fbpx

5 februarie 2018

Autor: Andrei Lutenco, CPR Moldova

„Un an pierdut”. Anume așa a descris o jurnalistă de investigație anul 2017, în care reprezentanții mass-media au trebuit să lupte, de la declarații și solicitări de informație, până la proteste, împotriva anonimizării excesive a hotărârilor de judecată și scoaterea opțiunii de căutare după nume a hotărârilor de pe portalul instanțelor de judecată, dar și cu rezistența organelor de drept în a oferi informații jurnaliștilor.

Aceste piedici în calea accesului la informație, care le-au făcut lucrul jurnaliștilor mai anevoios, iar pe alocuri – imposibil, au fost mai ales motivate prin protecția datelor cu caracter personal, „după modelul european”.

 

1. Introducere

Fiind una dintre cele trei ramuri ale puterii publice, justiția este, similar executivului și legislativului, supusă standardelor de transparență și acces la informații stabilite prin Constituție și legislația în vigoare[1]. În mod practic aceasta înseamnă că autoritățile din sistemul justiției trebuie să ofere informațiile oficiale de care dispun la solicitare[2], dar și să informeze publicul în mod pro-activ despre chestiunile de interes public[3]. Aceste obligații vin să asigure respectul dreptului constituțional al cetățenilor la informații[4], dar și funcționarea corespunzătoare a instituțiilor democratice, răspunderea oficialilor față de cetățeni și controlul și supravegherea cetățenilor asupra treburilor publice. Astfel, actorii din sistemul de justiție, ca reprezentanți ai puterii publice se supun normelor generale privind accesul la informație, libertatea de exprimare[5] și transparența.

Pe lângă aceasta, în cazul sistemului de justiție, există garanții specifice – în particular regula constituțională privind caracterul public al dezbaterilor judiciare și al hotărârilor judecătorești[6] – care pot fi considerate cazuri speciale de acces la informațiile cu caracter public. Această garanție, consfințită și în principale instrumente internaționale din domeniul drepturilor omului[7], urmărește în primul rând protejarea dreptului persoanei la un proces echitabil – caracterul public al procedurilor judiciare protejează părțile de o administrare a justiției făcută în secret și înafara oricărei supravegheri din partea publicului[8]. Totodată, principiul publicității proceselor și a hotărârilor judecătorești este un mijloc de asigurare a încrederii publicului în instanțe[9].

Acest ultim interes servit de accesul la informație ne aduce la încă un motiv din care este importantă asigurarea transparenței și accesului la informație în sectorul justiției, și anume acel al prevenirii corupției și a percepției corupției.

Indubitabil, pe lângă drepturile ce țin de accesul la o justiție echitabilă, cetățenii au și alte drepturi și interese care le sunt puse în joc atunci când interacționează cu sistemul justiției, inclusiv cele ce țin de datele cu caracter personal și viața privată și de familie. Atunci când participă într-un proces, oamenii au așteptarea rezonabilă că acest fapt nu le va afecta excesiv viața personală și nu îi va expune unei atenții publice nenecesare.

Accesul la informații în sfera justiției, astfel, pune în joc (afectează și/sau promovează) interesele, adesea opuse, ale mai multor subiecți – reprezentanții și angajații sistemului, justițiabili, reprezentanți ai profesiilor juridice, mass-media și societatea civilă, dar și toți cetățenii republicii și statul în general. Felul în care este reglementat și aplicat în practică acest acces va afecta respectiv unele sau alte interese în dependență de prioritățile urmărite de stat.

În prezentul studiu ne-am propus să cercetăm felul în care sunt aplicate în practică reglementările privind accesul la informație în Republica Moldova din perspectiva intereselor și standardelor menționate mai sus, în contextul evoluțiilor din ultimul an. Pentru aceasta am recurs la interviuri cu actorii afectați (cei din sistemul justiției, dar și cu jurnaliști), solicitări de informații, analiza legislației și a altor informații disponibile.

 

2. Publicarea online a hotărârilor de judecată și alte aranjamente privind transparența

Practica publicării hotărârii judecătorești precedă internetul, iar motivele care o determină țin de asigurarea condițiilor de monitorizare a activității judecătorului, pe de o parte, și de informare a publicului privind evoluția jurisprudenței, pe de alta.[10]

Practica publicării online a hotărârilor judecătorești în Republica Moldova a început cu adoptarea la sfârșitul anului 2007 a modificărilor la Legea privind organizarea judecătorească[11] care prevedeau publicarea pe paginile web ale instanțelor a hotărârilor judecătoriilor, ale curţilor de apel şi ale Curţii Supreme de Justiţie, stabilind totodată că modul de publicare a hotărârilor judecătoreşti este stabilit printr-un regulament, aprobat de către Consiliul Superior al Magistraturii[12]. Cu cinci ani mai târziu, o altă completare la lege[13] prevedea deja că „lista cauzelor fixate pentru judecare se plasează pe pagina web a instanţei judecătoreşti […] cu cel puţin 3 zile înainte de data şedinţei de judecată, indicându-se […] numele sau denumirea părţilor, obiectul cauzei, precum şi alte date referitoare la publicitatea şedinţei de judecată[14]. Același articol, numit „Transparenţa activităţii instanţei judecătorești”, prevede că în fiecare instanţă judecătorească este desemnat un angajat al secretariatului responsabil de relaţiile cu publicul și că orice persoană are dreptul să solicite şi să primească informaţii referitoare la activitatea instanţei judecătoreşti sau la o anumită cauză. Informaţia se acordă în forma solicitată (telefon, fax, poştă, poştă electronică, precum şi în alte forme de furnizare a informaţiei), cu respectarea normelor privind protecţia datelor cu caracter personal şi privind confidenţialitatea procesului.

 

3. Epopeea anonimizărilor

Începutul

Anonimizarea hotărârilor judecătorești, adică excluderea numelor dar și a altor date cu caracter personal din textul hotărârilor judecătorești, a devenit subiectul dezbaterilor publice în Republica Moldova după aprobarea în iunie 2016 a Regulamentului Consiliul Superior al Magistraturii privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești pe portalul unic al instanțelor judecătorești[15]. La acel moment, Regulamentul conținea norme vagi și interpretabile privind necesitatea anonimizării, dar care au adus la implementarea acestei proceduri, ca și regulă[16] sub pretextul implementării prevederilor Legii privind protecția datelor cu caracter personal[17]

Subiectul a ajuns în centrul atenției publice la începutul anului 2017 atunci când atât practica anonimizării (mai ales a anonimizării excesive [vezi mai jos secțiunea 5]) cât și scoaterea opțiunii de căutare după numele persoanei de pe portalul instanțelor de judecată au devenit subiectul controverselor, stârnind nemulțumirea jurnaliștilor[18], organizațiilor societății civile[19] dar și a actorilor din sectorul justiției[20].

În așteptarea noului regulament

Dezbaterile la subiect au fost impulsionate în vara lui 2017, atunci când CSM a publicat un proiect care prevedea modificarea regulamentului existent. Proiectul, elaborat cu implicarea Centrului Național de Protecție a Datelor cu caracter personal, dar nu și a jurnaliștilor sau altor reprezentanți ai societății civile, a adăugat norme mult mai restrictive și neechivoci instituind norma anonimizării generalizate a hotărârilor[21] „în conformitate cu prevederile Legii privind protecția datelor cu caracter personal”. Proiectul își propunea să rezolve problema îngrădirii accesului la informație a jurnaliștilor instituind o excepție de la regula anonimizării, potrivit căreia „persoanele care se încadrează în condițiile articolului 10 din Legea privind protecția datelor cu caracter personal (adică cele care prelucrează datele exclusiv în scopuri jurnalistice, artistice sau literare – n.n.)” pot avea acces la hotărârile neanonimizate „prin intermediul unui mecanism de acces automatizat”. La acel moment, proiectul a fost supus unei critici dure din partea organizațiilor de media și a societății civile, inclusiv din motivul caracterului netransparent al procesului de elaborare a acestuia și lipsa consultărilor cu actorii afectați.

La rândul său CPR Moldova a transmis în adresa CSM o opinie pe marginea proiectului, în care am atenționat că modificările propuse afectează negativ dreptul la informație, libertatea de expresie și cea a presei, dar și interesul public față de o justiție deschisă, corectă și integră, fără a institui un echilibru echitabil dintre acestea și dreptul la viața intimă, de familie și privată. Totodată, opinia subliniază că orice decizie de stabilire a unui echilibru între aceste drepturi și interese, trebuie să se facă la nivel legislativ și în corespundere cu principiul proporționalității, așa cum o cer standardele internaționale.[22]

Mai mult ca atât, proiectul dat a fost ținta criticilor din partea președintelui Curții Supreme de Justiție care a publicat și o analiză juridică la subiect[23] în care a concluzionat că:

Încălcarea unui drept puternic la libertatea de exprimare prin anonimizarea hotărârilor judecătorești și prin instituirea unui acces controlat la textul deplin al acestora afectează întreaga democrație și întregul edificiu al statului de drept, putând avea consecințe iremediabile mai ales în materie de încredere în justiție.

Este de remarcat de asemenea faptul că, în toată această perioadă, CSJ s-a abținut de la anonimizarea hotărârilor sale și chiar a fost subiectul unui demers către CSM din partea Ministerului Justiției[24].

Noul regulament

„Răsturnarea de situație” a avut loc pe data de 10 octombrie 2017, atunci când, în timp ce jurnaliștii și susținătorii lor protestau în fața CSM împotriva anonimizărilor, Consiliul a adoptat un nou Regulament privind modul de publicare a hotărârilor judecătoreşti, în redacția propusă de CSJ.

Conform ultimelor reglementări din Regulamentul aprobat de CSM, în hotărârile judecătorești publicate pe portalul instanţelor naționale de judecată sau pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, numele părților la proces nu va fi anonimizat „în nici un caz (sic!), cu excepția situațiilor prevăzute de punctul 18” din Regulament. Vor fi anonimizate întotdeauna numele minorilor și numele patronimic al persoanelor, cu excepția proceselor penale sau contravenționale, unde numele minorilor care au calitatea de autor, instigator sau complice nu va fi anonimizat[25]. Totodată, regulamentul prevede ascunderea în toate cazurile a locului şi datei naşterii persoanelor, domiciliul și/sau reședința acestora, numărului lor de telefon, codului personal (IDNP), datelor despre starea lor de sănătate, datele bancare, numărului de înmatriculare a automobilului, codul personal de asigurare medicală, codul personal de asigurare socială, precum și alte date, în conformitate cu Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal.

Regulamentul a intrat în vigoare odată cu publicarea în Monitorul Oficial pe 24 noiembrie 2017, prevederile sale fiind obligatorii de la acea dată.

Totuși, CPR a constatat că, chiar și după mai mult de două luni de la publicare, hotărârile încărcate pe portal, continuă să ascundă numele participanților la proces (inclusiv, de exemplu, a procurorilor). Angajații instanțelor de judecată, în particular, asistenții judiciari cărora le revine obligația anonimizării hotărârilor judecătorești par a nu fi la curent despre existența noului regulament, fie implementării noilor reglementări nu i se acordă atenția cuvenită.

Hotărâre pe un caz de evaziune fiscală, pronunțată pe 10.01.2018, adică după o lună și jumătate după intrarea în vigoare a noului Regulament. Sunt ascunse date calendaristice, nume de persoane, denumiri de persoane juridice, sume de bani și chiar numere de facturi

 

Trebuie de remarcat că nu este vorba de cazuri izolate – majoritatea hotărârilor accesate de CPR Moldova conțineau astfel de încălcări ale Regulamentul. Mai mult, în urma unei analize a celor mai recente hotărâri judecătorești, publicate pe portalul instanțelor naționale de judecată, CPR Moldova constată că, sunt anonimizate nu doar datele cu caracter personal menționate mai sus, dar și date anonimizarea cărora nu era prevăzută nici de vechiul regulament, precum: denumiri ale persoanelor juridice, sume de bani, date calendaristice etc.

CNPDCP strikes back?

Totuși, chiar și odată intrat în vigoare noul Regulament, istoria cu anonimizarea hotărârilor judecătorești are o continuare. În aceeași perioadă în care CSM discuta asupra noului regulament, Centrul Național de Protecție a Datelor cu Caracter Personal a propus spre dezbateri publice un proiect de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative[26]. Acest proiect prevede în special, modificarea și completarea Legii privind organizarea judecătorească astfel încât să instituie anonimizarea obligatorie a hotărârilor judecătorești[27], dar și, printre altele, să limiteze accesul la informațiile privind cauzele fixate pentru judecare.

Mai mult, pagina web a instituției continuă să conțină o secțiune specială numită „Depersonalizarea Hotărârilor Judecătorești”[28].

Chiar dacă, până la urmă a fost adoptată o soluție care corespunde mai mult așteptărilor societății vizavi de accesibilitatea informației despre actul justiției, dezbaterile și finalitatea lor s-au bazat mai degrabă pe discuții și argumente care au mers în paralel fără a pune accent pe impactul deciziilor și pe valorile pe care acestea le apără: fie că e vorba despre transparență, responsabilitate și integritate, fie despre dreptul la protecția vieții intime și de familie. Anume din această cauză, chiar după adoptarea Regulamentului CSM, instituția responsabilă de protecția datelor cu caracter personal continuă să insiste, cu propuneri legislative, asupra anonimizării hotărârilor în toate cazurile, ignorând orice considerente și argumente (transparența, anticorupția, libertatea presei etc.), altele decât protecția datelor cu caracter personal.

 

4. Standarde internaționale

Deși nu există standarde unice universale sau regionale și nici un consens al mediului academic asupra felului în care trebuie sau nu trebuie să fie publicate hotărârile judecătorești, putem vorbi despre existența unor principii comune care ar trebui să ghideze practica într-un stat anume.

Conform comentariului general al Comitetului ONU pentru Drepturile Omului[29] nr. 32 asupra Articolului 14 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice (Dreptul la egalitate în faţa justiției și la un proces echitabil):

Chiar și în cazurile în care publicul este exclus din proces, hotărârea, inclusiv cele mai importante constatări, probe și argumente legale trebuie să fie făcute publice, cu excepția cazurilor în care interesele persoanelor minore cer altceva, sau în care procesul vizează dispute matrimoniale sau custodia copiilor.[30]

Comitetul menționează expres că garanția privind publicitatea procesului apără „drepturile justițiabilului dar și a societății în genere”.

Un studiu efectuat în 2008 de Departamentul privind Guvernarea prin Lege a Misiunii OSCE în Skopje (Macedonia)[31] a rezumat cerințele internaționale în ceea ce privește accesul la deciziile instanțelor de judecată, remarcând printre altele că (1) hotărâririle trebuie, ca regulă generală să fie publicate, (2) ca minimum acestea trebuie să fie depuse la cancelaria instanței pentru a le face accesibile publicului, (3) conform CEDO nu este permisibil accesul la textul deplin al hotărârii doar pentru anumite categorii de persoane interesate, fiindcă împiedică accesul egal al tuturor și (4) pe lângă a fi pronunțată verbal, pentru a nu limita accesul al aceasta doar la o anumită clasă de persoane, hotărârea trebuie să fie pusă la dispoziția tuturor membrilor publicului la cerere.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a avut oportunitatea să se pronunțe asupra publicării datelor personale ale persoanei în cauza Z. с. Finlandei, în care curtea a constatat că publicarea informațiilor sensibile (statutul HIV pozitiv) despre un martor într-un proces penal, într-o hotărâre de judecată accesibilă publicului a încălcat dreptul persoanei la viață privată (articolul 8 din CEDO), fiindcă nu urmărea un interes legitim.

Totuși, această constatare nu poate fi generalizată la alte tipuri de date personale și alte categorii de hotărâri, în care interesul public pentru transparența justiției va prevala asupra intereselor personale, inclusiv cele ce țin de viața privată[32]. Nemaivorbind de cazurile de corupție mare sau a celor de rezonanță în care sunt puse în joc direct dreptul publicului de a cunoaște și libertatea presei. Mai mult, după cum menționează mai mulți experți, practica de publicare a hotărârilor CtEDO însăși este un exemplu.[33] Or, regula în cazul curții este publicarea neanonimizată a hotărârilor, cu excepția cazurilor în care anonimizarea este solicitată de subiectul datelor cu caracter personal vizat.

Un studiu din 2017, privind publicarea online a hotărârilor judecătorești în UE a constatat neuniformitatea practicilor de publicare și de anonimizare a deciziilor în Uniune[34]. Totuși, acesta constată și unele practici comune cum ar fi distincția dintre persoanele fizice și cele juridice, cu regula generală că datele despre persoanele juridice se publică în toate cazurile. La fel, datele persoanelor implicate ca și profesioniști în proces – judecători, asistenți judiciari, avocați, procurori, experți, interpreți – nu se anonimizează.[35]

Totuși, pe lângă aceste standarde minime există și altele mai speciale – zece din statele membre chestionate aveau reguli specifice pentru publicarea deciziilor fără anonimizare, în special în cazurile în care persoane publice erau parte dintr-un proces care este relevant pentru rolul lor în viața publică[36]. După cum vom vedea mai jos, anume în astfel de procese jurnaliștii și societatea civilă, inclusiv CPR Moldova, au avut dificultăți în a accesa informații de interes public sporit.

Chiar și atunci când se face anonimizarea, se recomandă ca aceasta să fie conformă unor reguli clare, care să nu limiteze excesiv informația. De exemplu, același studiu sugerează că obscurizarea datelor personale (prin omitere completă sau înlocuire cu puncte sau ‘xxxx’) trebuie să fie evitată, pentru că aceasta afectează inteligibilitatea textului[37].

Mai mult ca atât, în unele state, anonimizarea este excepția și nu regula, de exemplu în Regatul Unit, în care anonimizarea se face doar în cazuri excepționale, de regulă la inițiativa judecătorului (de exemplu atunci când sunt implicați minori).

Diversitatea practicilor statelor UE, servește drept temei de a concluziona că decizia statului vizavi de opțiunea de anonimizare a hotărârilor, ține de contextul fiecărei țări în parte. Printre factorii ce determină acest context, cruciali ar fi gradul de democratizare, încrederea în justiție, libertatea presei și accesul acesteia la surse de informare despre activitatea guvernului și a reprezentanților săi.

În această ordine de idei, ar fi de neconceput ca dreptul la protecția vieții private să fie utilizat în aceste state cu scopul (sau cu efectul) de a ascunde de public informații privind cazurile de rezonanță cu demnitari implicați în cazurile de corupție, de exemplu.

Or, după cum stabilesc standardele internaționale dar și legislația Republicii Moldova, persoanelor publice, dar mai ales, demnitarilor și oficialilor li se aplică standarde diferite de protecție a vieții private decât în cazul celorlalți subiecți de drept. Legea Republicii Moldova privind libertatea de exprimare[38] este explicită în acest sens:

Informaţiile despre viaţa privată şi de familie a persoanelor publice şi a persoanelor fizice care exercită funcţii publice pot fi dezvăluite dacă aceste informaţii prezintă interes public. Răspândirea informaţiilor respective nu trebuie să ducă la prejudicii nejustificate terţilor […] Dacă persoanele publice şi persoanele fizice care exercită funcţii publice provoacă ele însele atenţia asupra aspectelor din viaţa lor privată şi de familie, mass-media are dreptul să cerceteze aceste aspecte.

Mai mult ca atât, în condițiile încrederii scăzute în justiție, și a dezideratelor strategice ale Republicii Moldova în ceea ce privește combaterea corupției, publicarea hotărârilor neanonimizate nu doar că este justificată, dar și necesară pentru îmbunătățirea situației la aceste capitole. Prin urmare, aceste două priorități, lupta cu corupția și sporirea încrederii în justiție constituie interese legitime ale statului care ar justifica publicarea unor date cu caracter personal, inclusiv numele, în hotărârile judecătorești[39].

După cum vom vedea mai jos, anonimizarea hotărârilor judecătorești în toate cazurile, așa cum a avut loc până în octombrie 2017, dar și așa cum prevăd propunerile legislative ale CNPDCP, nu țin cont de aceste principii. Mai mult ca atât, odată decisă anonimizarea, aceasta se aplică excesiv și neconsecvent.

5. Accesul la informația din sectorul justiției în practică

Anonimizarea

O trecere în revistă a practicilor de anonimizare a hotărârilor judecătorești și a efectului pe care aceste le-au avut ne pot servi drept o bună ilustrație a impactului pe care îl poate avea revenirea la aceste practici dacă va fi adoptat proiectul de lege propus de CNPDCP.

Conform jurnaliștilor intervievați pentru prezenta notă, „…ultimul an (2017 – n.n.) a fost un an pierdut pentru jurnaliștii din Republica Moldova”, aceștia fiind nevoiți să confrunte bariere adiționale în accesarea informațiilor ce țin de sfera justiției, dar și să se concentreze pe unele acțiuni în vederea obținerii acestui acces (la opțiunea de căutare a hotărârilor judecătorești după numele părților, dar și la hotărârile neanonimizate pe cauzele de rezonanță). Aceste acțiuni au inclus proteste, cluburi de presă, participări la (interminabile) consultații cu autoritățile.

Jurnaliștii au remarcat și „anonimizarea” excesivă a hotărârilor judecătorești (situații în care în hotărârile publicate erau ascunse suma amenzii, numele procurorului, judecătorului, avocatului), cazuri în care în locul hotărârii erau încărcate fișiere fără text sau o altă hotărâre în locul celei căutate. Practica de a înlocui toate datele cu caracter personal din hotărâre cu aceleași litere (XXXXX), de exemplu atât pentru reclamant cât și pentru pârât, la rândul său face imposibilă înțelegerea hotărârii și zădărnicește orice efort de monitorizare sau muncă jurnalistică.

De exemplu, una dintre hotărârile de rezonanță recente (20 aprilie 2017) este sentința în privința lui Veaceslav Platon[40]. Curios este faptul că, în această hotărâre nu numai că sunt anonimizate datele cu privire la condamnat, dar și cele cu privire la completul de judecată, procurorii pe caz și apărătorii inculpatului.

Sentința în privința lui Veaceslav Platon, din 20.04.2017, în care sunt ascunse numele judecătorilor, procurorului și apărătorului

 

Mai mult, în privința lui Veaceslav Platon, conform datelor disponibile pe portalul instanțelor naționale de judecată, remarcăm două sentințe, ultima din decembrie 2017 (data pronunțării hotărârii fiind „anonimizată” atât în sistemul de căutare cât și în interiorul sentinței).

 

Cele două sentințe în privința lui Veaceslav Platon

 

Sentința din 2017 în privința lui Veaceslav Platon, în care e ascunsă și data pronunțării.

 

Mai mult, potrivit hotărârii, aceasta a fost adoptată în ședință publică, ceea ce ridică dubii referitor la temeiurile din care au fost ascunse datele. Or, dat fiind că publicarea online a avut loc în 2018, ar fi trebuit să fie aplicate normele din noul Regulament CSM care prevede anonimizarea datelor pentru ședințele închise și cele secrete. Altfel, este vorba despre încălcarea Regulamentului.

La rândul său, din analiza hotărârilor din perioada anonimizării obligatorii a tuturor hotărârilor CPR a constatat, în cadrul aceleași instanțe de judecată (Judecătoria Chișinău) inconsecvențe și iregularități în practica publicării hotărârilor judecătorești. În multe dintre hotărâri erau anonimizate datele cu privire la numele și prenumele avocaților inculpaților, părții vătămate, martorilor, procurorului, în timp ce în alte cazuri acestea erau publicate. În majoritatea hotărârilor judecătorești erau anonimizate, în partea introductivă a hotărârii judecătorești, datele cu privire la numele și prenumele inculpatului, care însă, rămâneau să figureze în partea descriptivă în unele hotărâri judecătorești. Similar, în timp ce în multe situații în care erau anonimizate numele și prenumele inculpatului, rămânea publică informația despre domiciliul acestuia (în alte cazuri, datele privind domiciliul inculpatului erau depersonalizate).

S-a constatat, de asemenea, că pentru anonimizare au fost folosite fie simbolurile XXXXXXX, fie inițialele părților, iar de multe ori aceste simboluri nu au fost precedate de statutul procesual al persoanei, făcând practic imposibilă înțelegerea celor relatate („XXXXXXX s-a întâlnit cu XXXXXXX”) și lipsind, astfel, de conținut și sens întreaga hotărâre[41]. Am întâlnit hotărâri în cadrul cărora au fost omise datele calendaristice din fabula infracțiunii (de ex: data comiterii infracțiunii), iar scopul acestor omisiuni nu este clar. De exemplu, „La XXXXXXXXX, aproximativ la ora 18:55, xxxxxxxxxxxxxxxxxx, se afla la domiciliului său din mun.xxxxxxxxxxxxxxx.”.

Cu toate acestea, CPR Moldova a constatat că erau publice, în absolut toate hotărârile judecătorești, date precum: cetățenia, naționalitatea, statutul militar, starea civilă, statutul social, studiile, antecedentele penale ale inculpatului.

CPR Moldova a semnalat situația dată Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând clarificări privind normele în baza cărora se depersonalizează hotărârile judecătorești, aplicarea / interpretarea acestora de către instanțele judecătorești din Republicii Moldova și motivarea caracterului neuniform al depersonalizării hotărârilor judecătorești.

În răspunsul la această solicitare, CSM s-a limitat la a rezuma prevederile legale de ordin general.

Toate acestea indicau la momentul respectiv că normele privind anonimizarea hotărârilor judecătorești erau incomplete, permițând o prea mare discreție celor care le aplicau[42] și rezultând în situații în care era zădărnicit fie accesul la informații a publicului, fie însăși efortul de protejare a datelor cu caracter personal. O altă concluzie este că aceste norme erau interpretate și aplicate neuniform. Nu există vreun motiv din care aceeași situație nu se va repeta și dacă proiectul CNPDCP va fi aprobat. Chiar dacă, pentru a justifica anonimizarea, adesea se recurgea la citarea practicii internaționale, vedem că cele mai importante principii de care se ghidează aceasta (excepțiile pentru cazurile de interes public sporit), dar șielementarele procedee tehnice (păstrarea inteligibilității textului) au fost ignorate.

Anonimizarea hotărârilor de judecată (mai ales ascunderea numelor părților) poate afecta decisiv monitorizarea cauzelor de rezonanță, inclusiv celor de corupție, din Republica Moldova. Ilustrativ în acest context este răspunsul Judecătoriei Centru la o solicitare CPR Moldova, prin care am solicitat hotărârile neanonimizate pe cazurile de abuz de putere sau abuz de serviciu (art. 327 Cod Penal) din perioada anului 2017, la care judecătoria a oferit următorul răspuns:

…Legea procesual penală nu admite altor persoane decât părților și participanților la procesul penal de a lua cunoștință cu materialele dosarului sau de a primi copia de pe hotărârea judecătorească, motiv din care în scopul asigurării protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, în special a dreptului la inviolabilitatea vieții intime, familiale și private, solicitărilor D/voastră nu li se pot da curs.

Astfel, am văzut cum în practică anonimizarea poate face mai dificilă sau chiar imposibilă monitorizarea cazurilor de corupție.

Alte aspecte ale accesului la informații în sectorul justiției

Totuși, problemele cu care se confruntă jurnaliștii care au nevoie de informații din partea actorilor din sectorul justiției nu se opresc aici.

Problemele sunt sesizate începând cu nivelul instituțional. Potrivit jurnaliștilor intervievați, după reorganizarea instanțelor de judecată în efectivul acestora adesea lipsesc persoanele responsabile de relațiile cu presa. Asta în pofida normei citate din Legea privind organizarea judecătorească, care cere expres atribuirea unui astfel de rol în secretariatul instanței.

Potrivit ziariștilor intervievați, solicitările oficiale de informații de la actorii din sectorul justiției adesea nu au rezultatul scontat. Mai mult, jurnaliștii spun că renunță să mai facă solicitări de informații pe cauzele răsunătoare din cauza riscului mare de a fi refuzat accesul la informație sub pretextul protecției datelor cu caracter personal. Iar, orice tergiversare a accesului la informație poate face ca materialul jurnalistic să nu mai fie oportun.

„Practic în toate răspunsurile se invocă pretextul protecției datelor cu caracter personal” (din interviu)

Pe de altă parte, aceștia precizează că nivelul de deschidere și cooperare cu presa depinde în totalitate de funcționarul care răspunde de relațiile cu presa.

Nu există o practică uniformă în privința accesului la dosare în cadrul instanțelor de judecată, accesul fiind permis doar ca excepție, iar resursele alternative devin o soluție mai concretă și rapidă.

Astfel de resurse sunt, de exemplu procurorii și avocații. Astfel, în multe din cazurile răsunătoare din 2017, pentru aflarea informațiilor și realizarea materialelor de investigație, jurnaliștii au fost nevoiți să facă apel la persoanele implicate nemijlocit în proces, cu riscul să primească informații parțiale și părtinitoare.

Parțialitatea și caracterul părtinitor al informațiilor este și rezultatul situației când procuratura sau alt organ din sectorul justiției sunt cele care vin cu informațiile pe caz, fără ca jurnaliștii să aibă acces la alte surse. De exemplu, unele comunicate de pe site-ul, de exemplu al Centrului Național Anticorupție, dispar la ceva timp după publicare (de exemplu: informația despre faptul că este urmărit penal un primar).

În alte cazuri organul de drept contactează direct sursa mass-media pentru a comunica despre anumite cauze penale. Jurnaliștii opinează că acest lucru se întâmplă atunci când există un interes

„Dacă procuratura are interes, ea este cea care vine cu informațiile”

O percepție a reprezentanților mass-media este că autoritățile au devenit mai închise, iar răspunsurile lor poartă un caracter generalist, lipsit de substanță. De exemplu, la încercarea Centrului de Investigații Jurnalistice de a afla care primari, „începând cu 1 ianuarie 2015 și până în prezent, au fost vizaţi în dosare penale”[43], CNA nu a răspuns, argumentând prin aceea că Codul de procedură penală nu prevede noţiunea sau statutul procesual de persoană vizată într-o cauză penală sau cercetată penal[44] (dar și prin normele ce țin de confidenţialitatea urmăririi penale) și a recomandat CIJ să se adreseze Procuraturii Anticorupție. Procuratura a răspuns că nu dispune de o „bancă specială de date cu referire la categoriile de informaţii solicitate” și a redirecționat cererea la Ministerul Afacerilor Interne. Acesta de asemenea a refuzat satisfacerea cererii, făcând referință la datele cu caracter personal[45].

[…] Pentru obţinerea acestei informaţii, solicitantul trebuie să fie conformat cerinţelor articolului 6, alineatul 1 «Prelucrarea categoriilor special de date cu caracter personal» al legii menţionate, care reglementează expres cazurile când prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal nu este interzisă![46]

Practicile descrise de CPR Moldova într-un studiu precedent[47], prin care autoritățile îngrădesc accesul la informații, sunt valabile și în cazul sectorului justiției: tergiversarea răspunsurilor[48], refuzul de a oferi informații ca răspuns la solicitările prin telefon[49] sau e-mail, confundarea solicitărilor de informații cu petițiile (respectiv examinarea într-un termen prelungit)[50] și cererea ca solicitările să fie în scris, cu antet, semnătură și ștampilă

Jurnaliștii nu își pot permite să dea în judecată instituțiile statului de fiecare dată când nu primesc răspunsul la solicitări de informații din lipsa resurselor financiare, iar multe din investigațiile jurnalistice au de suferit sau chiar se renunță la ele din considerentul lipsei accesului la informații sau răspunsurilor incomplete, irelevante din partea autorităților.

Totuși, jurnaliștii vorbesc și despre unele autorități „mai cooperante”, menționând în special Curtea de Apel Chișinău și Curtea Supremă de Justiție. Mai mult ca atât, solicitările de informații adresate instanțelor din teritoriu sunt, de obicei, răspunse în termen și la obiect. Astfel, unii jurnaliști susțin că magistrații din teritoriu sunt mai receptivi și vin cu clarificări când este cerut acest lucru.

Studii de caz

*O asociație de presă a transmis, timp de două luni, solicitări de informații în privința a patru judecători, la instanțe de fond, privind averea acestora (detalii despre anumite bunuri). La două solicitări s-a răspuns exact și în termen (au răspuns judecătorii vizați de solicitare). La celelalte două solicitări a răspuns Președintele instanței care a menționat doar că informația despre averea magistraților este publicată pe site-ul CSM.

*Aceeași organizație a solicitat informații, în perioada iulie-august, despre 8 judecători care au contractat credite, scadente în 2017, pentru procurarea apartamentelor la preț preferențial. Timp de 3 luni nu a fost primit nici un răspuns, invocându-se perioada estivală și concediile. Chiar după concedii răspunsurile au fost dobândite cu greu, solicitându-se informația deja de la CSM cu avertizarea că investigația va fi publicată fără răspunsurile solicitate dar cu mențiunile despre lipsa de transparență a instituțiilor în termen de 2 săptămâni. CSM s-a conformat și a răspuns la întrebările puse în privința judecătorilor.

*Într-o hotărâre în care este vizat deputatul Boris Golovin (Autoritatea Națională de Integritate (ANI), care a constatat că deputatul a admis intenționat o incompatibilitate de funcții, fiind simultan în pozițiile de parlamentar și director al Centrului Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitaliască) au fost anonimizate datele despre ambele părți, inclusiv, este anonimizată Autoritatea Națională de Integritate[51].

* La o solicitate către Procuratura Generală despre numele, prenumele șefilor procuraturilor teritoriale și data angajării acestora, răspunsul procuraturii a fost că, nu există bază de date cu asemenea informații și că „informația conține date cu caracter personal”.

* La o solicitare de informații de la Primăria Chișinău despre sumele achitate din buget pentru procurarea apartamentelor pentru procurori, polițiști, judecători și numele acestora, s-a răspuns prin refuz pe motivul protecției datelor cu caracter personal.

 

Concluzie

Pentru a ține statul responsabil de acțiunile sale, societatea trebuie să ştie ce face acesta. Sectorul justiției nu este o excepție: asigurarea respectării legilor, funcționarea statului de drept, protecția drepturilor și libertăților fundamentale sunt interese de prim ordin. Astfel, înfăptuirea justiției nu doar că ar trebui să fie pasibilă unor verificări din partea publicului, dar și să poată fi controlată post-factum prin acces la hotărârile judecătorești și alte informații.

În mod evident, dreptul la informație nu este unul absolut, și susceptibil limitărilor necesare într-o societate democratică. La fel cum nu este absolut nici dreptul la protecția vieții private și de familie sau alte interese ale persoanei. Adesea cele două drepturi sunt în opoziție, de exemplu când numele persoanei apare într-o hotărâre de judecată publicată online. Stabilirea unui echilibru ele implică o examinare atentă a felului în care aceste drepturi sunt afectate într-o situație concretă, a contextului în care are loc acest conflict de drepturi, a intereselor pe care le urmărește exercitarea unui sau altui drept.

Atunci când explica motivele anonimizării hotărârilor judecătorești publicate online și excluderii opțiunii de căutare după nume a acestora, Ministerul Justiției spunea că „în ultima perioadă tot mai mulţi cetăţeni adresează obiecţii privind încălcarea drepturilor legale prin publicarea numelor acestora pe portalul instanţelor de judecată”. Publicul nu i-a văzut sau auzit pe aceşti cetăţeni de rând, ca să le înţeleagă plângerile. În schimb, anul 2017 a arătat că cei mai interesaţi în a ascunde nume și detalii din hotărârile judecătoreşti au fost mai ales cei puternici şi influienţi. Demnitarii, oficialii şi cei vizați în procesele de rezonanță şi-au găsit un refugiu în „protecţia datelor cu caracter personal”. Or, normele dreptului internațional și ale legislației Republicii Moldova, prevăd că anume persoanele publice și cele care exercită funcţii în stat sunt mai puțin îndreptățite să revendice protecție în fața interesului public.

Aplicarea în practică a anonimizării hotărârilor a arătat că aceasta se face neuniform și inconsecvent, făcând ilizibile textele hotărârilor, și zădărnicind însăși scopul publicării, iar uneori și efortul de protejare a vieții private.

Pe de altă parte, munca jurnaliștilor și celor care monitorizează cu bună credință activitatea instanțelor și cauzele de rezonanță a devenit mult mai grea, iar accesul cetățenilor la informații de prim interes public – mult mai limitat.

În prezent, după introducerea noilor reglementări a procedurii de publicare a hotărârilor de către CSM, statul a făcut un pas în direcția transparenței și accesibilității informației despre actul justiției. Totuși, acest efort pare să fie unul pur formal, iar transpunerea în practică a noului Regulament privind publicarea hotărârilor judecătorești este incompletă (hotărârile continue să fie anonimizate excesiv, contrar regulamentului și nu există o uniformitate în practica instanțelor). Observăm că funcționarii instanțelor judecătorești, abilitați să aplice prevederile regulamentului, nu sunt conștienți de prevederile acestuia și nu le utilizează în scopul în care au fost adoptate.

Totuși, argumentul „datelor cu caracter personal” continuă să fie folosit pentru îngrădirea accesului societății la informații de interes public aflate în posesia actorilor din justiție. Mai mult ca atât, chiar și această victorie – a publicării hotărârilor cu numele părților și căutarea după nume pe portalul instanțelor de judecată – e amenințată de inițiative care își propun revenirea la situația de până în octombrie 2017. Or o astfel de revenire va însemna încă o pierdere de timp și efort.

[1] Conform articolului 5, alin.2, lit. a) din Legea privind accesul la informație, Nr. 982

din 11.05.2000, furnizori de informații în sensul legii și, implicit, subiecți ai obligațiilor ce țin de asigurarea accesului cetățenilor la informațiile deținute cuprind „autorităţile publice centrale şi locale – autorităţile administraţiei de stat, prevăzute în Constituţia Republicii Moldova şi anume: Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul, administraţia publică, autoritatea judecătorească”, http://lex.justice.md/md/311759/

[2] Ibid., art. 12

[3] Ibid., art. 11

[4] Constituția Republicii Moldova, art. 34,

[5] Vezi Legea cu privire la libertatea de exprimare, http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=335145&lang=1

[6] Ibid., art. 117

[7] Articolul 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Articolul 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile şi politice din 16.12.1966 și Articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale (CEDO).

[8] Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Guide on Article 6 of the European Convention on Human Rights, p. 30, http://www.echr.coe.int/Documents/Guide_Art_6_criminal_ENG.pdf

[9] ibid.

[10] On-line Publication of Court Decisions in the EU: Report of the Policy Group of the Project ‘Building on the European Case Law Identifier’, http://bo-ecli.eu/uploads/deliverables/Deliverable%20WS0-D1.pdf , p. 7

[11] Legea Nr. 514 din 06.07.1995, http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=312839

[12] Legea Nr. 258 din 29.11.2007 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative

[13] Legea Nr. 153 din 05.07.2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative

[14] Legea privind organizarea judecătorească, articolul 562 , alin. 3.

[15] Aprobat prin Hotărârea CSM, nr. 432/19 din 21.06.2016, http://csm.md/files/Hotaririle/2016/19/432-19.pdf

[16] Pct. 20 din Regulament: „Instanța de judecată reieșind din caracterul informației din textul hotărîrii ce vizează patrimoniul părților, dreptul succesoral, viața intima, familială, și private, precum și alte informații care necesită a fi protejate, dispune depersonalizarea hotărîrilor și încheierilor la publicarea acestora pe portalul unic. În celelalte cazuri, părțile și alți participanți la proces pot depune oricănd cererea privind depersonalizarea hotărîrii sau încheierii judecătorești”

[17] Legea Nr. 133 in 08.07.2011, http://lex.justice.md/md/340495/

[18] http://media-azi.md/ro/stiri/csm-%C3%AEngr%C4%83de%C8%99te-accesul-la-informa%C8%9Bie-prin-depersonalizarea-hot%C4%83r%C3%A2rilor-judec%C4%83tore%C8%99ti

[19] http://agora.md/stiri/27902/promo-lex-nu-exista-temeiuri-legale-de-a-nu-publica-online-numele-persoanelor-implicate-in-dosar

[20] https://www.anticoruptie.md/ro/stiri/depersonalizarea-exagerata-a-hotararilor-de-judecata-criticata-la-sedinta-csm-mihai-poalelungi-de-ce-la-cedo-nu-sunt-incalcate-drepturile-omului-iar-in-republica-moldova-sunt-incalcate

[21] http://csm.md/files/Noutati/2017/06/26/Regulament_FINAL.pdf

[22] Opinie despre modificarea Regulamentului CSM privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești, https://www.facebook.com/notes/cpr-moldova-centrul-de-politici-%C8%99i-reforme/opinie-despre-modificarea-regulamentului-csm-privind-modul-de-publicare-a-hot%C4%83r%C3%A2/659821647539975/

[23] Dreptul la respectarea vieții private și justiția transparentă. Analiză elaborată de președintele CSJ, Mihai Poalelungi, http://csj.md/images/Dreptul%20la%20respectarea%20vieii%20private%20i%20justiia%20transparent%20-%20dou%20exerciii%20de%20punere%20n%20balan.pdf

[24] http://media-azi.md/ro/stiri/csm-aflat-de-ce-csj-nu-se-conformeaz%C4%83-regulamentului-de-publicare-hot%C4%83r%C3%A2rilor-judec%C4%83tore%C8%99ti

[25] Pct. 18, lit. b), Regulament privind modul de publicare a hotărârilor judecătoreşti

[26] http://datepersonale.md/file/Proiecte%20legi/2017/Modificarea%20actelor%2028.09.17%2014.00.pdf

[27] „Datele cu caracter personal din hotărârile judecătoreşti se radiază și hotărârile se publică în formă anonimizată”, ibid., Art. III, 1.

[28] http://datepersonale.md/md/dep-hot-jud/

[29] Comitetului pentru Drepturile Omului, Comentariu General nr. 32, Articolului 14 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, p. 8-9, http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=CCPR/C/GC/32

[30] Ibid. p. 8-9,

[31] “Access to court decisions: A legal analysis of relevant international and national provisions”, http://www.right2info.org/resources/publications/publications/OSCE_AnalysisAccesstoCourtDecisions17092008.pdf

[32] Koen Vermissen, Expert Report on Access to Court Decisions and Protection of Personal Data in the Former Yugoslavic Republic of Macedonia, p. 10

[33] Ibid.

[34] On-line Publication of Court Decisions in the EU: Report of the Policy Group of the Project ‘Building on the European Case Law Identifier’, http://bo-ecli.eu/uploads/deliverables/Deliverable%20WS0-D1.pdf

[35] Ibid. p. 24

[36] Ibid., e vorba de Belgia, Republica Cehă, Germania, Danemarca, Estonia, Spania, Lituania, Ungaria, Olanda, Slovacia.

[37] Ibid., p. 149

[38] Nr. 64 din 23.04.2010.

[39] De exemplu, Strategia de Reformă a Sectorului Justiției, prevedea publicarea şi mediatizarea hotărârilor judecătoreşti privind condamnarea actorilor din sectorul justiţiei pentru acte de corupţie. Or, depersonalizarea ar face ca astfel de măsuri de politici să fie lipsite de substanță și consecințele dorite.

[40] Sentința pe cauza Platon – http://bit.ly/2E5kSif

[41] Este de menționat faptul că, nr „X-urilor” este, la fel, aleatoriu.

[42] Responsabil pentru publicarea hotărârilor judecătorești este asistentul judiciar, care are calitatea de registrator de sistem (art. 47 alin (3) lit. e) din Legea nr. 5l4-XIII din 06 iulie 1995 privind organizarea judecdtorască)

[43] Vezi investigația „Moldova penală”, https://www.anticoruptie.md/ro/investigatii/justitie/primari-penali

[44] https://anticoruptie.md/media/investigatii%202/primari-penali/Raspuns-CNA.jpg

[45] ibid.

[46] ibid.

[47] CPR Moldova, „Cum statul îngrădește presei accesul la informația de interes public?”, https://www.facebook.com/notes/cpr-moldova-centrul-de-politici-%C8%99i-reforme/cum-statul-%C3%AEngr%C4%83de%C8%99te-presei-accesul-la-informa%C8%9Bia-de-interes-public/676155375906602/ vezi și http://sic.md/statul-principalul-obstacol-pentru-transparenta/

[48] Tergiversarea răspunsurilor la solicitările de informații (de cele mai dese ori este vorba de judecătoriile de fond, în special actuala judecătorie Chișinău) (din interviurile cu jurnaliștii)

[49] De exemplu, la solicitarea de informații telefonică, din partea Centrului de Investigații Jurnalistice, privind etapa la care se află proiectul de construcție a blocurilor din sectorul Ciocana destinate îmbunătățirii condițiilor de trai ale judecătorilor, CSM a solicitat adresare scrisă. În urma solicitării în scris a aceleiași înformații, CSM-ul a răspuns generalist menționând că acest proiect este la fază incipientă.

[50] Totodată, ei pot să nu înregistreze solicitarea de informații în lipsa unor informații obligatorii pentru petiții (semnătura autorului, numele, prenumele şi domiciliul). Sunt frecvente situațiile când solicitantul de informații este nevoit să explice funcționarului diferențele dintre legea cu privire la petiționare și legea privind accesul la informație. (din interviurile cu jurnaliștii)

[51] http://www.moldovacurata.md//news/view/deputatul-xxx-a-admis-incompatibilitate-de-functii-magistratii-de-instanta-de-apel-i-au-dat-dreptate-institutiei-xxx

Categorii: NotesPublicatii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *