare/relatare să fie de ne-evitat.

Cu alte cuvinte, evenimentul a fost atât de important și de vizibil, iar informația atât de abundentă și facil de accesat încât doar cine nu a vrut să acopere evenimentul nu a făcut-o.

Am analizat modul în care au acoperit acest subiect următoarele publicații:

– Ziarul de Gardă – ziar independent, cu profil de investigații

– Timpul – autodescris ca „unicul cotidian național”, cu o politică editorială favorabilă Partidului Democrat (de guvernământ);

– Jurnal.md. – publicație online, apropiată de Partidul „Platforma Demnitate și Adevăr” (PPDA) și de candidatul Andrei Năstase;

Am analizat, de asemenea, știrile difuzate de următoarele posturi TV:

– ProTV – post comercial generalist, independent, deținut de ProDigital. S.R.L. , deținut de Central Media Entreprises (Olanda);

– TV8 – post comercial generalist, independent, deținut de asociația de jurnaliști „Media Alternativă”;

– Prime – post comercial generalist, deținut de General Media Grup, controlat oficial de Vladimir Plahotniuc, președintele Partidulu Democrat (de guvernământ);

– Accent TV – post comercial generalist, deținut de „TELESISTEM TV” S.R.L., deținut de Vadim Ciubară, un cetățean moldovean stabilit la Moscova, cu o politică editorială pro-I. Dodon, pro-Partidul Socialișrilor și pro-Federația Rusă.

Informațiile privind proprietarii posturilor tv sunt preluate de pe site-ul Consiliului Coordonator al Audiovizualului și raportul Capturarea mass-mediei şi a altor mijloace de comunicare publică în Republica Moldova, realizat de Asociația Presei Independent și Transparency Internatonal Moldova.

Au fost analizate materialele din versiunile online ale publicațiilor și posturilor analizate (în cazul postului Pro TV Chișinău, datele numerice au fost furnizate de companie, datorită funcționării defectuoase a funcției de căutare pe arhiva online. Analiza de conținut a fost făcută după vizionarea materialelor disponibile online). Pentru toate publicațiile și posturile vizate s-au folosit aceleași combinații de cuvinte de căutare, pentru a asigura uniformitatea răspunsurilor la interogarea bazei de date (Andei Năstase, alegeri).

În materialele analizate am studiat următoarele elemente: numărul de materiale dedicate subiectului, tonul relatării (neutru sau părtinitor), numărul părților implicate și echidistanța față de acestea (dacă sunt prezentate toate punctele de vedere și cu frecvență proporțională cu relevanța lor pentru subiect), autorul materialului (materialul este original sau preluat de la alte mass media).

Metodologia aceasta are unele limitări, dar care nu afectează tendințele relevate. Astfel, materialele prezente în variantele online diferă de cele prezentate în variantele printate sau în cele difuzate (în cazul televiziunilor). Accesul la aceste materiale este condiționat de sofisticarea arhitecturii site-urilor respective (în special de calitatea funcției de căutare și de stocarea în arhive) și de starea lor de funcționare la momentul efectuării cercetării. Am ales, însă, această soluție pentru că ea aduce un element de uniformizare în cercetare. De regulă, numărul materialelor publicate în versiunile online este mai mare decât cel care apare în forma tipărită sau difuzată, unde există limitări de spațiu tipografic sau de emisie, ceea ce funcționează în avantajul cercetării.

Se poate reproșa acestei metodologii că a analizat materialele circulate într-un mediu care nu este dominant ca sursă de informație pentru publicul din Republica Moldova.

Doar 49% din populație se informează în principal de pe Internet (acesta fiind prima sau a doua sursă de informare), în timp ce 77% utilizează televiziunea ca primă sau a doua sursă de informare. Cu toate acestea, subiectul tratat a fost scrutinul electoral pentru Chișinău, iar 61% dintre respondenții din Chișinău au declarat că se informează de obicei din noutățile de pe site-urile informaționale din internet (un procentaj semnificativ mai mare decât media pe țară). În plus, interesul cercetării s-a axat pe conduita jurnaliștilor și a redacțiilor, nu pe efectul materialelor asupra publicului.

Interpretarea rezultatelor

Subiectul turului al doilea al alegerilor pentru primăria Chișinăului a fost bogat reflectat în presă, apărând, în volume diferite, în toate redacțiile studiate. Numărul de materiale dedicate acestui subiect variază între 18 (Accent TV) și 161 (Timpul.md). Principalele formate jurnalistice practicate sunt știrea și comentariul. De altfel, acestea sunt și genurile jurnalistice predominante în publicațiile/canalele studiate. Apare destul de frecvent (în special în cazul televiziunilor, dar nu numai) știrea care redă conținutul unor dezbateri (talk show-uri), ceea ce denotă o dublă utilizare a informației, dar și conversia unor opinii în „știre”.

Tonul relatărilor variază de la neutru la pozitiv/negativ, denotând o poziționare clară a unor medii în favoarea uneia dintre părți (și în defavoarea celeilalte).

Majoritatea redacțiilor publică cu preponderență materiale originale, rezultatul muncii de producție și editare a personalului propriu. O excepție marcantă de la acest model o reprezintă timpul.md, care are un număr disproporționat de mic de materiale proprii, majoritatea covârșitoare fiind preluate din alte surse media.

Rezultatul cercetării se regăsește sumarizat în Anexă.

Fără a avea pretenția unei analize de text exhaustive, în baza datelor analizate se pot desprinde următoarele tendințe:

1. Interesul față de tratarea completă și profesionistă a unor subiecte de mare importanță publică și cu încărcătură politică deosebită variază de la redacție la redacție (numărul de articole variază de la 18 la 161). O primă cauză pentru o astfel de discrepanță poate fi capacitatea redacțională redusă a unor companii (număr mic de personal). Dar, acolo unde a existat voința editorială, s-au găsit și soluțiile necesare – vezi cazul timpul.md care are cel mai mare număr de articole, deși acestea sunt în covârșitoarea lor majoritate preluate de la alte mass media. Putem avansa, deci, concluzia că nu lipsa capacității editoriale este cauza reflectării minimale a subiectului în anumite publicații sau posturi.

2. Se observă, în unele din cazurile studiate, o preferință clară (bias) pentru una din părțile implicate în alegerile pentru primăria Chișinăului. Acest bias se manifestă fie prin o supra-expunere a unui candidat, prin ignorarea sau reducerea la minimum a prezenței unui candidat sau prin utilizarea unui limbaj derogatoriu la adresa unui candidat. De exemplu, Accent TV nu difuzează nicio știre în care să fie prezent punctul de vedere al lui Andrei Năstase, cu „vocea” sa (citarea de declarații directe) (Pentru acest post, principalul subiect al perioadei a fost statutul limbii ruse în Republica Moldova, iar principala figură politică – președintele Igor Dodon). Pentru Prime TV, faptul că A. Năstase critică invalidarea alegerilor este redat drept „victimizare” (verb cu conotație negativă în context, care induce ideea că este vorba mai mult de o percepție personală negativă decât de niște fapte concrete).

Această tendință vine în continuarea celei care a marcat campania electorală, remarcată și documentată de raportul de monitorizare al campaniei electorale realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent.

3. Se observă o corelație pozitivă directă între biasul editorial și structura de proprietate. Cu cât o redacție este mai apropiată de o facțiune sau un actor politic, cu atât este mai dispusă să prezinte favorabil sau mai vizibil punctul de vedere al acesteia. Astfel, jurnal.md, post apropiat de candidatul A.Năstase și formațiunii acestuia, PPDA, prezintă o supraexpunere a acestuia în materialele sale și o tratare în cheie pozitivă a intervențiilor sale. În schimb, Prime TV și Accent TV, posturi ai căror proprietari sunt apropiați unor formațiuni politice opuse PPDA, trec sub tăcere punctul de vedere al candidatului acestei formațiuni și tratează mai degrabă cu dezinteres chestiunea alegerilor.

În aceste condiții, putem trage următoarele concluzii generalizatoare:

– Există o instrumentalizare clară a mass media din Moldova care urmează liniile de demarcație politice.

– Instrumentalizarea politică nu este discretă. Ea se face cu încălcarea standardelor profesionale cele mai elementare și fără nicio temere de repercusiuni legale sau de reacție publică. Ea nu este o „greșeală”, rezultat al unei slabe pregătiri profesionale a jurnaliștilor, ci o politică editorială asumată și insensibilă la argumente etice sau profesionale. Acesta ne permite să conchidem că această „aliniere” se efectuează prin structurile de proprietate/finanțare, care își asumă riscul (scăzut de altfel) ca redacțiile să fie penalizate sau să primească alte sancțiuni de ordin legal.

– Există, cu siguranță, suficientă expertiză profesională jurnalistică în piața de mass media din Republica Moldova, dovadă stând materialele profesionist realizate și agendele echilibrate promovate de unele publicații și posturi (Ziarul de Gardă, Pro Tv).

– Există și capacitate de reacție în rândul comunității jurnalistice privind aceste derapaje (organizații de media care iau poziție și critică astfel de derapaje), dar puterea lor de influență este scăzută, ca și puterea lor de intervenție.

Cu aceste observații putem să recitim grilele propuse de literatura academică de specialitate (vezi secțiunea Considerente teoretice) pentru a vedea în ce măsură mass media din Moldova este capabilă să contribuie eficient la lupta împotriva corupției. Regăsim, astfel în societatea moldovenească următorul tablou:

– climatul mediatic și politic al țării – neprielnic luptei anti-corupție, cu autorități de stat slabe și/sau capturate de interese partizane (vezi și Indicele de Percepție a Corupției, care plasează Moldova pe locul 122 din 180 de țări studiate);

– gradul de politizare a sistemului mass media: Moldova se aliniază sistemului mass media de tip „mediteranean”, potrivit clasificării propuse de Hallin și Manicni (2004). Acest sistem este caracterizat de prevalența opiniei sau a relatărilor editorializate (în detrimentul știrilor neutre), de dominația televiziunii, ca mediu principal de informare (în detrimentul presei scrise), de o autonomie scăzută a profesiunii jurnalistice și de paralelism politic (alinierea furnizorilor de conținut mediatic de-a lungul unor linii politice). De remarcat că aceste alinieri nu sunt stabile și ideologice, ci urmăresc mai degrabă persoane decât doctrine politice. Companiile de media se afiliază astfel unui grup de interese (de cele mai multe ori mixte, economice și politice) și nu neapărat unei facțiuni politice anume. Când orientările ideologice din interiorul grupului se schimbă, conținutul mediatic reflectă cu promptitudine aceste schimbări.

– schimbările din piața de media și ale proprietății asupra mijloacelor de informare în masă, precum și consolidarea fenomenului de concentrare a proprietății au decapitalizat masiv piața de media, în favoarea companiilor „conectate” politic; majoritatea mediilor independente sunt finanțate, într-o proporție sau alta, în regim de proiect editorial (nu ca business), ceea ce face ca fluxurile de capital să nu aibă consecvența și stabilitatea necesare unei dezvoltări de strategii pe termen lung. În plus, proprietatea de media este concentrată (chiar dacă nu vizibil) în jurul unor beneficiari finali cunoscuți, care lucrează cel mai adesea prin interpuși, pentru a eluda reglementările anti-monopol.

– motivația proprie jurnalistului și percepției acestuia asupra „binelui public” – există comportamente diferite ale jurnaliștilor și nu toți membrii profesiei împărtășesc aceeași viziune asupra „binelui public” (cum ilustrează și studiul nostru de caz);

În ceea ce privește cele patru tipuri de roluri pe care le poate juca un jurnalist în raport cu relatarea despre corupție, constatăm că se regăsesc în întregime în mass media din Moldova, cu o anumită structurare: există publicații/posturi în care jurnaliștii joacă cu preponderență roluri pozitive și active, iar altele în care își asumă măcar rolul inactiv/pasiv, dacă nu pe acela de complice la actul de dezinformare.

În esență, putem conchide că Moldova nu este pregătită sistemic pentru a susține mass media capabilă să contribuie eficient la lupta împotriva corupției.

Are sens să vorbim despre „corupție în presă”?

Unul dintre scopurile acestui demers de cercetare a fost să identifice dacă există posibilitatea de a introduce conceptul de „corupție de presă” și de a vedea dacă această abordare ar aduce o valoare practică societății.

Legislația moldovenească în vigoare (Legea 90/2008 cu privire la prevenirea și combaterea corupției) definește corupţia drept „faptă ilegală care afectează exercitarea normală a funcţiei şi care constă fie în folosirea de către subiectul actelor de corupţie sau al faptelor de comportament corupţional a funcţiei sale pentru solicitarea, primirea sau acceptarea, direct sau indirect, pentru sine sau pentru o altă persoană, a unor foloase materiale sau a unui avantaj necuvenit, fie în promisiunea, oferirea sau acordarea ilegală a unor asemenea foloase sau avantaje necuvenite subiecţilor actelor de corupţie”.

Potrivit legii, ( Articolul 4), subiecţi ai actelor de corupţie sau ai faptelor de comportament corupțional sunt:

a) funcţionarii publici, persoanele cu funcţii de demnitate publică, personalul din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică şi cel din autorităţile publice autonome sau de reglementare, concurenţii electorali, persoanele de încredere ale concurenţilor electorali, alte persoane prevăzute de legislaţie;

b) persoanele care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală;

c) persoanele publice străine şi funcţionarilor internaţionali.

De asemenea, Articolul 12 al legii, care tratează subiectul „Procesul politic şi procesul electoral”, arată că printre scopurile legii se numără și „excluderea posibilităţii de exercitare a unei influenţe necuvenite de către factorii interni şi externi, care impun interese de grup la luarea deciziilor”; (paragraful b)

În esență, modul în care sunt formulate prevederile legii pentru prevenirea și combaterea corupției sunt acoperitoare pentru o eventuală discuție despre oportunitatea introducerii conceptului de „corupție de presă”.

Cheia problemei stă, însă, în stabilirea „caracterul ilegal” al unor potențiale fapte de „corupție de presă”. Acesta ar putea deriva din prevederea acoperitoare a Constituției Republicii Moldova, formulată în Articolul 34 (4) : Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

Dar cum prevederile constituționale nu sunt direct opozabile în justiție, ar fi nevoie de o lege care să stabilească elementele constitutive ale faptei și pedepsele pentru violarea acestor prevederi. O astfel de abordare ar intra în conflict cu legislația europeană, care garantează libera circulație a informației fără a face distincție în funcție de valoarea de adevăr a respectivei informații. O încercare de a stabili apriori ce este „corect” și ce nu deschide însă calea unor abuzuri mai periculoase decât problema pe care încearcă să o rezolve. Un avertisment în această privință ne vine de la legislația împotriva fake news care a fost introdusă (sau au încercat tentative) în mai multe țări (Germania, Federația Rusă, Philipine, Myanmar) și care a eșuat în încercarea de a aduce claritate, dar a creat posibilitatea unor persecuții politice grave.

Ca atare, soluția problemelor legate de „influențele necuvenite” pe care mass media le poate exercita în luarea deciziilor trebuie găsită în altă parte. În acest proces trebuie avut în vedere atât „emițătorul” – beneficiarul final al actului de corupție sau influență, mijlocul – canalul de transmisie, care include și jurnalistul, dar și „receptorul” – publicul, alegătorul.

Posibile soluții

Am analizat, în cele de mai sus, cele cinci elemente care descriu interacțiunea dintre sistemul mass media al unei țări – în speță climatul mediatic și politic, gradul de politizare a mass media, concentrarea proprietății de media, gradul de manipulare a mass media, prin cenzură sau auto-cenzură și motivația proprie jurnalistului – și capacitatea mass media de a lupta eficient cu corupția. Rezultatele au fost defavorabile pe toate cele cinci componente, ceea ce ne-a permis să avansăm concluzia că mass media din R. Moldova nu este sistemic pregătită pentru a contribui în mod eficient la lupta împotriva corupției. Ca atare, orice demers în sensul creșterii capacității mass media în acest snes trebuie să se adreseze coordonat tuturor celor cinci direcții de mai sus:

Pentru îmbunătățirea climatului mediatic și politic:

Aplicarea cu strictețe și consecvență a prevederilor legale referitoare la prevenirea și combaterea corupției, în afara oricăror influențe politice.
Creșterea capacității sistemului judiciar de a procesa și rezolva cu promptitudine cazurile de corupție, în condiții de transparență;
Sprijinirea procesului de guvernare deschisă, inclusiv prin furnizarea cât mai multor seturi de date deschise, pentru uz public și aplicarea cu consecvență a prevederilor legale privind accesul la informațiile publice și transparența decizională.
Proiectarea, finanțarea și derularea pe termen lung a unui amplu program de educație media și civică, care să stimuleze gândirea critică, cunoașterea și aprecierea standardelor jurnalistice și respectul pentru drepturile omului. Un astfel de program de educație ar trebui să vizeze toate categoriile de public, în special tinerii și grupurile defavorizate social (săraci, bătrâni), dar și reprezentanții autorităților publice.

Pentru reducerea gradului de politizare a mass media:

În contexte electorale, stabilirea de reguli clare și egal aplicabile tuturor mijloacelor de informare în masă și aplicarea lor cu consecvență și echitabil de către autoritățile abilitate.
Dezvoltarea unii mediu de afaceri echitabil și bazat pe concurență și loială pentru afacerile în domeniul mass media, inclusiv în domeniul publicității;

Pentru reducerea concentrării proprietății asupra mijloacelor de informare în masă:

Aplicarea cu consecvență a prevederilor anti-monopol în ceea ce privește proprietatea de media.
Crearea și sprijinirea, inclusiv prin resurse publice alocate pe criterii meritocratice, în competiții deschise și transparente, de platforme de informare publică și proiecte cu activitate editorială.

Pentru reducerea gradului de manipulare a mass media, prin cenzură sau auto-cenzură:

Creșterea capacității profesionale a mass media din Moldova, precum și a capacității sale de auto-organizare (sindicate, asociații profesionale, asociații patronale).
Asigurarea unor condiții de muncă decente și stabile pentru angajații companiilor de media, care să reducă vulnerabilitatea acestora la „șantaj economic”;
Sprijinirea și consolidarea organizațională, inclusiv prin resurse publice alocate pe criterii meritocratice, în competiții deschise și transparente, a capacității de reacție și a influenței asociațiilor de media care activează în sprijinul unui comportament etic, aflat în slujba interesului public.

Pentru creșterea motivației proprii a jurnalistului:

Consolidarea comportamentului etic al jurnaliștilor, prin oferirea de oportunități profesionale (cursuri, traininguri, schimburi profesionale);
Dezvoltarea unui curriculum pentru învățământul superior (facultățile de jurnalism) axat pe responsabilitatea etică a jurnalistului și adaptat provocărilor etice ale perioadei curente;

Proiectul „Instigare la ordine”: comunitatea împotriva corupției este implementat de CPR Moldova cu susținerea financiară a Fundației Soros-Moldova / Departamentul Buna Guvernare. Acțiunile întreprinse în cadrul proiectului și opiniile exprimate în cadrul acestei publicații țin de responsabilitatea implementatorilor și nu reflectă neapărat poziția Fundației Soros-Moldova