Dreptul la libertatea întrunirilor

Ce trebuie să știe participanții și autoritățile

 

Compilat în baza Ghidului privind libertatea întrunirilor pașnice, elaborat de Oficiul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului în consultare cu Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneția) și Legii nr. 26 din 22.02.2008 privind întrunirile.

 

Ce este dreptul la libertatea întrunirilor?

Dreptul la libertatea întrunirilor este un drept fundamental al omului din categoria celor civile și politice și este consfințit și protejat prin Constituția Republicii Moldova (art.40) și legislația în vigoare, dar și prin principalele instrumente ale dreptului internațional al drepturilor omului la care Republica Moldova este parte, inclusiv Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

 

Ce înseamnă acest drept pentru stat?

Ratificând aceste documente internaționale statul Republica Moldova și-a asumat anumite obligații juridice. Aceste obligații sunt atât pozitive (care cer ca statul să întreprindă anumite acțiuni – de exemplu, să asigure securitatea și siguranța participanților) cât și negative (să se abțină de la anumite acțiuni – de, exemplu să nu impună piedici nejustificate în organizarea sau desfășurarea întrunirii).

 

O altă clasificare a acestor obligații este cea privită din punctul de vedere a realizării dreptului în cauză:

(1) Obligația de a respecta – să nu încalce acest drept prin propriile acțiuni – de exemplu să nu intervină în forță atunci când se desfășoară o întrunire pașnică, sau să se abțină de la împiedicarea accesului la întruniri, să nu intimideze sau descurajeze participanții, să asigure că cei care acționează din numele statului să se abțină de la astfel de acțiuni;

(2) Obligația de a proteja – să apere acest drept de acțiunile altor entități și persoane – să prevină aceleași fapte de mai sus dar comise de altcineva decât statul, dar și să prevină, de exemplu, acțiunile provocatorilor care subminează caracterul pașnic al întrunirilor;

(3) Obligația de a facilita – să asigure condițiile pentru exercitarea acestui drept: să asigure siguranța și securitatea participanților și disponibilitatea locului pentru întrunire.

 

Când poate fi restricționat acest drept?

Conform Convenției Europene a Drepturilor Omului, dreptul la libertatea întrunirilor poate fi supus restricțiilor numai dacă acestea sunt prevăzute de lege și sunt necesare într-o societate democratică în interesele securității naționale sau a siguranței publice, pentru prevenirea dezordinii și crimelor, pentru protecția sănătății sau moralității, sau pentru protecția drepturilor și libertăților celorlalți. Cuvintele sunt „necesare într-o societate democratică”: orice limitare a dreptului respectiv trebuie să fie aplicată doar în măsura în care este necesară pentru interesele citate mai sus, dar și proporțională interesului urmărit. Adică, dacă autoritățile au de ales între două măsuri care ating aproximativ același rezulta, acestea sunt obligate să aleagă măsura care limitează mai puțin dreptul la libertatea întrunirilor. De exemplu, dacă în întrunire participă câteva persoane care se comportă violent, imoral sau în alt mod tulbură ordinea publică, o măsură proporțională este să izolezi aceste persoane, iar una disproporțională – să întrerupi sau să dispersezi întreaga manifestație (în acest caz e vorba de o încălcare a drepturilor celorlalți participanți). În mod evident, chiar și aceste măsuri trebuie să fie bazate pe lege.

 

De ce este important acest drept?

Ca și dreptul la libertatea de exprimare sau a conștiinței, dreptul la libertatea întrunirilor este considerat unul de bază pentru o democrație și adesea numit „constitutiv pentru practica democratică”. Or, nu poate exista o democrație acolo unde oamenii nu sunt liberi să se întrunească și să-și împărtășească ideile, să transmită mesaje puterii din stat și întregii societăți. Din acest considerent, pentru majoritatea statelor democratice care sunt în mare parte democrații reprezentative, întrunirile pașnice sunt o formă a democrației directe – un fel de a stabili comunicarea dintre Guvern și popor sau o secțiune a acestuia. Astfel, atunci când este încălcat acest drept, suferă democrația și suferă Guvernul, care este izolat de propriul popor.

Facilitarea participării în întrunirile pașnice contribuie la asigurarea faptului că toți oamenii într-o societate au posibilitatea să-și exprime opiniile pe care le împărtășesc în comun cu alții. Astfel libertatea întrunirilor pașnice facilitează dialogul în cadrul societății civile și dintre societatea civilă, liderii politici și guvern. Într-o țară în care mass-media este restricționată, limitată sau controlată, libertatea întrunirilor pașnice devine și mai importantă – devenind mediul prin care pot fi abordate subiectele cele mai importante.

 

Dreptul la libertatea întrunirilor este indisolubil legat de alte drepturi fundamentale și poate fi încălcat și indirect

Acesta este completat de alte drepturi și libertăți: dreptul la libera asociere (în organizații, partide, sindicate), dreptul de a stabili și menține contacte în interiorul teritoriului statului, libertatea circulației, dreptul de a traversa frontierele naționale, libertatea expresiei și libertatea gândirii, conștiinței și religiei. Astfel, dacă unul dintre drepturile menționate este afectat, aceasta poate duce și la încălcarea dreptului la libertatea întrunirilor.

De exemplu, dacă autoritățile decid să suspende transportul public în ajunul unui protest masiv, anunțat din timp, acest lucru nu doar afectează dreptul la libertatea circulației, dar și cel la libertatea întrunirilor și exprimării. Și invers – dacă persoanelor care nu au acces la mass-media din țară li se încalcă și dreptul de a se întruni și a protesta pașnic – aceasta este și o încălcare gravă a dreptului acestora la libertatea exprimării.

Astfel autoritățile trebuie să se abțină de la restricționarea altor drepturi care pot avea efectul de povară asupra libertății întrunirilor decât dacă există motive incontestabile pentru aceasta.

Conținutul mesajelor întrunirilor pașnice poate fi oricare, acestea oricum trebuie protejate

Cei care își exercită dreptul la libertatea întrunirilor pot susține idei și cauze nepopulare și chiar controversate, atât timp cât nu există un pericol iminent de violențe. Conceptul drepturilor omului anume asta și presupune – protecția persoanei, individualității și minorității, împotriva voinței autorității sau majorității. Respectiv, argumente precum „98% din populația țării este ortodoxă și respectiv este împotriva marșului comunității LGBT, de aceea acesta trebuie interzis”, nu doar sunt greșite logic, și probabil factologic, ci și amintesc de ce avem nevoie de protecția acestui drept.

Totodată autoritățile nu decid dacă un protest merită sau nu merită a fi organizat sau protejat:

„Este inacceptabil din perspectiva articolului 11 [al Convenției Europene a Drepturilor Omului] ca ingerințele în exercitarea dreptului la libertatea întrunirilor să poată fi justificate doar în baza propriilor viziuni ale autorităților privind meritele unui anumit protest”.

(Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hyde Park și Alții contra Moldovei Nr. 1 (2009), alineatul 26)

Cei care protestează împotriva Guvernului sau a oficialilor trebuie să se bucure de garanții și mai substanțiale împotriva ingerințelor, iar motivele autorităților trebuie să fie cu atât mai serioase și justificate. Același lucru se referă la cazurile în care sunt criticate politicile publice sau legile adoptate de legislativ care afectează direct drepturile cetățenilor. Recentele proteste cu privire la schimbarea sistemului electoral sunt tocmai un astfel de caz.

Cu toate acestea, limbajul de ură – promovarea urii naționale, rasiale, religioase sau pe alt temei – care constituie incitare la discriminare, ostilitate sau violență, nu se bucură de același grad de protecție. Asta se referă mai ales la cazurile în care mesajul de ură tocmai țintește distrugerea drepturilor și libertăților altor persoane. Totuși, nici în aceste cazuri nu este necesar de a dispersa toate persoanele participante la un eveniment, iar măsurile poliției (de exemplu reținerea) trebuie să țintească doar persoanele implicate nemijlocit în incitarea la violențe.

Participarea la întrunirile publice trebuie să fie întotdeauna voluntară iar orice încercare de a impune pe cineva să participe la o întrunire este o încălcare gravă a drepturilor și libertăților persoanei și o infracțiune:

„Nimeni nu poate fi obligat să participe sau să asiste la o întrunire” (Legea nr. 26 din 22.02.2008 privind întrunirile, art. 7, alin. (2))

„ Violarea dreptului la libertatea întrunirilor prin împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii sau oricărei alte întruniri ori a participării cetăţenilor la acestea fie prin constrîngerea lor la participare […] se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 750 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.” (Codul penal al Republicii Moldova, art. 184)”.

 

Dacă crezi că ți s-a încălcat dreptul la libertatea întrunirilor, dă-ne un semnal cu detalii și probe (înregistrări, fotografii, documente, etc.) pe [email protected] ca să putem documenta cât mai multe cazuri.

 

 

imagine: The Dictator / Paramount Pictures (2012)

Categorii: NotesPublicatii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *